Articole din categoria: Critică

Infokiosk Bucureşti – Sistem Interactiv Teritorial de asigurare cu internet

Oraşul Bucureşti este destul de mare după suprafaţă şi are câteva destinaţii turistice, transport mult, locurile de vizitat sunt amplasate departe unul de altul aşa că turistul singur nu se discurcă. Primăria Municipiului Bucureşti, în cele mai mari pieţe din oraş a amplasat câte un Infokiosk pe care ei de fapt le numesc: Sistem Interactiv Teritorial de Informare a Cetăţenilor. Acest Infokiosk are un program cu harta Bucureştiului, transportul public, locuri de agrement, parcuri, biblioteci etc.

Uneori când treceam pe lângă Infokiosk şi apăsam pe butoane el nu mergea, era blocat (ca şi tot în ţara asta) iar într-o zi de vară am spus că încerc să descoper tainele acestuia. Jertva mea a fost infokiosk-ul de lână Arcul de Triumf, după mai multe combinaţii standarte de la Windows am reuşit să deschid browser-ul şi să mă bag pe internet. Ce am apăsat:

Ctrl + Lhttp :// facebook.com (sau un alt site) – Enter – Profit!

Acum între noi (nu spune-ţi la nime), de pe acest Infokiosk puteţi accesa şi site-uri cu conţinut indecent. Pentru puritatea experimentului şi pentru a demonstra autorităţilor Române că sistemul lor are lacune am deschis unul dintre aceste site-uri şi am dat Play la video.

Am avut grijă ca niciun trecător să nu vadă ce apare pe ecran şi înainte să plec am închis paginile de internet deschise şi am deschis acel soft de informare apăsând Ctrl + H.

Întrebarea zilei: dacă cineva lăsa deschis un film pornografic şi trecea vreun grup de copii? Cine rămâne de vină? Trecătorul care a încercat să demonstreze autorităţilor că sistemul lor nu este perfect sau Primăria care nu a prevenit această situaţie?! 

P.S. Am demonstrat că după ce accesezi internetul sau cel puţin culegi combinaţii care te scot din programul presetat, acesta nu va mai funcţiona până nu va fi restartat Windowsul. Aşa cum fiecare zi când accesam Infokiosk-ul, el nu mai funcţiona, am demonstrat că nu doar eu fac expermiente de acest gen.

Interziceţi minorilor să iasă la manifestaţii!

Marşul Unirii din 16 septembrie

Am scris mai devreme o postare cu titlul „De ce un necărturar pleacă la Marşul Unirii?” unde am criticat foarte rece un blogger, dar l-am criticat constructiv. Am hotărât să-l găsesc şi să-i arăt articolul şi să-mi mai cer o dată scuze că mi-am permis aşa să scriu despre el, sperând că nu l-am umilit. Am găsit blogurile acestuia, am găsit chiar şi numărul de telefon, am intrat pe profilurile de pe reţelile de socializare şi am fost uimit de ce am văzut: un copil de 15 ani (apasă pe imagine).

Acum stau şi mă gândesc că toată critica mea a fost doar o aberaţie, că băteam în perete deoarece nu consider că merită să explici unui copil, care încă nu a învăţat la şcoală toate regulile din limba română, despre ortografie. Am lăsat totuşi postarea, ca pe viitor, când va atinge majoratul, să intre şi să-şi vadă greşelile, sper că atunci va râde când va citi.

Alt ceva m-a deranjat foarte mult, de ce acest copil scrie aşa lucruri urâte despre un alt popor dacă el are 15 ani şi nici istoria n-a învăţat-o cum se cade la şcoală, şi unde se uită părinţii acestuia? De ce părinţii îi permit să scrie pe internet expresii de acest gen: (pedo)Ruşii; pe(d)ovarăşi; cioban alcoolic sau unui degradat mintal; comuiştii cu 1000 de retardaţi plătiţi ş.a.m.d. Intru pe profilul acestuia şi văd că are de toate, călătoreşte şi se odihneşte prin diferite ţări, se implică în proiecte, părinţii îi dau tot de ce-ar avea nevoie un copil, de ce lui i-ar trebui să se implice în activităţi extrimiste?! Chiar aşa de tare îl deranjează faptul că suntem un stat independent?! L-ar deranja procesul de perfectare a vizei pentru ca să meargă în Bulgaria la „Rusalka”?! Sau părinţii lui sunt nemulţumiţi de situaţia din ţară şi îşi folosesc odrasla pentru a-şi potoli stresul?!

Un copil de 15 ani a fost folosit, exploatat, trimis prin Chişinău să lipească abţibilduri cu „invitaţie” la marşul unirii. Copilul clar că a acceptat propunerea, el şi pe facebook a scris că i-a părut „interesantă” această activitate, pentru că la vârsta asta el se simte important, solicitat, folositor pentru societate.

Am o propunere, hai să nu permitem minorilor să participe la manifestaţii. Atâta timp cât minorul sub 18 ani nu are dreptul la vot, consider că nici la manifestaţii/mitinguri nu trebuie să participe, pentru că e acelaşi lucru: personalitatea îşi arată poziţia socială, iar el, copil fiind, nu trebuie să aibă aşa poziţie, el trebuie să se joace cu maşinelile şi să privească „The Lion King”. Părinţii care-şi lasă copiii singuri să meargă la aşa evenimente trebuie pedepsiţi, poate atunci vom prinde la minte. Cunosc mai multe persoane minore care au intenţia de a participa la Marşul Unirii, din propria iniţiativă şi fără acordul părinţilor.

Părinţi, aveţi grijă de copiii voştri! Copii, este periculos, dacă aruncă „opoziţionarii” cu ceva în toţi zece mii câţi sunteţi, poate să nimerească în tine, şi cine va purta răspunderea pentru tine când tu mergeai singur pe străzile capitalei în mijlocul mitingului?!

De ce un necărturar pleacă la Marşul Unirii?

Blogul unei noi generaţii

Am primit azi de la o persoană un link spre articolul „De ce plec eu la Marşul Unirii?” (mai jos am publicat şi conţinutul acestuia), articol postat pe blogul Tinăr.EU (Update 2015: Site-ul nu mai este disponibil), acolo sunt mai mulţi autori care susţin că întreţin „Blogul unei noi generaţii”. Pentru început: eu nu am nimic împotriva acelui blog şi eu nu am absolut nimic împotriva Marşului Unirii, eu şi singur am participat la Hora Unirii din Bucureşti şi am fost fugăriţi de Jandarmerie, am participat şi la activităţi organizate tot de Acţiunea 2012. Mesajul meu se adresează doar autorului acelei postări, adică lui Adrian Pleşca (eu nu ştiu cine e acesta, să mă scuze dacă sunt rău, dar asta-i realitatea).

Adrian e pentru unirea Republicii Moldova cu România, e împotriva Ruşilor, care sunt şi ei oameni, şi are o poziţie agresivă. Agresivitatea e un lucru rău dar acum articolul meu cred că e la fel de agresiv, aşa că vom accepta de data asta agresivitatea (scuzaţi că am repetat de 4 ori cuvântul agresivitate, de 5). Adrian a încercat să scrie articolul folosind doar limba Română, adică pur Română, cu „” peste tot, ca să demonstreze tuturor că întradevăr e pentru unire (ce a băgat în ghilimele sau cu litere ruseşti e doar sarcasm). Sărmanul om, nu ştia el că în limba Română nu există cuvântul „sânt”. Să explic: în Republica Moldova litera „” există doar în cuvântul România, în rest peste tot se scrie „Δ, în acest caz va fi corect „sînt”, atunci când în ţara din dreapta Prutului corect va fi „sunt”. Mă voi repeta: cuvântul „sânt” n-a existat niciodată.

A fost folosit în contextul: „Vreau să-mi apăr ţara mea de opinii şi acţiuni staliniste ce sânt activ promovate de câţiva pe(d)ovarăşi.”

Altă gafă, cuvântul „mental” folosit în contextul „…vocabularului unui cioban alcoolic sau unui degradat mental.” (evident că despre ruşi se spune). Stimate Adrian, vocabularul tău lasă de dorit, scuze dacă te jignesc, dar mă repet: eu doar fac constatare de fapt, nu inventez. Dacă vei consulta dicţionarul vei vedea că cuvântul pe care ai vrut să-l foloseşti provine de la substantivul „minte” şi se scrie de fapt „mintal” iar cuvântul scris de tine e în limba Franceză, citat din Dexonline:

Nu ştiu Moldovenii să pună cratimile între cuvinte

Să mă bată grindina pe cap dacă nu sunt moldovenii noştri necărturari. Recunosc că limba română e destul de complicată cu toate diacriticile şi cratimile, pe reţelile de socializare mulţi se înţeleg şi fără ele, scriu fraze de genul „mam dus la mgazin si miam cuparat o marojna tare buna cu capsuna”. Alţii o fac pe deşteptul, când vor să demonstreze altora că sunt deştepţi iar lumea-i proastă şi iată ce iese din asta:

Primul individ a încercat să vină cu argumente la cuvintele lui Vlad Filat. Merge vorba despre un articol unde se spunea că prim ministrul Vlad Filat vrea ca elevii şi studenţii care au beneficiat de bursă în România să fie obligaţi să se întoarcă să muncească în ţară. Individul cu replica sa a încercat să reinventeze limba română, culmea, că 2 fraţi/verişori de-ai lui (că au acelaşi nume de familie) l-au susţinut, şi ei la rândul lor adăugând reguli noi în limba proaspăt concepută (a se vedea capodopera lui Radu Marusic). Nu-i suficient că nu ştiu cum se scrie verbul „a lua”  la imperativ (tu ia; voi luaţi) şi bagă cratime unde nu trebuie, ei nici nu-şi dau seama că „obligă-i” se scrie prin cratimă, dar şi se mai contrazic unul pe altul şi îşi permit să mă jignească, neam de homo sapiens. (Apăsaţi poza ca să citiţi textul)

Vorbesc greşit Româna

Urmează ceva mai dulce. Acesta nu m-a supărat pe mine cu nimic, dar totuşi merită menţionat, cel puţin din motiv că nu a învăţat acelaşi verb „a lua”, şi încă câteva reguli ale limbii noastre mioritice. De ce e dulce? Pentru că e reprezentat al unei companii, care scrie pe forumul de pe torrnets ca să convingă studenţii admişi la universităţile din România să-şi facă asigurare medicală anume la compania lui şi nu în altă parte. Bine frate, dacă eşti reprezentant al companiei, scrie adecvat, ca un reprezentant al companiei, ca să simt că firma voastră nu e o tarabă de la colţ, sau la voi toate actele oficiale sunt cu smile-uri în mijlocul fiecărei propoziţii? Dar semne de punctuaţie? Nu, n-ai auzit?

reprezentat asito

Fraţilor, vă rog, nu vă umflaţi în pene, fiţi mai simpli şi lumea se va trage spre voi! Învăţaţi limba Română, şi Rusa, şi Engleza, pe toate învăţaţi-le că toate-s bune, numai pe fiecare folosiţi-o corect.

De câţi bani ai nevoie ca să conectezi liceul la internet?

in internet de pe telefon la ore

Aţi citit ştirea „Liceul din satul Sălcuţa, raionul Căuşeni, asigurat cu reţea Wi-Fi”? Mi-am făcut un cucui pe frunte de la mega facepalm-urile în urma lecturării acestui articol. Hai să analizăm acest articol pentru a înţelege de ce aşa ceva este posibil doar în ţara de minuni.

„Cu susţinerea MTIC şi a ÎS „Poşta Moldovei”. Corect am înţeles, legătura dintre liceu şi MTIC a fost asigurată de către Poşta Moldovei”, pe telefon e scump? De ce era nevoie de această susţinere? Cu ce Ministerul Tehnologiei, Informaţiei şi Comunicaţiilor a putut să ajute liceul „Meşterul Manole” din satul Sălcuţa, r-ul Căuşeni, cu cei 4000 de lei?

Costul proiectului este de peste 4000 de lei. Ce puteai să faci cu aceşti bani? De ce era nevoie anume de reţea fără fir? Un Router Wi-Fi pentru a crea reţeaua costă până la 700 lei, un Wi-Fi adaptor costă în jur de 200 lei, iar pentru 13 computere vom cheltui peste 2600 lei, adunăm şi conectarea la internet şi ajungem la o sumă sub 4000 de lei, însă apropiată, pentru a face economie de bani la urma urmei puteau să cumpere la fiecare dintre cele 13 computere câte un USB modem de a Unite şi cheltuiau 1300 lei, aveau internet asigurat pentru o lună şi de ceilalţi bani mai plăteau internetul încă pentru 2 luni înainte. Dacă totuşi erau hotărâţi să-şi pună Wi-Fi atunci cumpărau un Flybox cu 300 lei de la Orange sau cu 400 lei un Router 3G Wi-Fi de la Moldcell, aceste 13 computere le conectau prin fir pentru a face economie de bani iar Wi-Fi lasă să fie, că dacă profesoara de informatică vine cu laptop-ul la şcoală să stea şi ea pe net.

Lucrările de construcţie a reţelei W-Fi au fost efectuate de un absolvent al clasei a 12 pe nume Veaceslav Creţu. Tânărul este finalist al concursului naţional “iTineret – Viitorul începe cu tine”. Construcţie a reţelei? Băiatul visează să lucreze la construcţii în Moscova? La noi copiii de clasa a 7-a ştiu cum se conectează un router şi un adapter pentru a crea reţea Wi-Fi, să înţeleg că ei merită să ajungă în finala concursului iTineret?

Liceul din satul Sălcuţa, r-ul Căuşeni, dispune în prezent de 13 computere conectate la rețea Wi-Fi… şi de câteva zeci de telefoane care au ieşire la Odnoklassniki şi Facebook în timul orelor, cred că pentru asta era nevoie de reţea fără fir, sau ce computere vroiau ei să conecteze la această reţea? Pentru cele 13 computere o conectare prin fir nu era mai sigură sau ei nu ştiau că prin fir viteza e mai mare decât la conectarea fără fir?

Acest articol este exagerat şi plin de ironie. Sper Veaceslav Creţu să-şi găsească viitorul în domeniul TIC, liceul să se bucure de internet iar Ministerul Tehnologiei, Informaţiei şi Comunicaţiilor să fie mai atenţi la banii cetăţenilor şi să nu-i arunce în vânt că tocmai din acest motiv am şi scris articolul.

În autobuzele din Bucureşti e periculos să circuli

RATB Ieşire de urgenţă

Foto: MySideOfWorld de pe panoramio.com

Imaginaţi-vă: iarnă, zăpadă, drumuri lunecoase, eşti în autobuz, pleci la serviciu, semaforul se aprinde verde, autobuzul porneşte şi în acel moment o lovitură laterală răstoarnă autobuzul, era un camion care nu a reuşit să frâneze la semafor. Autobuzul a luat foc, uşile nu se deschid (e întors cu uşile la pământ), într-un minut totul va fi în flăcări, există riscul de explozie. Primul lucru ce trebuie să-l faci e să iai ciocanul roşu care e agăţat lângă fiecare fereastră din autobuz şi să spargi geamul, chiar acolo unde scrie „Ieşire de urgenţă”, doar atunci pasagerii vor evada din transportul care arde.

Eşti în autobuz, cauţi prin părţi şi nu găseşti ciocanul, oare unde ar fi? De ce lipseşte din locul unde trebuie să se afle în conformitate cu regulile de prevenire a accidentelor? Şi în celălalt capăt al autobuzului lipseşte ciocanul, nu găseşti nici un obiect cu care să spargi geamul, veţi muri cu toţii aici, prăjiţi, copţi? Mai mult că da.

Cineva, citind articolul, cred că în gând îşi pune întrebarea „Cum aşa Dima? Cum să se prăjească în autobuz? Ce prostii vorbeşti? Eşti un tiran, un nesimţit, un needucat cu psihică bolnavă!” … Hai lăsaţi-o mai moale. Cine atunci sunt inbecilii care au furat din autobuz ciocanele? Cu ce scop, să se distreze? Lăsând pe alţii să moară (în perspectivă)? Cine sunt angajaţii de la RATB care n-au efectuat controlul transportului şi nu au pus alte ciocane în locul celor ce lipsesc?

Azi, 2 ianuarie 2012, mergeam în autobuzul 336 din Bucureşti, am observat că în autobuz lipsesc 4 ciocane, lângă fiecare loc pentru ciocan e lipit sticker pe care e arătat clar cum cu ciocanul să spargi geamul, doar că noi ciocane nu avem. E de menţionat că ciocanele lipsesc mai mult de o săptămână, deoarece am reţinut în minte acest autobuz cu care am mers săptămâna trecută şi ciocanele lipseau (de data asta am şi filmat). Să mai adaug (pentru ironie) că în acest autobuz şi ecranul informativ era stins, dacă nu ştii locurile şi ştii doar denumirea staţiei la care trebuie să cobori, te-ai pierdut, ecranul doar e stins (bine, exagerez, nu te-ai pierdut, mai întrebi de alţi pasageri unde te afli… în caz că mai e cineva în transport).

Aceştia de la RATB chiar şi-au pierdut simţul sau nu ştiu să conducă o organizaţie? Am mai scris pe blog critică în adresa lor: cum controlorii uitau să debocheze aparatele de validare sau cum construiesc ei straţii de tramvaie lipsite de logică. Hai că vorbesc prea mult, mai uitaţi-vă la video care l-am făcut în acel RATB 336, cu cele 4 ciocane ce lipsesc şi cu ecranul informativ stins:

Comparaţie: Moldoveni vs Români (subiectiv)

Romanii mai buni ca Moldovenii

Cineva mi-a reproşat că în articolul „Cum se vorbeşte pe ambele maluri ale Prutului” am făcut diferenţă între români şi moldoveni. Nu spun cine-i persoana nemulţumită, doar nu-i frumos să arătăm cu degetul, pur şi simplu voi continua gândul în aceeaşi direcţie.

Hai să povestesc ce am trăit aseară. Trebuia să ajung la autogara „Filaret” din Bucureşti, să iau autobuzul de la ora 22.00 spre Chişinău. Aşa cum sunt o persoană zgârcită şi nu vreau să dau 15 RON pentru taxi, am zis că ajung la autogară cu tramvaiele, schimb un tramvai, fac mai mult timp, în schimb e gratis.

Voi aminti că Bucureşti e capitală europeană, mereu în creştere, mereu în schimbare, aşa că traseele tramvaielor au fost modificate şi nu ştiam cum să ajung mai simplu. Am oprit la o staţie să schimb tramvaiul însă acela nu mai venea, m-am adresat la şoferul altui tramvai care a oprit în staţie, a deschis uşa şi-mi explica cum să ajung, chiar mă simţeam incomod că reţineam lumea în staţie. Am mai întrebat de o persoană din stradă, aceasta nu ştia să mă ajute în schimb oprea alte persoane şi întreba de ei. Cineva, care vorbea la telefon, a rugat interlocutorul său să aştepte la telefon până-mi explică.

Am mai avansat cu vreo 2 staţii şi eram deja la o staţie de autogară, mai aveam puţin timp până pornea autobuzul spre Chişinău şi-mi era frică să nu-l pierd. Am întrebat de un băiat în cât timp vine următorul tramvai spre „Filaret”, în acel moment după băiat au venit nişte prieteni cu maşina, băiatul a întrebat de prietenul său de la volan dacă poate să mă ducă până la autogară şi evident că acela n-a refuzat.

Am ajuns la autogara „Filaret”, am urcat în autobuz, mi-am găsit locul, m-am relaxat şi mi-am scos telefonul mobil să intru pe net de pe wireless-ul (Wi-Fi) din autobuz (acum aceştia sunt inovatori: au router şi un modem cu internet). Mă apropii de şofer să-l întreb dacă este internet la ce şoferul îmi răspunde: Nu-i! Au furat stick-ul, tot nişte studenţi de-ai voştri.

Îmi iubesc ţara, sunt născut în Republica Moldova şi aici am crescut. Eu critic cetăţenii şi nici într-un caz ţara, însă e trist să realizez că nu există o ţară fără cetăţeni, Ţara Minunilor!

Homosexualii au păcălit site-ul Odnoklassniki.ru

Homosexualii au păcălit site-ul Odnoklassniki

Am scris jumătate de an în urmă articolul „Odnoklassniki.ru împotriva homosexualilor” în care am observat că atunci când alegi “În relaţii cu” (В отношениях) sau “Căsătorit cu” (В браке) apar toţi prietenii dintre care alegi persoana potrivită însă poţi alege doar dintre persoanele de sex opus, homosexualii nu au şanse să se laude cu relaţiile lor.

Am scris articolul şi am uitat de el până când o prietenă nu mi-a lăsat un comentariu: „poti adauga si fata in relatii ,daca esti fata,la fel shi baietii !! multe de acestea am vazut

M-a şi convins după ce mi-a dat un exemplu concret. Din păcate nu erau 2 homosexuali ci pur şi simplu o fată avea două profiluri şi a specificat că ambele sunt în relaţii dar ideea a rămas aceeaşi. Urmează un mic instructaj pentru homosexuali (sau cei ce au 2 profiluri), cum să adaugi persoană de acelaşi sex în relaţii sau în căsătorie:

1. Intră în setări de pe pagina ta de profil, sub poza principală;
2. Deschide link-ul cu setările personale şi schibă-ţi sexul: din feminin în masculin sau din masculin în feminin, altă alegere nu ai;
3. Închide setările, restartează pagina şi adaugă persoana în relaţii sau căsătorie;
4. Mai intră o dată în setări şi schimbă-ţi sexul iniţial.

Simplu şi geni(t)al! Sper să NU vă fie de folos acest articol.

Scene cu conţinut sexual pe Youtube

Update: Se pare că Youtube a citit postarea mea şi a şters filmuleţele. Adică clipurile despre care vorbeam în această postare nu mai sunt disponibile pe Youtube.

Spiritul meu de observaţie şi natura critică nu mi-au permis să trec peste, mă simt obligat să fac acest lucru, dacă nu-l voi face eu atunci cine? Recent am dat peste un clip pe YouTube, Tokio — Ты хочешь, e în limba rusă aşa că să nu mă înjuraţi dacă nu ştiţi limba, cred că cuvântul „sex” îl veţi înţelege, în rest conţinutul nu contează, pur şi simplu analizaţi ceea ce vedeţi.

Hai să vă explic de ce am apucat să scriu acest articol: pe YouTube în mod normal se interzice publicarea materialelor video cu conţinut sexual (cu băieţi şi fete goale) însă spre mirarea mea aşa ceva stă publicat de aproape doi ani pe site fără ca cineva să-l blocheze. Eu, de exemplu, priveam acest clip cu gura căscată ori pentru că e straniu, ori pentru că îl văd pe YouTube, ceea ce e şi mai straniu. Scenele ce încalcă regulamentul site-ului le vedeţi la minutele 0:37, 1:20, 2:12, de fapt tot clipul e o compilaţie de scene video cu caracter imoral, vulgar şi scârbos.

Culmea: clipul are 24 like-uri şi nici un dislike! Sper că printre aceste 24 persoane nu se numără copii de 14 ani ce stau nopţi de-a rândul pe net. Sper că video de mai jos mai e disponibil.

Coincidenţă? După ce am postat articolul, în scurt timp acest video a fost blocat pe youtube (şi asta după ce a stat pe site doi ani), daţi play mai jos ca să vedeţi statutul acelui video care era încă disponibil atunci când am scris articolul (Video de mai sus e actualizat după o lună).

Sărut femeie, mâna ta…

Pe data de 15 octombrie în lume se sărbătoreşte Ziua Mondială a Femeii din localităţile rurale. N-am mai auzit de această sărbătoare până nu am dat peste reportajul de la Mesager unde se povesteşte despre viaţa femeilor de la ţară, citat: „În Dominteni, Drochia, 90 la sută din locuitori sunt femei. Se ajută una pe alta iar nevoia le-a făcut să poată îndeplini şi lucrul bărbaţilor”. Nu ştiu cum să le numesc: oameni pedepsiţi de soartă? sau norocoasele care nu ştiu de grijele cochetelor de la oraş?

În fine, pentru ca piţipoancele şi cochetele să nu rămână neobservate în această zi frumoasă, am hotărât să le dedic o poezie:

Sărut femeie, mâna taSărut femeie, mâna ta
Pe buze nu te-aş săruta
Că-ţi şterge rujul L’Oreal
Cu gust de un răhat de cal.

Sărut femeie, mâna ta
Tu ai ten de la Bourjois?
Deci nici obrazul nu-l sărut
Că ai pe el un strat de lut.

Sărut femeie, mâna ta
Dar ochii eu i-aş evita,
Ai de la Mary Kay rimel
Că-mi vine să mă piş pe el.

Sărut femeie, mâna ta
Nici pe buric n-aş săruta
De-acolo piercing-ul se-arată?
Sau o talangă agăţată?

Sărut femeie, mâna ta
Cu asta mă voi limita,
Şi nici nu vreau eu să mă uit
Ce manichiură ţi-ai făcut.

Audiaţi piesele de mai jos şi spuneţi-mi: cum în viziunea voastră trebuie să arate o femeie adevărată?

Ion Aldea Teodorovici – Sărut femeie, mâna ta

Yan Raiburg – Sărut femeie, mâna ta

Maximilian – Sophie

Reportajul de la Mesager din 15 octombrie 2011, TeleRadio Moldova: