Articole din categoria: ONG/Voluntariat

Travel & Living (călătorii, tradiţii şi civilizaţie)

Vreau de la început să menţionez că particip la programul de mentorat pentru studenţi de etnie română născuţi în afara ţării, aceasta e o activitate în cadrul proiectului „Succes în România!” şi eu, la fel ca şi alţi 32 studenţi, am un mentor, o persoană matură din România care pe parcursul anului are drept scop de a mă susţine şi de a mă ajuta să mă integrez mai uşor în societatea românească. Mentorul meu e Cătălina Murariu.

Am fost invitat de către Cătălina să particip la un workshop cu tema Travel & Living (călătorii, tradiţii şi civilizaţie), el presupunea o întâlnire între persoane care iubesc să călătorească, care au văzut cât de cât lumea şi au ce povesti. A condus acest workshop Gabriela Malchinschi – jurnalist, om de comunicare şi relaţii publice, pilot în raidul umanitar Bucureşti – Dakar „Cu papucii prin deşert” în octombrie 2006.

Un obiectiv al serii era să aducem fotografii de la locul preferat şi să povestim povestea noastră. A fost o seară de neuitat, fiecare persoană a vorbit despre locul cel mai frumos de pe glob care a avut norocul şi plăcerea să-l vadă. Cineva a îndrăznit să povestească despre cea mai neplăcută călătorie, îndrăznesc să spun că a fost vorba despre Dubai.

Ştiam şi eu, însă am avut norocul să aflu de la prima sursă că Dubai nu merită să fie printre locurile turistice preferabile pentru oarecare persoană, marea parte a oraşului sunt şantiere, mereu în construcţie, palmierii de pe apă pot fi văzuţi doar de pe elecopter (cred că e scumpă această plăcere), de pe pământ arată ca simple străzi cu case împrejur. Cel mai înalt turn din lume, Burj Dubai, întradevăr impresionează cu mărimile sale însă îţi trece totul când afli cât te costă să intri în el. Mă voi limita aici, am descris pe scurt această experienţă neplăcută deoarece era practic unica din cele discutate, celalate istorii evident că erau mult mai pozitive şi m-au provocată să aflu mai mult despre lumea ce mă înconjoară.

LSBB aniversează 2 ani de activitate

Aniversare Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti

LA MULŢI ANI LSBB, LSBP

Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti, în data de 6 martie, a aniversat cel de-al doilea an de la apariţia sa. LSBB s-a înfiinţat pe 28 februarie 2009, ca un proiect al studenţilor români originari din Republica Moldova care îşi fac studiile în capitală. În prezent LSBB face parte din Liga Studenţilor Basarabeni din România, entitate care cumulează 11 organizaţii de la nivelul întregii ţări.

Din aceste 11 organizaţii a studenţilor basarabeni, pe lângă LSBB, mai face parte şi Liga Studenţilor Basarabeni din Ploieşti, care tot ieri, împreună cu noi, colegii din Bucureşti, au sărbătorit lansarea oficială a LSBP. După câte aţi observat petrecerea din 6 martie a cuprins în sine două evenimente.

La eveniment au fost prezenţi: Gheorghe Cucoş – Consulul Republicii Moldova din Bucureşti, Mihai Nicolae – reprezentant de la Institutul Fraţii Golescu, membrii de la grupul de acţiune Noii Golani, mentori şi studenţi din proiectul „Succes în România!”, membrii Ligii Studenţilor Basarabeni din România şi membrii altor organizaţii studenţeşti ai basarabenilor ce fac parte din LSBR.

Evenimentul a început în jurul orei 19.00. Din start, Alina Sclifos şi Iacob Cerlat, preşedinţii LSBB şi respectiv LSBP, şi-au prezentat ligile şi coordonatorii departamentelor. În continuare a avut loc lansarea site-urilor lsbb.ro şi lsbploiesti.com (site-urile încă nu funcţionează integral). Mihaela Profir, vice-preşedintele LSBB, a vorbit despre proiectele şi activităţile ligii şi despre planurile pentru viitor. Partea oficială s-a încheiat cu prezentarea de către colegii din Ploieşti a filmuleţului despre primii paşi LSBP mână de mână cu LSBB.

Seara a continuat cu discuţii, cunoştinţe, pozări şi ca la orice zi de naştere, cu un tort dulce pentru toţi oaspeţii.

P.S. Nu am reuşit să fotografiez tortul întreg, sau eu eram foarte ocupat, sau cei ce au văzut tortul erau foarte flămânzi :). Vedeţi torul întreg AICI.

Training – Îmi caut job. Ce am de oferit?

În cadrul proiectului „Succes în România!” noi, studenţii basarabeni, mai ales bobocii care în acest an şcolar tocmai am călcat pe pragurile universităţilor din Bucureşti, beneficiăm de un şir de activităţi şi training-uri, toate cu scopul de a ne ajuta să ne adaptăm la viaţa studenţească şi să ne integrăm în societatea românească.

Pe data de 5 martie 2011 a avut loc training-ul cu tema “Îmi caut job. Ce am de oferit?”. În acele patru ore de desfăşurare a training-ului am aflat de la traineri cum să ne comportăm atunci când mergem la un interviu cu angajatorul, ce ar trebui să conţină o scrisoare de intenţie şi cea mai mare parte a timpului a fost dedicată CV-ului adică cum se scrie un Curricului Vitae, ce ar trebui el să conţină şi ce n-ar fi de dorit să se găsească în el, etc.

Exprimându-mi, în acest articol şi pe acest blog, părerea proprie pot spune că materialul a fost destul de concis, de fapt e de înţeles, în 4 ore nu mai reuşeşti multe. Pentru un astfel de training ar fi nevoie de cel puţin două zile (un sfat pentru organizatori). Dacă să calculez cîtă informaţie de folos am reuşit să acumulez anume în acele 4 ore şi să mai iau în seamă atmosfera trainingului, ajung la concluzia că nu în zadar am jertvit timpul.

Eu, fiind o persoană care nu poate supravieţui fără ca să-şi pună ale sale 5 capici, am încercat să contribui la desfăşurarea training-ului, evident că deja prin propriile metode. Am încercat să completez cele spuse de traineri prin nişte obiecţii mai critice în adresa altor CV-uri discutate, ţinta obiecţiilor mele au fost greşelile ortografice şi greşelile „stilistice” dacă le putem aşa numi, de fapt colegii aşa le-au spus. Imaginându-mă pe mine în rol de angajator, mă consideram jignit dacă vedeam în faţa mea un CV cu astfel de greşeli: Limbi straine(scris,citit,vorbit). Am chinuit marea majoritate a prietenilor mei şi mai accentuez o dată, folosiţi diacriticile în limba română, nu pierdeţi din sânge limba maternă, nu o monstruaţi! A doua greşeală – spaţiile după semnele de punctuaţie şi înainte de paranteză, încercaţi şi scrieţi această propoziţie în Microsoft Word (de dorit în engleză, pentru cei ce nu au Word în română, dacă scrieţi în română atunci tot textul va fi cu roşu subliniat), veţi vedea că cuvintele scrise fără spaţiu după virgulă vor fi subliniate cu o linie roşie fiind înţelese ca un singur cuvânt lung şi necunoscut pentru limga engleză, de aici rezultă că aceasta este o greşeală gramaticală.

Sunt convins că acest training, cât şi obecţiile mele, vor fi de folos pentru studenţii care pe lângă facultate mai vor să-şi găsească un job. Mult succes acestora!

The Romanian National Champs Indoor 2011

În zilele de 18 şi 19 februarie a avut loc Campionatul Naţional la Atletism, România 2011 sau cum iubesc românii să folosească englezizme: The Romanian National Champs Indoor 2011 (şi mai zicea cineva că moldovenii folosesc rusizme). Datorită acestui campionat, şi datorită prietenului meu Dan Mareş, am descoperit pentru mine un nou hobby. Am mers la acest campionat să filmez sportivii, evident că aveam ochii bulbucaţi când vedeam ce capacităţi au alte persoane. Am mai văzut aşa ceva la televizor, însă în realitate e mult mai impresionant.

Din păcate eu nici pe departe nu pot să sar şi să alerg la fel ca sportivii, însă multă răbdare şi iscusinţă trebuie să ai pentru a-i filma. Da, mă simt mândru că am iscusinţa de a-i filma, pentru cine nu ştie, e complicat să priveşti în ecranul camerei video şi să urmăreşti cu camera mişcările sportivilor care se mişcă cu viteze foarte mari. A făcut Dan Mareş un video din filmările mele, în rol principal figurează Andreea Calugaru. Video îl vedeţi mai jos: