Articole din categoria: Politic

Cine a crezut că eu candidez la primar de Varniţa?

Gorobîc Dmitri, Primar de Varnita

Astăzi e data de 5 iunie 2011, e ziua alegerilor locale în Republica Moldova, în toată ţara stau candidaţii la funcţia de primar şi consilieri cu pumnii strânşi, cu fruntea transpirată şi cu tensiunea ridicată, stau şi aşteaptă rezultatele alegerilor. În ziua de alegeri nu se mai fac agitaţii, aşa că se plictisesc cocoşii noştri scandaloşi. Doar eu, viitorul primar de Varniţa, stau fără griji. Toţi, care citiţi acest articol, cred c-aţi văzut şi articolul cu platforma mea electorală (dacă nu, atunci intraţi aici), aţi văzut şi poza care-am publicat-o pe toate site-urile de socializare, aşa că sunteţi familiarizaţi cu candidatura mea la funcţia de primar al satului Varniţa.

Dar stau fără griji nu din motivul că sunt convins că voi fi ales sau nici din motivul că sunt convins că nu am nici o şansă, nu-mi fac griji deoarece alegerile vor avea loc fără mine. Chiar atunci când mi-am publicat platforma electorală, unele persoane au observat că ceva nu e în regulă. Ce-i drept persoanele aveau motive diferite să nu creadă în candidatura mea, însă cel mai evident motiv şi cel „corect” motiv a fost pentru prima dată publicat de către verişorul meu 14 ani şi mai mult de nimeni. Au mai fost presupuneri şi dubii care ţineau de acest motiv, dar eu totuţi reuşeam să conving persoanele că ei greşesc. Norocul meu că există candidaţi la Consiliul Municipal Chişinău ca Maxim Braila, un puşti de 18 ani care acum stă cu cartea şi se pregăteşte de BAC, el a servit ca exemplu de cel mai tânăr candidat la consiliu, de ce eu n-aş putea fi candidat la primar?

Atunci când am deschis Photoshop şi am făcut banerul electoral nici prin gând n-am avut să scriu acest articol însă după ce am sesizat că foarte multă lume mă crede, am zis că ar fi potrivit un astfel de articol. Deci, am fost crezut de diverse persoane, nu voi scrie numele nimănui însă cu mare poftă voi enumera domeniile de activitate a unor din ei: studenţi la facultăţi de ştiinţe politice, istorie şi relaţii internaţionale, studeţi de la drept, bloggeri şi unii dintre ei care foarte activ scriu despre politică şi o critică, funcţionari publici şi mulţi alţi oameni.

Nu m-am aşteptat la aşa rezultat dintr-o simplă glumă. Cred că gluma va fi instructivă cât pentru mine, atât şi pentru cei ce citesc articolul acesta. Nu voi întinde timpul şi voi afişa care este acel motiv de ce eu nu pretind la scaunul de primar:

Nr. 1381-XIII din 21.11.97
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81/667 din 08.12.1997

Titlul V.
Alegerile locale

Articolul 124. Condiţiile speciale pentru a fi ales

(1) Au dreptul de a fi aleşi consilieri în consiliile locale cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot, care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 18 ani.

(2) Au dreptul de a fi aleşi primari cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 25 de ani.

Deci, dragii mei, eu am doar 19 ani, eu nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a da candidatura la funcţia de primar. Mă miră foarte mult faptul că oamenii strigă în gura mare ce proşti şi ticăloşi sunt cei de la conducere însă toţi votăm şi suntem foarte mândri că votăm, atunci când suntem duşi de nas de nişte candidaţi care poate nici nu îndeplinesc toate condiţiile necesare pentru a pretinde la acest post. Dar de unde noi să ştim dacă el poate fi ales sau nu, noi doar suntem gata să votăm şi un puşti de 7 ani, care tocmai a terminat grădiniţa, fără să ştim că aceasta e ilegal.

Ultimul sunet 2011 în Varniţa şi Bender (Video)

ultimul sunet 2011 Liceul Teoretic Varnita si Alexandru cel Bun

Sursa TRM.md | Măreşte poza!

Sfârşitul primăverii are o semnificaţie deosebită pentru fiecare copil, 31 mai, ultima zi a primăverii, în toate şcolile, liceele şi gimnaziile din ţară are loc sărbătoarea Ultimului Clopoţel. Liceul Teoretic Varniţa şi Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender au întâlnit această sărbătoare alături de Liliana Palihovici, actualul Vicepreşedinte al Parlamentului.

Postul TV Moldova1 a transmis un reportaj la Mesagerul de seară despre ultimul sunet la aceste două licee, reportajul a fost publicat pe site-ul oficial trm.md sub numele „Şcolile din stânga Nistrului”, nu apuc în această zi de sărbătoare să critic compania Tele Radio Moldova însă totuşi voi veni cu o obiecţie în adresa lor argumentându-le că oraşul Bender (Tighina) şi satul Varniţa se află pe malul drept al râului Nistru, respectiv şi liceele sunt pe malul drept. Luând în considerare că reporterii au ales acest titlu pentru a pune accent pe atmosfera tensionată de la noi raportându-se la noţiunea de „teritoriu din stânga Nistrului”, le putem ierta această greşeală.

Totuşi unii elevi din Liceul Teoretic Varniţa, după careu, au preferat să se distreze până seara cu colegii în oraşul Bender, chiar dacă pentru asta e nevoie să traverseze vama. La fel şi elevii din Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” s-au simţit destul de confortabil plimbându-se prin oraşul „transnistrean” chiar dacă unii dintre absolvenţi ai claselor a 9-a şi a 12-a aveau pe ei panglici în culorile tricolorului român.

Îmi amintesc anii de liceu, când după careu mergeam cu colegii la plimbare prin Bender, noi şi colegii noştri din Liceul „Alexandru cel Bun” eram unicii care ne deosebeam pe străzile oraşului deoarece liceele cu predare în rusă au ultimul sunet pe 25 mai. Uneori mă frământa întrebarea, cum de forţele de securitate transnistrene nu se iau de noi? Acum întrebarea asta e şi mai neclară pentru mine, după ce am analizat situaţia din satul Corjova, unde miliţia transnistreană a interzis arborarea Drapelului şi intonarea Imnului Republicii Moldova la sărbătoarea Ultimului Clopoţel.

Sergiu Voloc: Dacă nu eşti prost, dă-mi acest post!

Sergiu Voloc, Primarul orasului Chisinau

Nu mă satur să vorbesc despre alegerile locale din Republica Moldova, adică de ce toate site-urile de ştiri îşi permit să posteze zilnic zeci de articole despre politică dar dacă asta face un blogger, în proporţii chiar mai mici, asta deja se consideră drept obsedare.

Bine, să nu ne abatem de la temă, ne întoarcem la alegeri, mai precis la alegerile primarului oraşului Chişinău. Am încercat să enumer pe toţi care şi-au dat candidatura pentru cel mai moale scaun din capitală, am selectat 10 candidaţi ordinari: Valeri Klimenco, Oleg Oniscenco, Sergiu Coropcean, Igor Dodon, Radu Buşilă, Victor Bodiu (care s-a retras din luptă), Valeri Krîlov, Vitalia Pavlicenco, Dorin Chirtoacă, Valentina Buliga.

Toţi sunt buni, fiecare vine cu promisiuni de schimbări spre bine, însă cum am mai spus, ei sunt ordinari, deoarece există un candidat extraordinar: Sergiu Voloc! Ce nu au ceilalţi candidaţi dar este cu surplus în Voloc? Simplitate, simţul umorului, cred că şi sinceritate, de ce oare să nu-l votez? Faţă de ceilalţi „zei” ai politicii, care-şi relaxează corpurile sfinte în jacuzzi, un simplu cetăţean cunoaşte mai bine condiţiile de trai din oraş. Un bun exemplu de necunoaştere a lucrurilor simple este testul organizat de adevarul.ro la care candidaţii au picat foarte dureros:

Mulţi dintre candidaţii la fotoliul de primar general nu cunosc date elementare de administrare a oraşului. Astfel, Sergiu Coropceanu a rămas în urmă şi crede în continuare că o călătorie cu trolebuzul costă 1,5 lei, şi nu doi lei.

Valentina Buliga, reprezentanta democraţilor, nu ştie cât costă un metru cub de apă rece. Ea a spus că acesta este puţin peste un leu. „Sau cinci şi ceva. Nu ştiu. Plăteşte soţul facturile”, a bâlbâit ministrul Muncii. Nu a nimerit. Un metru cub de apă costă nici mai mult nici mai puţin 9,19 lei.

Nici candidatul comuniştilor nu poate spune cât costă apa. El presupune că locuitorii Capitalei plătesc şase-şapte lei pentru un metru cub, iar agenţii economici zece lei. „Oricum, aceste preţuri sunt exagerate”, afirmă Dodon.

Cu o diferenţă de o sută de lei, toţi candidaţii au indicat preţul unei gigacalorii. Probleme mai mari a avut doar liberal-democratul Victor Bodiu. El îşi motivează necunoaşterea tarifului prin faptul că are acasă centrală autonomă.

De-aş putea să-i adresez aceste întrebări lui Sergiu Voloc pentru a mă convinge că el cunoaşte cât costă o călătorie în troleibuz, sau a plătit facturile şi ştie la ce preţ e apa. Sergiu, capitala are nevoie de tine! Să savurăm lansarea platformei electorale a candidatului Sergiu Voloc:

Site-urile de ştiri fac bani grei pe seama noastră

Publicitare electorala pe unimedia

Mareşte poza, Click!

Iată că se apropie alegerile locale în Republica Moldova. La 5 iunie 2011, se vor desfăşura alegerile locale generale. Primarii oraşelor (municipiilor), satelor (comunelor) şi consilierii în consiliile raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti (comunale) se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. Toate partidele politice se întrec pentru a-şi „băga” omul său în primăria capitalei şi în această întrecere toate metodele sunt bune.

Ştim cu toţii că site-ul unimedia.md este unul dintre cele mai vizitate portaluri de ştiri online din Republica Moldova, la fel şi ProTV.md, Publika.md, Jurnal.md sunt în lista celor mai vizitate site-uri de unde capătă inspiraţie populaţia moldovenească. Adică după logica politicienilor „Şei mai mulţ maldaveni şăd pi saiturili estia, davai sî ni dagavarim sî punim acolo reclamî!”, zis şi făcut! Au luat, mult stimaţii noştri politicieni, bani din bugetul de stat, alocaţi defapt pentru campania lor electorală, au umplut buzunarele administratorilor acestor site-uri şi acum admiră bannerele cu mutrişoarele lor lustruite şi machiate de pe aceste super-puper site-uri de ştiri.

Publicitare electorala pe protv

Măreşte poza, Click!

Am analizat situaţia din punctul „lor” de vedere, dar acum să ne imaginăm cum arată asta de fapt: eu, un simplu cetăţean al Republicii Moldova, plătesc impozite în bugetul de stat. Înainte de alegeri, adică în timpul „creării reputaţiei”, politicienii iau bani din acel buget sacru (de fapt banii mei)  pentru desfăşurarea campaniei electorale. Pe site-urile amintite mai sus se publică bannere publicitare a fiecărui candidat sau partid şi eu, vizitător al acestui site, din curiozitate, apăs pe acel banner, ca să mai citesc nişte poveşti de seară, să văd ce ne mai promit şi ăştia. De fapt eu sunt acela care generează venit pentru administraţia site-ului deoarece fără vizitători site-ul n-ar avea nici o valoare şi nici un partid nu şi-ar pune acolo reclama. Generalizând: EU, prin activitatea mea pe acel site, fac ca reclama să fie mai scumpă, tot Eu sunt acela căruia i se adresează reclama şi cu fiecare click de-al meu pe acele bannere ,din bugetul de stat, banii ajung la administraţia site-ului. Eu intru pe un site de ştiri şi banii mei ajung în mâinile lor! Iar politicienii sunt doar nişte intermediari proşti!

De ce am zis mai sus că politicienii sunt proşti? Deoarece alt cuvânt mai potrivit n-am chef să gândesc, iar proşti pentru că toţi, cu turma, publică pe aceleaşi site-uri bannerele lor, lipsindu-se de ingeniozitate, creativitate, unicitate şi credibilitate din partea poporului. Drept exemplu am făcut nişte screenshot-uri la site-urile unimedia.md şi protv.md, unde pe aceeaşi pagină sunt publicate câte 5 bannere a diferitor partide, dezgustător!

Nu mă apuc să scriu concluzii referitor la conţinutul acestui articol, urmează fiecare să-şi tragă propriile concluzii. Voi încheia acest articol cu o singură frază: Gândiţi bine înaite de a face alegerea!

Gorobîc Dmitri. Votaţi primar de VARNIŢA!

Gorobîc Dmitri, Primar de Varnita

La 5 iunie 2011, în Republica Moldova se vor desfăşura alegerile locale generale. Conform Codului Electoral (art.119), primarii oraşelor (municipiilor), satelor (comunelor) şi consilierii în consiliile raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti (comunale) se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani.

GOROBÎC DMITRI, Succesul nostru comun depinde de fiecare în parte!

La momentul de faţă satul Varniţa e unul dintre cele mai frumoase sate din Republica Moldova, însă aceasta nu e de ajuns! Nivelul de trai al locuitorilor satului lasă de dorit, e timpul împreună să efectuăm schimbarea!

Sub mandatul meu satul Varniţa va regenera, va căpăta o nouă faţă. Urmează ca Varniţa să nu fie numit, la prima vedere, orăşel ci să devină oraş în adevăratul sens al cuvântului. Pentru aceasta avem nevoie de măsuri concrete:

– Împreună vom rezolva problema ecologică a satului, vom crea o infrastructură modernă, dezvoltată şi modernizată de colectare a gunoiului şi reciclarea sau depozitarea lui conform standartelor ecologice.

– Vom dota Liceul Teoretic Varniţa şi Centrul de Cultură şi Tineret cu tot ce e necesar pentru educarea corectă şi eficientă a noii generaţii. Vom creşte şi vom promova talente la nivel local, raional şi republican.

– Atragerea fondurilor străine, parteneriat cu alte localităţi şi implementarea proiectelor este un punct prioritar în perioada următorului mandat.

– Pentru a rezolva problema emigrării peste hotare, voi crea condiţii atractive pentru Agenţii Economici, astfel vom obţine noi locuri de muncă în localitate.

Toate acestea e posibil să le facem doar NOI ÎMPREUNĂ. De votul fiecăruia dintre noi depinde soarta întregului sat. Votaţi pe 5 iunie primarul satului Varniţa!

Limba română, ruşii din Moldova şi mAldAvenizme

nu inteleg moldoveneste

Poza e tare, măriţi-o! | Sursa: inpanamea.ro

Voi începe cu fraza scrisă de mine în comentarii la articolul lui Andrei Fornea: Fraţilor, de ce daţi vina unul pe altul pentru ceea ce prezintă Moldova? În asta e şi problema, noi nu putem rezolva paşnic vreo problemă sau să ducem până la capăt vreo discuţie fără a ofensa pe cineva.

Cred că deja e clar despre ce va fi acest articol, despre limba română, despre ruşii din Moldova şi despre mAldAvenizme. Nu mă iau să comentez şi să contrazic toate răspunsurile la articolele şi comentariile mele, voi analiza doar unele poziţii şi păreri care le-am întâlnit zilele acestea în lumea online.

1. Voi începe cu comentariu la unul dintre primele posturi pe acest blog şi anume la video cu ce mă ocup eu noaptea în care maşinal am folosit unele cuvinte de origine rusească însă adaptate de moldoveni, de ex. crasovci = adidaşi sau şnuroace = şireturi, după filmări mi-am dat seama de greşeala făcută şi am încercat prin intermediul subtitrărilor să traduc cuvintele neînţelese de români care sper că citesc blogul meu. La sfârşit de video am adăugat un text cu conţintul „Excluziv cu maldavenizme!” chipurile pentru a da o nuanţă de umor greşelilor mele. Deci, m-a ofensat comentariul care l-am primit la acest post:

Ruga – Drapelul românesc

moldova 7 aprilie

Au trecut 2 ani de la răscoala din Chişinău, a fost în 2009, astăzi e 7 aprilie 2011, însă şi acum îmi trec fiori amintindu-mi despre acele evenimente. Incredibil, comuniştii deja nu mai sunt la putere. Acesta era scopul pentru care au ieşit tinerii în stradă.

Nu apuc să vorbesc despre ziua de 7 aprilie şi despre ce a urmat, presa e plină de astfel de informaţie, majoritatea ştiu mai bine ca mine despre cele întâmplate. Acum doar vin cu o strigare către toţi să fie tari şi să nu-şi trădeze patria, să ţină cont de acele idealuri care au fost promovate de părinţi. O formaţie folk de basarabeni din Iaşi au terminat recent un clip despre evenimentele din 7 aprilie „Drapelul românesc” al cărui lansare e azi. Deci, priviţi şi daţi mai departe:

Transnistria vrea unire cu Rusia?

Am auzit foarte des cuvinte de genul „Transnistria are o dorinţă mare de a se uni cu Rusia”, cuvinte spuse de moldoveni în mare parte, de cei ce nu au fost niciodată în Transnistria sau care nu vor să analizeze situaţia dintr-o altă direcţie. Problema Transnistreană ţine foarte mult şi de mine ca persoană, am crescut într-un sat care oficial figurează cât în documentele transnistrene atât şi în cele moldoveneşti. Nu am avut posibilitatea să savurez din Moldova 1, dar posturi de televiziune transnistrene şi ruseşti am privit din toi.

În acest articol îmi voi exprima viziunea mea asupra problemei Transnistrene şi voi dezbate fraza „Transnistria are o dorinţă mare de a se uni cu Rusia”. Voi începe cu Igor Smirnov, „preşedintele” Transnistriei, un individ care prin minune hipnotizează populaţia transnistreană, nu ştiu cum reuşeşte el să convingă lumea că aderarea la Rusia e mai benefică pentru ei decât la Uniunea Europeană, atunci când a doua e mai reală.

„Liderul transnistrean Igor Smirnov a declarat la o conferinţa de presă susţinută la Tiraspol, că republica auto-proclamată, în fruntea căreia se află, nu va avea o politică de apropiere faţă de Republica Moldova, şi că e pregătită să adere la Rusia”, relatează newsru.com.

L-aţi crezut pe cuvânt? Eu credeam în aceste poveşti atunci când aveam 10 anişori. Voi veni cu 3 argumente care contrazic cuvintele lui Smirnov:

Uniunea Sovietică în secolul XXI

Rând la lapte în Bender, Tighina

Chemaţi toate bunicile la ecranele computerilor să privească imaginea din acest articol, nostalgie… Fiecare persoană, trecută prin mâinile comuniştilor şi crescută pe timpuri socialiste, va zice că această imagine e făcută undeva prin anii ’80 – ’90 atunci când de la orele 5 dimineaţa se formau rânduri de zeci de metri care aşteptau să cumpere pâine şi lapte.

Mama mea, spre exepmlu, mă ducea la grădiniţă, însă eu nu vroiam să stau, plângeam, vroiam cu ea. Eu copil naiv de fiecare dată eram amegit, mama zicea că pleacă să cumpere pâine şi lapte, apoi vine să mă ia. Vă daţi seama că eu, năzbâtios ce eram, nu vroiam să stau în rând cu mama şi să mă plictisesc, deci o lăsam să plece singurică să stea la coadă. Primele ore eram liniştit, ştiam că pe mama încă nu a ajuns-o rândul, aştetam… apoi fiind înghiţit de atmosfera de grădiniţă uitam ce mai aşteptam.

Să ne întoarcem la imagine. Cred că fiecare ar spune că e o imagine tipică de pe timpurile sovietice. Nu-i chiar aşa, ce-aţi spune dacă aţi afla că această fotografie e făcută în toamna anului 2010 în oraşul Bender (Tighina), Republica Moldova, Transnistria.

După Găgăuzia, care e comentată de o mulţime de bloggeri cum că ar fi o amintire vie a uniunii sovietice, pe locul 2 cu cinste se plasează Transnistria şi nu doar din cauza rândurilor la lapte dar şi datorită cenzurării totale, hipnotizării populaţiei şi monopolizării. Cum în URSS pe fiecare produs se găsea ştampilat sau perforat „Marca de stat a calităţii” (Государственный знак качества СССР), la fel şi în Transnistria pe fiecare produs putem vedea emblema companiei Sheriff. Găsiţi asemănări:

Государственный знак качества СССР Emblema Sheriff, Transinistria

Limba noastră cea română

Anterior nu am mai procedat astfel pe blogul meu, însă acum e un caz deosebit. Public pe blog un articol împrumutat de pe ptadevar.wordpress.com, cauza: acest articol merită să fie citit cât de moldoveni, atât şi de români, cu cât mai mare va fi numărut cititorilor, cu atât mă voi simţi mai liniştit că am părăsit Republica Moldova pentru a-mi face studiile în România. Îmi iubesc patria, nu există motiv pentru care nu aş iubi-o, există motiv să nu iubesc cetăţenii moldoveni: pentru prostiile care le facem de-a lungul istoriei, pentru politica murdară, pentru ochii închişi, pentru mâinile lăsate-n jos. Articolul:

Limba este cheia fermecată cu care descui o ţară şi cunoşti un popor (Victor Duţă), o pătrunzi de la rădăcini până în prezentul în care te afli chiar tu. Să cercetăm printr-o retrospectivă evenimentele de acum 20 de ani, atunci cand în jur de 150 000 de oameni din toată ţara s-au strâns în inima capitalei pentru a-şi cere dreptul de a vorbi limba strămoşilor săi.

Limba moldovenească, imnul Limba noastră

După nenumărate încercări cu bastaone de cauciuc, arestări, amendări, maltratări la care a fost supus, poporul şi-a obţinut victoria. Printre lozincile manifestanţilor au apărut “Suveranitate”, “Limbă, alfabet”, “Libertate”, atât de strâns legate între ele, încât nu putem nega afirmaţia lui V. Alecsandri că “Limba este cartea de nobleţe a unui neam” . Deci după “Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, în 31 august, Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerinţe.