Moldova, te urăsc… însă te iubesc!

Mă tem să nu-mi intre în deprindere să scriu articole inspirându-mă de la Andrei Fornea. Nu ştiu ce face şi cum face însă titlurile articolelor sale mă ating, nemaivorbind de conţinut, mereu îmi apare dorinţa să dezvălui tema citită la Andrei, însă în felul meu. De data aceasta am pus ochiul pe articolele: De ce nu plec din Republica Moldova şi Adio Moldova!.

Sunt cetăţean al Republicii Moldova, aici m-am născut şi am fost educat potrivit tuturor tradiţiilor şi deprinderilor poporului moldovenesc. Îmi iubesc ţara, îmi place să o laud în companie de oameni străini. Iubesc satul meu natal, mă mândresc cu el nespus, am contribuit şi eu cât de puţin la dezvoltarea satului şi simt că-mi place să fac asta.

Am crescut deja, nu mai sunt copil, am părăsit cuibul părintesc. Am părăsit Moldova… Nu am părăsit-o pentru totdeauna, sunt aproape, pe partea cealaltă a Prutului. Mereu visam să părăsesc Moldova şi să plec undeva departe, iubesc să călătoresc, vreau să călătoresc, de-aş avea posibilitatea… Când îmi reuşea să ajung undeva departe, mă simţeam liber, îmi plăcea să mă adaptez la o lume străină, să sorbesc din diferenţele care nu le-am mai întâlnit. Mă întorceam acasă şi-mi aminteam acele momente, vroiam să le trăiesc din nou…

Am ajuns să fac facultatea în Bucureşti, străinătate, visul meu, noi emoţii, noi orizonturi. Cred că e momentul să menţionez că o călătorie, ca să fie plăcută, trebuie să fie scurtă, să descoperi, să vezi, să simţi, să fii lipsit de toate acestea, să rămâi doar cu amintiri, ce poate fi mai plăcut… Acea străinătate, care o am eu acum, îmi pare mai obişnuită decât viaţa de acasă, oamenii din toată lumea sunt la fel, doar acasă ei sunt cei mai deosebiţi; oriunde nu m-aş afla, se găseşte o persoană care să-mi ridice dispoziţia, însă doar celora de acasă sunt gata să le împart propria dispoziţie. Moldova e casa mea.

Nu mă laud de faptul că sunt plecat din ţară, dar nici nu regret. Mereu am fost contra ca oamenii să părăsească Moldova, însă susţin iniţiativa persoanelor care s-au hotărât să-şi facă studiile în străinătate (preponderent în România). Nu vorbesc despre robie în Italia şi Rusia, această temă nu merită cuvinte scrise şi lacrimi vărsate. Copiii noştri nu trebuie să sufere pentru greşelile noastre, aşa cum am suferit noi pentru greşelile părinţilor noştri, copiii merită un viitor mai bun care nu-l găseşti în Moldova. Moldova, te urăsc… însă te iubesc!