Ani de liceu, frumoase amintiri…
Măreşte poza, click!
Azi, din întâmplare, am găsit o fotografie pe stick-ul meu vechi, care nici nu-l folosesc. Fotografia e făcută în septembrie 2010 atunci când elevii deja au început noul an şcolar iar eu eram în aşteptarea facultăţii de la Bucureşti care începea doar în octombrie. Chiar dacă aveam multă treabă cu actele pentru plecare în România, neapărat vizitam liceul meu drag. Deja nu mai eram în şcoală însă alături de foştii colegi şi într-acelaşi timp prietenii mei, participam la toate activităţile.
Ca de obicei nebuni, mereu veseli şi mereu împreună… aşa eram noi, aşa sunt ei acum, gaşca de activişti din Liceul Teoretic Varniţa. Dor…
Discuţie despre părinţi autoritari
Curaj.tv e un site care ar merita respect, însă dacă s-ar ocupa mereu doar cu lucruri normale. Oleg Brega la fel ar merita respect dacă ar lupta pentru democraţie dar nu pentru piar şi pentru a-şi promova propria personalitate prin intermediul scandalurilor. În video care l-am găsit pe Curaj.tv Oleg Brega a vizitat un liceu din Chişinău, din păcate nu ştiu ce liceu e dar dacă aş şti n-aş scrie denumirea. Chipurile omul e luptător pentru democraţie, a venit să vorbească cu elevii despre drepturile lor cerându-le să se exprime despre profesori şi părinţi care chipurile le încalcă drepturile.
Brega datorită lipsei sale de ruşine a “impus” copiii să vorbească anume aceea ce vroia el. Omul cu experienţă în acest domeniu s-a înarmat contra copiilor: întrebări provocatoare, completări la replicile copiilor şi filmarea video, prin intermediul acestor şmecherii Brega a scos din copii o mulţime de lucruri urâte, pentru a nimeri în obiectivul camerei copiii erau gata să spună orice şi cât mai mult despre familia sa, despre profesori şi despre încălcarea drepturilor, însă Brega nu s-a gândit din start să le explice obligaţiile copiilor care la sigur ei nu le cunosc sau intenţionat le uită, nu a apucat să spună copiilor că părinţii lor sunt obligaţi să-i crească şi cel mai important, să-i educe până la majorat, nu le-a povestit că există în Moldova familii în care copiii de la 5 dimineaţa hrănesc vacile şi purceii, apoi pleacă la şcoală şi seara, venind acasă, rânesc poiata la vaci şi purcei şi doar după asta se apucă de lecţii… De fapt de unde Brega să ştie ce în Moldova există aşa ceva, el doar nu a avut norocul să iasă din hotarele Chişinăului unde el sistematic face proteste.
Îmi era ruşine să ascult ce şi cum vorbesc elevii din video. Cum i-au selectat şi cine i-a selectat? Nişte băieţi şi fete din clase liceale vorbesc de parc-au fost izolaţi de civilizaţie toată viaţa. Pot eu considera că zilele şi nopţile petrecute în internet este o izolare? La urma urmei, dacă să gândim un pic mai sentimental, acei copii ştiu ce înseamnă dragoste şi stimă faţă de părinţi? Sau dacă habar n-au ce înseamnă “părinte” atunci unde le-a dispărut propria demnitate? Chiar au fost copiii aceştia hipnotizaţi de Oleg Brega, sau ei chiar gândeau atunci când spuneau în cameră toate prostiile?
Mafia, joc psihologic
Mafia este un joc pe roluri, există o mulţime de versiuni, cineva preferă un joc mai distractiv, alţii aşteaptă de la Mafia multă concentraţie şi ingeniozitate. Pe timuri când învăţam la liceu, aveam plăcerea să fiu moderatorul jocurilor Mafia organizate sămtămânal în liceu. De obicei jucam o singură versiune a jocului care presupune discuţii între jucători, concetraţie maximă, Mafia dezvoltă în jucători calităţi de psiholog, jocul învaţă să minţi pentru a-ţi păstra “viaţa”. Seriozitatea şi atenţia sunt calităţi importante pentru jucători, chiar dacă toţi zâmbesc şi glumesc. Regulile jocului le descriu în continuare:
Esenţa
Jocul simulează lupta între membrii ai minorităţii organizate (Mafia) cu majoritate neorganizată (Cetăţenii). Mafia a creat o coaliţie cu scopul de a omorî toţi cetăţenii, Mafia nu se deosebeşte de ceilalţi, participă la toate discuţiile şi evenimentele, iar noaptea, când toţi dorm, Mafia omoară câte un cetăţean. Cetăţenii încearcă să determine cine dintre ei minte şi se preface. Fiecare zi cetăţenii trimit la tribunal câte o persoană cea mai suspectă.
Transnistria vrea unire cu Rusia?
Am auzit foarte des cuvinte de genul “Transnistria are o dorinţă mare de a se uni cu Rusia”, cuvinte spuse de moldoveni în mare parte, de cei ce nu au fost niciodată în Transnistria sau care nu vor să analizeze situaţia dintr-o altă direcţie. Problema Transnistreană ţine foarte mult şi de mine ca persoană, am crescut într-un sat care oficial figurează cât în documentele transnistrene atât şi în cele moldoveneşti. Nu am avut posibilitatea să savurez din Moldova 1, dar posturi de televiziune transnistrene şi ruseşti am privit din toi.
În acest articol îmi voi exprima viziunea mea asupra problemei Transnistrene şi voi dezbate fraza “Transnistria are o dorinţă mare de a se uni cu Rusia”. Voi începe cu Igor Smirnov, “preşedintele” Transnistriei, un individ care prin minune hipnotizează populaţia transnistreană, nu ştiu cum reuşeşte el să convingă lumea că aderarea la Rusia e mai benefică pentru ei decât la Uniunea Europeană, atunci când a doua e mai reală.
“Liderul transnistrean Igor Smirnov a declarat la o conferinţa de presă susţinută la Tiraspol, că republica auto-proclamată, în fruntea căreia se află, nu va avea o politică de apropiere faţă de Republica Moldova, şi că e pregătită să adere la Rusia”, relatează newsru.com.
L-aţi crezut pe cuvânt? Eu credeam în aceste poveşti atunci când aveam 10 anişori. Voi veni cu 3 argumente care contrazic cuvintele lui Smirnov:
Photoshop face minuni
Măreşte poza, click!
Am fost câteva zile în urmă la aniversarea a 2 ani de la fondarea Ligii Studenţilor Basarabeni din Bucureşti, am scris despre acest eveniment în articolul “LSBB aniversează 2 ani de activitate“. Pentru articolul despre aniversarea LSBB am ales imaginea cu tortul, pe care din păcate nu am reuşit să-l fotografiez întreg şi nevătămat.
Ar fi plăcut să avem în arhiva cu fotografii şi imaginea tortului cu inscripţia “La mulţi ani Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti – Ploieşti” însă foamea studenţească ne-a distrus toate planurile. Pare că nu mai există soluţie pentru această problemă, însă în ajutor mi-a venit Photoshop. Anume despre Adobe Photoshop vreau să vorbesc, vorbesc la general, nu fac lecţii şi nici reclamă, pur şi simplu îmi exprim toată admiraţia mea faţă de Photoshop.
Acel care nu ştie ce poate face Photoshop-ul nici nu crede că e posibil de adus la viaţă imaginea cu bucăţile de tort. Am venit doar cu un simplu exemplu, jumătate de oră muncind în Photoshop şi obţinem un rezultat incredibil. Ce-i drept, dacă să stăm şi să comparăm poza iniţială cu rezultatul, fiecare ar putea spune ce anume a fost schimbat, de unde au fost împrumutate unele bucăţi de imagine pierdute, însă cei ce nu ştiu prin ce a trecut imaginea, nici prin gând nu le va trece că ea este redactată.
Travel & Living (călătorii, tradiţii şi civilizaţie)
Vreau de la început să menţionez că particip la programul de mentorat pentru studenţi de etnie română născuţi în afara ţării, aceasta e o activitate în cadrul proiectului “Succes în România!” şi eu, la fel ca şi alţi 32 studenţi, am un mentor, o persoană matură din România care pe parcursul anului are drept scop de a mă susţine şi de a mă ajuta să mă integrez mai uşor în societatea românească. Mentorul meu e Cătălina Murariu.
Am fost invitat de către Cătălina să particip la un workshop cu tema Travel & Living (călătorii, tradiţii şi civilizaţie), el presupunea o întâlnire între persoane care iubesc să călătorească, care au văzut cât de cât lumea şi au ce povesti. A condus acest workshop Gabriela Malchinschi – jurnalist, om de comunicare şi relaţii publice, pilot în raidul umanitar Bucureşti – Dakar “Cu papucii prin deşert” în octombrie 2006.
Un obiectiv al serii era să aducem fotografii de la locul preferat şi să povestim povestea noastră. A fost o seară de neuitat, fiecare persoană a vorbit despre locul cel mai frumos de pe glob care a avut norocul şi plăcerea să-l vadă. Cineva a îndrăznit să povestească despre cea mai neplăcută călătorie, îndrăznesc să spun că a fost vorba despre Dubai.
Ştiam şi eu, însă am avut norocul să aflu de la prima sursă că Dubai nu merită să fie printre locurile turistice preferabile pentru oarecare persoană, marea parte a oraşului sunt şantiere, mereu în construcţie, palmierii de pe apă pot fi văzuţi doar de pe elecopter (cred că e scumpă această plăcere), de pe pământ arată ca simple străzi cu case împrejur. Cel mai înalt turn din lume, Burj Dubai, întradevăr impresionează cu mărimile sale însă îţi trece totul când afli cât te costă să intri în el. Mă voi limita aici, am descris pe scurt această experienţă neplăcută deoarece era practic unica din cele discutate, celalate istorii evident că erau mult mai pozitive şi m-au provocată să aflu mai mult despre lumea ce mă înconjoară.
LSBB aniversează 2 ani de activitate
LA MULŢI ANI LSBB, LSBP
Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti, în data de 6 martie, a aniversat cel de-al doilea an de la apariţia sa. LSBB s-a înfiinţat pe 28 februarie 2009, ca un proiect al studenţilor români originari din Republica Moldova care îşi fac studiile în capitală. În prezent LSBB face parte din Liga Studenţilor Basarabeni din România, entitate care cumulează 11 organizaţii de la nivelul întregii ţări.
Din aceste 11 organizaţii a studenţilor basarabeni, pe lângă LSBB, mai face parte şi Liga Studenţilor Basarabeni din Ploieşti, care tot ieri, împreună cu noi, colegii din Bucureşti, au sărbătorit lansarea oficială a LSBP. După câte aţi observat petrecerea din 6 martie a cuprins în sine două evenimente.
La eveniment au fost prezenţi: Gheorghe Cucoş - Consulul Republicii Moldova din Bucureşti, Mihai Nicolae – reprezentant de la Institutul Fraţii Golescu, membrii de la grupul de acţiune Noii Golani, mentori şi studenţi din proiectul “Succes în România!“, membrii Ligii Studenţilor Basarabeni din România şi membrii altor organizaţii studenţeşti ai basarabenilor ce fac parte din LSBR.
Evenimentul a început în jurul orei 19.00. Din start, Alina Sclifos şi Iacob Cerlat, preşedinţii LSBB şi respectiv LSBP, şi-au prezentat ligile şi coordonatorii departamentelor. În continuare a avut loc lansarea site-urilor lsbb.ro şi lsbploiesti.com (site-urile încă nu funcţionează integral). Mihaela Profir, vice-preşedintele LSBB, a vorbit despre proiectele şi activităţile ligii şi despre planurile pentru viitor. Partea oficială s-a încheiat cu prezentarea de către colegii din Ploieşti a filmuleţului despre primii paşi LSBP mână de mână cu LSBB.
Seara a continuat cu discuţii, cunoştinţe, pozări şi ca la orice zi de naştere, cu un tort dulce pentru toţi oaspeţii.
P.S. Nu am reuşit să fotografiez tortul întreg, sau eu eram foarte ocupat, sau cei ce au văzut tortul erau foarte flămânzi 
. Vedeţi torul întreg AICI.
Training – Îmi caut job. Ce am de oferit?
În cadrul proiectului “Succes în România!” noi, studenţii basarabeni, mai ales bobocii care în acest an şcolar tocmai am călcat pe pragurile universităţilor din Bucureşti, beneficiăm de un şir de activităţi şi training-uri, toate cu scopul de a ne ajuta să ne adaptăm la viaţa studenţească şi să ne integrăm în societatea românească.
Pe data de 5 martie 2011 a avut loc training-ul cu tema “Îmi caut job. Ce am de oferit?”. În acele patru ore de desfăşurare a training-ului am aflat de la traineri cum să ne comportăm atunci când mergem la un interviu cu angajatorul, ce ar trebui să conţină o scrisoare de intenţie şi cea mai mare parte a timpului a fost dedicată CV-ului adică cum se scrie un Curricului Vitae, ce ar trebui el să conţină şi ce n-ar fi de dorit să se găsească în el, etc.
Exprimându-mi, în acest articol şi pe acest blog, părerea proprie pot spune că materialul a fost destul de concis, de fapt e de înţeles, în 4 ore nu mai reuşeşti multe. Pentru un astfel de training ar fi nevoie de cel puţin două zile (un sfat pentru organizatori). Dacă să calculez cîtă informaţie de folos am reuşit să acumulez anume în acele 4 ore şi să mai iau în seamă atmosfera trainingului, ajung la concluzia că nu în zadar am jertvit timpul.
Eu, fiind o persoană care nu poate supravieţui fără ca să-şi pună ale sale 5 capici, am încercat să contribui la desfăşurarea training-ului, evident că deja prin propriile metode. Am încercat să completez cele spuse de traineri prin nişte obiecţii mai critice în adresa altor CV-uri discutate, ţinta obiecţiilor mele au fost greşelile ortografice şi greşelile “stilistice” dacă le putem aşa numi, de fapt colegii aşa le-au spus. Imaginându-mă pe mine în rol de angajator, mă consideram jignit dacă vedeam în faţa mea un CV cu astfel de greşeli: Limbi straine(scris,citit,vorbit). Am chinuit marea majoritate a prietenilor mei şi mai accentuez o dată, folosiţi diacriticile în limba română, nu pierdeţi din sânge limba maternă, nu o monstruaţi! A doua greşeală – spaţiile după semnele de punctuaţie şi înainte de paranteză, încercaţi şi scrieţi această propoziţie în Microsoft Word (de dorit în engleză, pentru cei ce nu au Word în română, dacă scrieţi în română atunci tot textul va fi cu roşu subliniat), veţi vedea că cuvintele scrise fără spaţiu după virgulă vor fi subliniate cu o linie roşie fiind înţelese ca un singur cuvânt lung şi necunoscut pentru limga engleză, de aici rezultă că aceasta este o greşeală gramaticală.
Sunt convins că acest training, cât şi obecţiile mele, vor fi de folos pentru studenţii care pe lângă facultate mai vor să-şi găsească un job. Mult succes acestora!
Fabrica băuturilor neacoolice produce vodkă
Măreşte poza, click!
Din întâmplare am dat într-o zi de o sticlă de vodkă produsă în oraşul Bender (Tighina), Transnistria. La prima vedere nimic deosebit, o etichetă în limba rusă pe care scrie Russian Vodka, însă cel mai straniu şi în acelaşi timp cel mai amuzant lucru îl reprezintă inscripţia de mai jos, traduc: “Fabrica băuturilor nealcoolice, or. Tighina, str…”. După părerea mea, unica explicaţie pentru această situaţie este recalificara fabricii de la băuturi răcoritoare la alcoolice în perioada crizei financiare. E logic, oamenii greu suportă criza şi îşi găsesc soluţie la toate problemele sale prin intermediul alcoolului, iată aici apare şi Russian Vodka.
P.S. Repet, din întâmplare am găsit. Despre atitudinea mea faţă de alcool citiţi aici.
Uniunea Sovietică în secolul XXI
Măreşte poza, click!
Chemaţi toate bunicile la ecranele computerilor să privească imaginea din acest articol, nostalgie… Fiecare persoană, trecută prin mâinile comuniştilor şi crescută pe timpuri socialiste, va zice că această imagine e făcută undeva prin anii ’80 – ’90 atunci când de la orele 5 dimineaţa se formau rânduri de zeci de metri care aşteptau să cumpere pâine şi lapte.
Mama mea, spre exepmlu, mă ducea la grădiniţă, însă eu nu vroiam să stau, plângeam, vroiam cu ea. Eu copil naiv de fiecare dată eram amegit, mama zicea că pleacă să cumpere pâine şi lapte, apoi vine să mă ia. Vă daţi seama că eu, năzbâtios ce eram, nu vroiam să stau în rând cu mama şi să mă plictisesc, deci o lăsam să plece singurică să stea la coadă. Primele ore eram liniştit, ştiam că pe mama încă nu a ajuns-o rândul, aştetam… apoi fiind înghiţit de atmosfera de grădiniţă uitam ce mai aşteptam.
Să ne întoarcem la imagine. Cred că fiecare ar spune că e o imagine tipică de pe timpurile sovietice. Nu-i chiar aşa, ce-aţi spune dacă aţi afla că această fotografie e făcută în toamna anului 2010 în oraşul Bender (Tighina), Republica Moldova, Transnistria.
După Găgăuzia, care e comentată de o mulţime de bloggeri cum că ar fi o amintire vie a uniunii sovietice, pe locul 2 cu cinste se plasează Transnistria şi nu doar din cauza rândurilor la lapte dar şi datorită cenzurării totale, hipnotizării populaţiei şi monopolizării. Cum în URSS pe fiecare produs se găsea ştampilat sau perforat “Marca de stat a calităţii” (Государственный знак качества СССР), la fel şi în Transnistria pe fiecare produs putem vedea emblema companiei Sheriff. Găsiţi asemănări:
 |
 |
