Articole cu Tagul: blog
Mi-am schimbat numele
Până acum blogul meu era găsit pe internet sub numele www.gorobic.parog.net ceea ce suna un pic complicat şi ciudat, mai ales pentru cei ce nu cunosc limba rusă şi nu ştiu ce înseamnă cuvântul parog, din rusă se traduce ca prag. Parog.net e un site care conţine mai multe subdomenii de tip distractiv. De ce parog (adică prag)? Deoarece dintre toate domeniile libere cu terminaţii mai internaţionale, de genul .com sau .net, acesta era cel mai scurt şi cel mai clar, adică poate fi pronunţat două silabe.
De azi înainte, mai precis din 20 martie 2011, blogul meu îşi schimbă numele în www.gorobic.com, arată mai frumos nu? Gorobîc e numele meu de familie cu care mă mândresc. De ce doar numele de familie, fără prenume? Din două motive, acest domeniu nu era ocupat ceea ce m-a bucurat nespus de mult şi al doilea motiv: cu cât mai scurtă va fi denumirea, cu atît mai uşor va fi reţinută. De ce anume .com şi nu .ro, .md, .eu sau .name? Deoarece .com e cea mai cunoscută şi internaţională terminaţie pentru site-uri, nu vroiam să mă limitez la un nume ce ţine de o ţară anume.
Deci, mi-am schimbat numele, să fac şi nişte totaluri pentru primele 2 luni de existenţă a blogului:
– Blogul a fost creat pe 25 ianuarie 2011, adică peste 5 zile va avea 2 luni;
– În această perioadă am postat 70 de articole;
– În total sunt 139 comentarii, unui articol îi revin 2 comentarii;
– Pe 7 martie au fost 69 vizitatori, care a fost cel mai mare număr până azi – 80 vizitatori;
– Cel mai comentat şi discutat articol: Şi eu vreau să fiu Ministrul Educaţiei!
– Cel mai bun articol conform mai multor criterii: Alcoolul – ce răhat mai e şi acesta?
– Cele mai citite articole: LSBB aniversează 2 ani de activitate şi Odnoklassniki în limba Română
Omul e logic?
Uneori mi se crează impresia că oamenii sunt lipsiţi de logică. Cărui măgar i-ar veni în cap să procedeze la fel? Dar cărui om?
Lampa cu căciulă
Eu acum stau în faţa laptopului şi alcătuiesc acest articol. Cum credeţi, cât de satisfăcut mă simt? Am eu oare zâmbet pe faţă? Pentru mine nu mai prezintă nici o plăcere să privesc în acest ecran care caută să-mi distrugă vederea. El ştie ce face, a distrus-o multor oameni deja. Acum să gândim un pic logic, dacă pentru mine nu mai prezintă nici o plăcere să stau la laptop, o să mă bucur oare eu dacă acesta nu va mai lucra? Sunt cunvins că nimeni nu a răspuns afirmativ, ştim cu toţii că va fi o panică enormă dacă nu mai funcţionează computerul căruia am dedicat atâta timp stând cu el „faţă în faţă”. Sunt în oarecare măsură dependent de acest computer, dar tu? Dacă acum în gând ai zis nu, atunci pot să-ţi zic că eşti naiv. Doar faptul, că în internet cauţi să faci şi alte lucruri decât acelea care ţi-ar aduce folos, deja demonstrează dependenţa ta. Vreai să-mi spui că te relaxezi? E o metodă de a te odihni? De a te informa polivalent? Atunci ce cauţi pe acest blog? De ce citeşti acest articol care e lipsit de orice informaţie distractivă şi informativă? Hai că mai bine răspundeai că eşti dependent, atunci măcar nu-ţi era ruşine de sine însuţi, de faptul că te amegeşti singur pe tine. Acum daţi să ne imaginăm cum trăiesc cei care nu au compiuter… primul gând care v-a apărut a fost „Da, ce fericiţi sunt”. Ne imaginăm pe cei care nu pot să-şi permită un compiuter… un telefon… un televizor… fericiţi?
Atâta vorbesc despre computere, dar ce înseamnă titlul acestui articol?… vă întrebaţi voi. Lampa cu căciulă e titlul filmului ce urmează, este un film de scurt metraj de o profunzime excepţională (Made in Romania). Dar voi aţi avut plăcerea să duceţi la reparaţie unicul televizot din casă?
Primul articol!
Salut celor care au plăcerea să citească blogul meu! Cine nu ştie sau cine nu a observat în header-ul de la site (adică partea de sus a site-ului), eu sunt Gorobîc Dmitri.
Am apucat să scriu acest blog din mai multe motive:
1. Din curoozitate;
2. Doresc să povestesc despre mine, despre experienţa mea, unele lucruri care în oarecare măsură pot fi de folos pentru alţi oameni;
3. Doream să studiez mai amănunţit cum funcţionează acest WordPress pe care e instalat acest blog şi cea mai bună metodă să înveţi ceva este practica;
4. Să-mi perfecţionez un pic „talentul” meu de a scrie corect în română (fiţi atenţi, am grijă să nu comit greşeli gramaticale sau aşa numite „moldovenizme”. Observaţi ceva de acest gen, mă anunţaţi în comentarii, în forma de contact sau direct vă adresaţi la mine cu exclamaţia: bă prostule, uite că scrii prostii).
Cam acestea au fost motivele pentru care am făcut acest blog.
Mai complicat era să pun în funcţiune blog-ul. Eu, acela care nici experienţă în lucru cu WordPress nu am, nici timp (sunt în sesiune, despre aceasta altă dată povestesc), am apucat să instalez WordPress cu gândul că e ceva simplu, oare câte bloguri sunt în internetul acesta. A urmat astfel:
1. Scot de pe site oficial cea mai proaspătă, tocmai de pe foc, versiune de WordPress şi o instalez.
2. Stau 3 ore (aproximativ) şi caut un şablon pentru blog, el doar trebuie să arate frumos.
3. Au trecut câteva zile de cînd tot caut şablonul cela nenorocit care să-mi placă.
4. Am găsit şablon, minunat. Am scos din internet nişte lecţii video pentru WordPress, ce-i drept că sunt în rusă şi era a naibii de complicat să fac un blog în română cu lecţii, exemple şi materiale în rusă, cu alte materiale de pe site oficial wordpress.org care la rândul lor sunt în engleză (cineva vrea să mai spună că moldovenii nu sunt o rasă superioară? Încercaţi să repetaţi ce-am factu eu!).
5. Amintesc că folosesc o versiune proaspătă de WordPress, şi toate modulele (acestea sunt nişte chestii care dau funcţionalitate site-ului, de exemplu galeria, audio player, etc.) sunt compatibile doar cu versiunile mai vechi, norocul meu că sunt şi unele noi, sunt şi altele mai universale care lucrează cu orice versiune, aşa că am apucat să instalez toate modulele acestea necesare mie.
6. Am petrecut undeva o săptămână până am instalat modulele, le-am tradus, le-am transformat ca şi creatorul lor să nu-şi dea seama că ele nu erau de la început acolo unde stau.
7. Mai amintesc o dată că modulele nu prea erau compatibile, eu nu prea ştiu să rezolv aşa tip de probleme, să mă bag prin codurile nenumărate ca să corectez ceva, aşa că i-am pus în funcţie pe Tolea şi Colea, adică Antoci Anatoli şi Birulin Nicolai, care ambii, spre fericirea mea şi spre nenorocirea lor, sunt la facultatea de informatică. Un mare MULŢUMESC lor pentru ajutor!
Cineva ar zice că sunt prost, de ce nu am făcut pe un blog gratis, doar acolo totul e gata, ca pe palmă. Răspunsul meu: eu nu iubesc gata, mai ales gata acela e cu o sumedenie de publicitate care doar scade din frumuseţea blogului.
Spre sfârşit vreau să spun: Acesta e primul articol, uraaa!