Articole cu Tagul: creatie

Teatrul

Două lumini de-un galben blând
Au tulburat cerul pustiu,
Pentru-a lua, pe primul rând,
Bilete la un teatru viu.

Una zâmbeşte, alta plânge;
Spectacol noaptea,-n stradă,-n vânt.
E despre dragoste şi sânge.
Doi aştri privesc spre pământ.

Râul reflectă silueta
Actorilor din primul plan.
Pe scenă-o atingere discretă
Crează-n public amalgam,

Cresc valuri, tensiunea creşte,
Vântul aruncă-n faţă ger,
Lumea întreagă se roteşte,
Cad luminiţe de pe cer.

De sufletu-i se leagă una,
Cealaltă a ţintit spre ea.
Azi, două inimi, împreună
Au conceput o nouă stea.

La naştere-a primit un nume
Care-i uneşte pe-amândoi,
De-acum şi-n veci li se va spune:
Noi.

Sărut femeie, mâna ta…

Pe data de 15 octombrie în lume se sărbătoreşte Ziua Mondială a Femeii din localităţile rurale. N-am mai auzit de această sărbătoare până nu am dat peste reportajul de la Mesager unde se povesteşte despre viaţa femeilor de la ţară, citat: „În Dominteni, Drochia, 90 la sută din locuitori sunt femei. Se ajută una pe alta iar nevoia le-a făcut să poată îndeplini şi lucrul bărbaţilor”. Nu ştiu cum să le numesc: oameni pedepsiţi de soartă? sau norocoasele care nu ştiu de grijele cochetelor de la oraş?

În fine, pentru ca piţipoancele şi cochetele să nu rămână neobservate în această zi frumoasă, am hotărât să le dedic o poezie:

Sărut femeie, mâna taSărut femeie, mâna ta
Pe buze nu te-aş săruta
Că-ţi şterge rujul L’Oreal
Cu gust de un răhat de cal.

Sărut femeie, mâna ta
Tu ai ten de la Bourjois?
Deci nici obrazul nu-l sărut
Că ai pe el un strat de lut.

Sărut femeie, mâna ta
Dar ochii eu i-aş evita,
Ai de la Mary Kay rimel
Că-mi vine să mă piş pe el.

Sărut femeie, mâna ta
Nici pe buric n-aş săruta
De-acolo piercing-ul se-arată?
Sau o talangă agăţată?

Sărut femeie, mâna ta
Cu asta mă voi limita,
Şi nici nu vreau eu să mă uit
Ce manichiură ţi-ai făcut.

Audiaţi piesele de mai jos şi spuneţi-mi: cum în viziunea voastră trebuie să arate o femeie adevărată?

Ion Aldea Teodorovici – Sărut femeie, mâna ta

Yan Raiburg – Sărut femeie, mâna ta

Maximilian – Sophie

Reportajul de la Mesager din 15 octombrie 2011, TeleRadio Moldova:

Antoci Anatoli la concursul iTineret 2011

ITineret Antoci Anatoli

Concursul Speed key press KEYBOARD

Antoci Anatoli este student la Universitatea Tehnică din Moldova, Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică, anul 1. El este unul dintre cei 120 finalişti ai concursului iTineret 2010, prima ediţie. Principial şi hotărât, Anatoli vine cu un nou proiect „Speed key press KEYBOARD” pentru a cuceri participanţii şi organizatorii concursului „iTineret – Viitorul începe cu tine” din acest an.

În cea de a doua ediţie a concursului iTineret Anatoli va participa cu un web-site amplasat pe reţeaua locală. Site-ul a fost creat cu scopul de a spori succesele de tapare la tastatură a elevilor din instituţiile de învăţămînt. Principiul de lucru: baza de date se află pe serverul principal. Rezultatele testului efectuat pe computerile conectate la reţea se înregistrează în baza de date de pe server. Pentru a vedea prezentarea video a acestui proiect citiţi acest articol în întregime.

Funcţionalitatea proiectului a fost testată pe participanţi reali în cadrul unui concurs organizat în Liceul Teoretic Varniţa. La concurs au putut participa elevi din toate clasele, pentru a motiva elevii să participe la concurs, Anatoli a oferit premii pentru primele locuri: de la cel mai straniu mouse care se îmbracă pe deget până la cartele de reâncărcare Moldcell, la fel concursanţii au primit diplome cu ştampila şi semnătura directorului liceului. Un al motiv pentru care au participat elevii a fost spiritul de concurenţă, fiecare elev dorea să fie primul în cercul său de prieteni, primul din clasă sau cel mai tare din liceu.

Elevii au avut la dispoziţie un minut pentru a introduce de la tastatură cuvintele ce apăreau pe ecran, pentru test au fost folosite cele mai frecvent utilizate cuvinte din limba Română. Elevii au avut la dispoziţie mai multe încercări iar programul automat selecta cel mai bun rezultat al fiecărui participant. Punctajul final se formează conform unui algoritm unde se ia în calcul numărul caracterelor introduse de la tastatură, numărul de cuvinte corecte şi numărul de cuvinte greşite.  Structura site-ului a permis monitorizarea imediată a concursului şi a fost uşor asimilată de elevi care s-au familiarizat cu toate opţiunile.

Site-ul este alcătuit din două părţi:

19 martie e ziua Lunii, aşa a fost să fie

19 martie cea mai mare luna pe cer

E ziua Lunii, aşa a fost să fie. În ziua de 19 martie Tu, Luna, începi o nouă etapă a existenţei, un nou ciclu. Luna mi-a dat un mesaj, mi-a zis că nu va fi unica catastrofă de azi. Ba nu, ce catastrofe nu vor rămâne în istoria acestei zile, pentru mine Luna va fi unica şi cea mai gravă. Azi eşti atât de aproape inimii, însă fizic eşti departe… Ştiu că privindu-te voi înţelege, te voi înţelege dintr-o singură privire, atât de senină şi clară. Trăieşti în vise, zbori printre nori, însă azi te vei apropia de pământ, această zi va însemna pentru tine o maturitate, vei înţelege cât de importantă eşti pentru toţi cei care azi sunt cu gândul doar la tine…

Eşti Lună însă-mi luminezi mai plăcut ca un soare, mai Simplu. Ce poate fi mai simplu!? Te privesc, e atât de plăcut, nu mă orbeşti cu lumină insuportabilă şi nici nu te laşi pierdută-n bezdna întunericului. Eşti simplu: Luna. Văd în jurul tău o mulţime de stele, printre ele Tu eşti cel mai mare star, chiar dacă nu eşti stea. Mă luminezi, de fapt nu ai o lumină proprie, prin asta şi te deosebeşti de alte stele… Fii mândră că există un astru care-ţi dăruie propria lumină şi nu-ţi cere nimic în schimb. Eşti Luna, lumina care ai primito-n dar Tu nouă ne-o împarţi, şi azi când eşti atât de aproape, mă luminezi şi pe mine… şi eu la fel sunt mândru. Eşti simplu: Luna, aşa a fost să fie…

Photoshop face minuni

imagine redactată în photoshop

Măreşte poza, click!

Am fost câteva zile în urmă la aniversarea a 2 ani de la fondarea Ligii Studenţilor Basarabeni din Bucureşti, am scris despre acest eveniment în articolul „LSBB aniversează 2 ani de activitate„. Pentru articolul despre aniversarea LSBB am ales imaginea cu tortul, pe care din păcate nu am reuşit să-l fotografiez întreg şi nevătămat.

Ar fi plăcut să avem în arhiva cu fotografii şi imaginea tortului cu inscripţia „La mulţi ani Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti – Ploieşti” însă foamea studenţească ne-a distrus toate planurile. Pare că nu mai există soluţie pentru această problemă, însă în ajutor mi-a venit Photoshop. Anume despre Adobe Photoshop vreau să vorbesc, vorbesc la general, nu fac lecţii şi nici reclamă, pur şi simplu îmi exprim toată admiraţia mea faţă de Photoshop.

Acel care nu ştie ce poate face Photoshop-ul nici nu crede că e posibil de adus la viaţă imaginea cu bucăţile de tort. Am venit doar cu un simplu exemplu, jumătate de oră muncind în Photoshop şi obţinem un rezultat incredibil. Ce-i drept, dacă să stăm şi să comparăm poza iniţială cu rezultatul, fiecare ar putea spune ce anume a fost schimbat, de unde au fost împrumutate unele bucăţi de imagine pierdute, însă cei ce nu ştiu prin ce a trecut imaginea, nici prin gând nu le va trece că ea este redactată.

Există dragoste la distanţă?

În acest articol voi scrie despre dragostea la distanţă. Pare a fi o temă complicată pentru unii, alţii însă uşor găsesc răspuns: nu, nu există, ce prostie… Eu sunt de părerea că dragostea la distanţă există, ea poate fi comparată cu un curcubeu: e frumos, când îl vezi apare zîmbet pe buze, cât de rar nu s-ar întâmpla, dar nu-l poţi atinge.

Acei ce zic că dragostea la distanţă e o prostie se împart în două categorii: acei ce n-au iubit şi acei ce iubesc şi n-au simţit distanţă între ei. Nu vreau să-mi impună cineva o altă părere bazându-se pe propria experienţă, nu-i va reuşi, însă încercarea vine n-are.

Zici că ai iubit? V-aţi despărţit din motivul că nu puteţi să vă mai vedeţi? Ţi-a trecut durerea despărţirii? Ai uitat persoana? Eu zic că aceasta n-a fost dragoste. Chiar dacă există un alt motiv care v-a despărţit, fie războiul, fie detenţia sau chiar şi decesul unuia dintre îndrăgostiţi, despre o dragoste adevărată nu-ţi poţi aminti fără lacrimi pe obraz şi durere în inimă…

E dragostea…

La început de-al vieţii drum
Tu ai lăsat, nici nu ştii cum,
Un semn în inimile lor.
E dragostea părinţilor!

Ai fost copil năzbîtios,
Spre seară trudit cădeai jos,
Simţeai căldura din cuptor.
E dragostea bunicilor!

Trecutau multe primăveri
Dar tu nu încetai să speri,
Că-ţi va propune-o întîlnire…
E dragoste dintr-o privire!

Ai rupt prima cireaşă coaptă
Şi-o duci feciorului ce-aşteaptă
Să-ţi dea un sărut pe-obrăjor.
E dragostea copiilor!

Trăitai multe amintiri
Acum, nostalgic stai şi-admiri
Portretul tău, pictat cu spor.
E dragostea nepoţilor!

A venit clipa despărţirii,
Tu te prefaci în amintire
Şi praf în soarta vîntului.
E dragostea pămîntului…

e dragostea, etapele vieţii

Felinarul

E seară, şi lumina-n cameră e stinsă,
În stradă felinarul raza şi-o îndreaptă
Spre-a mea fereastră umedă şi plînsă,
În al meu suflet, în inima ce-aşteaptă.

Cu mîneca puloverului moale
Din nou şterg sticla şi privesc la lună.
O lacrimă coboară-n jos, agale,
Plîng eu şi geamul, plîngem împreună…

În aşteptare, lent, se scurge timpul.
Geamul din nou a devenit opac
Răpind cu-a sa nemilă gîndul
Care încet, frumos şi dulce-l tac.

De vină e şi ceaiul cald din ceaşcă
Ce abureşte blînd dar fără sens.
Căldura fizică nu e în stare să topească
Un sentiment rămas neînţeles.

Cu buza rece-absorb lichidul cald şi dulce,
Iar el înghite-n sine a mea lacrimă amară.
După fereastr-o siluetă neagră tot se duce
Ca undeva în noapte să dispară.

Mi-e frică ochii să-i închid şi să visez.
Ea mă urmăreşte în inimă şi-n gînd,
Eu nu mai pot din nou greşit să procedez
Şi să obijduiesc fiinţa cea mai scumpă pe pămînt…

Stau la fereastră, plîng cu ceaşca-n mînă,
Îndrăgostit şi deci, înaripat.
Eu, în a felinarului lumină,
Pictez o inimă pe geamul transpirat.

felinar

Reţeta succesului

„Succesul este utilizarea la maximum a capacităţilor pe care le posezi.” aceste cuvinte aparţin autorului american Zig Ziglar şi ce ţine de părerea mea, care nu are valoare semnificativă, acesta este adevărul pur. E simplu de demonstrat aceste cuvinte enumerând o mulţime de oameni renumiţi prin recordurile sale, prin capacităţile deosebite care le deţin, prin unicitatea sa.

Nu am cu ce să mă laud, n-am reuşit să mă promovez nici într-un mod, posibil să am vre-un talent însă n-am lucrat asupra lui la maxim pentru a-i da o valoare, aşa că trebuie să muncesc din plin. Drept exemplu de urmat îmi servesc prietenii mei, nu mi-e frică să spun că mă mândresc cu astfel de prieteni, fiecare e talentat în domeniul său şi fiecare îşi dezvoltă aceste capacităţi:

Daranuţa Inga, absolventa Şcolii de arte pentru copii din or. Bender, ştie să se folosească de propria voce ca de un instrument muzical, astfel deja a reuşit să capete popularitate între prieteni şi cunoscuţi.

Guţu Ana-Maria, datorită talentului său care şi l-a dezvoltat în Şcoala de Pictură din or. Bender, a reuşit să-şi creeze un viitor frumos în domeniul picturii.

Ştefaniuc Iulian, are două ocupaţii de bază: sportul şi fotografia artistică şi ambele îi reuşesc de minune, despre aceasta vorbesc rezultatele sale la diverse concursuri.

Toma Ana, gimnastica ritmică i-a „furat” copilăria, deja e adolescentă şi datorită elasticităţii şi tăriei de caracter a ajuns pritre primele gimnaste din europa.

Şi această listă nu e completă, fiecare dintre prietenii mei e deosebit în felul său, fiecare merită să fie în listă, deci, aştept comentarii cu noi talente. Evident că n-o să vă lăudaţi, vreau să lăudaţii prietenii voştri!

Daranuţa Inga

Daranuţa Inga

Guţu Ana-Maria

Guţu Ana-Maria

Ştefaniuc Iulian

Ştefaniuc Iulian

Toma Ana

Toma Ana

Îmi pare rău

Îmi pare rău că sunt acum
Foarte departe, pe un drum
Care e paralel cu-al tău,
Îmi pare rău…

Îmi pare rău că sunt gelos.
Visez un univers frumos
Şi des mă rog la Dumnezeu
Ca-n el să fim doar tu şi eu.

Îmi pare rău, sunt egoist,
Aş prefera să nu exist,
Însă eu sunt! Voi fi mereu,
Îmi pare rău…

Îmi pare rău de-acel trecut
Cînd am putut, dar nu am vrut
Să-ţi spun ce tare te urăsc
Însă eu mint… Eu te iubesc!

Îmi pare rău că te-am ţinut
De mînă, dar nu am putut
S-o ţin mai strîns, s-o ţin mereu,
Îmi pare rău…

Îmi pare rău că te priveam,
De frumuseţe ameţeam
Însă tăceam şi nu ţi-am zis
Că flacăra din ochi s-a stins.

Îmi pare rău c-aveam în gînd
Să scot din gură un cuvînt
Şi să-mi permit să o jignesc
Persoana care o iubesc,
Căci mă greşeam, eram un prost
Credeam că nu mai are rost
Din nou în ochi să te privesc,
Să-mi amintesc…

Îmi pare rău că am avut
Curajul iar să te sărut
Şi să-nţeleg că eşti un zeu,
Că tu eşti idealul meu
Care mă-nvăluie, mă strînge
Veninul tău pătrunde-n sînge
Şi flacăra-n ochi a învis
Deoarece ea nu s-a stins.

Îmi pare rău de tot ce-a fost,
Viaţa pierdută fără rost,
Cuvintele pierdute-n vînt,
Prostiile ce-mi trec prin gînd

Însă eu ştiu că eşti a mea
Sunt gata să ajung o stea
Ca să o prind la tine-n păr,
Nu-mi pare rău…

Nu-mi pare rău deloc că-ţi scriu
Căci doar cu tine vreau să fiu!
Eu te iubesc, şi sunt al tău!…
Nu-mi pare rău!