Articole cu Tagul: internet

Smile-urile din Skype dansează

Aveam dispoziţie, ascultam Daler Mehndi – Tunak Tunak Tun şi paralel comunicam cu prietenii prin Skype. Vroiam să adaug la discuţie un smile şi, spre mirarea mea, am observat că ele ştiu să danseze. Am făcut un casting şi-am ales 7 smile-uri cele mai dansatoare, iată ce mi-a ieşit (dacă preluaţi acest video, ar fi bine să indicaţi şi sursa):

Hai să scriem despre nimic

Despre nimic

Nu ştiu despre ce să scriu, aşa că am început să scriu despre… nimic. Straniu: una e să scrii despre nimic şi alta e să nu scrii nimic. Se primeşte un paradox, dacă eu scriu „despre nimic” aceasta automat devine tema articolului, deci eu scriu despre ceva, sau nu, eu scriu despre nimic? Sau totuşi despre ceva scriu? Ceva adică nimic! Saaau…

Nu mă întrebaţi ce sens au propoziţiile de mai sus că eu şi singur nu înţeleg. Scriu alineatul 2 dar mă uit la primul şi-mi place, nu vreau să-l modific şi nici să-l şterg. Nu v-a plăcut? Cum nu? Uite că n-o să mai scriu nimic şi atunci să văd cum veţi aştepta cu apă-n gură noi articole, dar până atunci voi scrie despre nimic. Tifu, din nou scriu prostii, ori că m-a bătut soarele la cap, ori c-am mirosit fete parfumate cu l’eau de cologne (adicalon franţuzesc pe bază de spirt).

Comunic pe odnoklassniki.ru cu o persoană, îi zic că scriu pe blog, şi:

Eu: De-ai şti despre ce scriu…
Ea: Despre ce?
Eu: Despre nimic!
Ea:

Ei şi cum să-i explic omului că „despre nimic” e tema articolului? Să-i zic: Omule, „despre nimic” asta-i tema articolului! Cred că aşa şi-ar trebui să fac, chiar dacă risc să nu fiu înţeles din prima. Nu, eu am lăsat omul să aştepte, i-am zis că va înţelege despre ce scriu după ce-i arăt articolul.

Dar la voi în cap ce se petrece?

Exclusiv: Originea numelui Gorobîc

originea numelui Gorobic

Dacă azi seara, la Blogosfera radio, Rodion şi cu Cărăşăl s-au tot amuzat pe seama numelui meu de familie, adică Gorobîc, zic a venit timpul să povestesc acea istorie învăluită de mister. Astăzi, în exclusivitate, veţi afla de unde provine numele Gorobîc. Cei slabi de fire şi cei fără simţul umorului rog să se depărteze de la ecranele computerilor şi laptopurilor.

Totul a început în 1990, pe meleagurile Hollywood-ului, într-o „hruşiovkă americănească” trăia Goro. Un băiat simplu, cuminte, însă pedepsit de soartă, cred că de la naştere a nimerit sub o ploaie radioactivă adusă de vânturi din Cernobîl, că era cu 4 mâini. Lucra la un studiou de jocuri pentru  Sony Playstation, Sega, PC… Colegii de la serviciu, inspiraţi de cele 4 mâini au hotărât să creeze un personaj pentru joc. După 3 ani deja era faimos băiatul, se filma şi în filme, în 2005 a devenit vedetă mondială datorită filmului Mortal Kombat.

Să ne întoarcem la anii ’90 câng Goro (sau Gorică, cum îl numea bunica) încă nu era faimos. A intrat el într-o zi de vară în McDonald’s, avea pauză de masă, se apropie de un băietan cu mâna ridicată care nu avea clienţi, începe a comanda şi întâlnindu-se cu privirile au înţeles că sunt creaţi unul pentru altul. Reamintesc că totul se petrece în SUA, acolo homosexuali sunt mai mulţi decât pensionari.

Băiatul din McDonald’s era Boris, un student de la USM din Chişinău, în SUA a ajuns graţie programului Work and Travel. Borea e de la Poşta Veche, unu din „bâşii” ceia, sau Gopi cum li se mai spune, care fac zile fripte pentru „uceastkovîi” de la raion. La facultate de fapt învăţa bine, de mic iubea engleza aşa că vara aceasta a hotărât să o petreacă mai departe de raion. Pe Borea „bratvaua” aşa şi-l numea: Bîc, seamănă parcă.

Sărind peste detalii, ajungem la perioada când la cuplul Goro şi Borea (cu paganeala Bîc) deja era tot bine, a venit clipa despărţirii, Borea s-a întors acasă, peste câteva luni a observat că aşteaptă copil de la Goro. El şi singur nu s-a aşteptat la aşa consecinţe, însă ştiţi voi că în Hollywood totu-i posibil, exemplu similar: Arnold Schwarzenegger în filmul Junior. Pe data de 8 iulie 1991 am apărut eu pe lume, Grişa speriat că „bratvaua” de la raion nu-l vor înţelege, m-a pus într-un coş şi mi-a dat drumu pe apele râului Bîc (ce coincidenţă). Am trecut Bîcul, am ajuns în Nistru, trecând pe lângă satul Varniţa, m-au scos din apă o familie tânără, care nu avea copii, au hotărât să mă înfieze, pe foiţa din coş au citit „De la Goro şi Bîc” şi pentru a nu-mi uita originea, mi-au dat numele de familie Gorobîc.

Sper că n-aţi crezut nici unui cuvânt din această poveste generată de fantezia mea bolnavă. V-aţi dat seama că e o glumă, nu? Că de alt fel nu mai purtau şi părinţii mei numele Gorobîc.

Cum am mai spus, m-a inspirat pentru această poveste emisiunea Blogosfera radio din 10.08.2011 la care am participat activ cu mesaje, opinii, spam şi glume, citite de Rodion în direct. Audiaţi această emisiune pe trm.md sau eu mi-am permis s-o împrumut de la ei, aşa că daţi Play aici:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Blogger offline: Sheriff, Zimbru şi vama ПМР

Suporterii Zimbru Chisinau la Sheriff Tiraspol

Azi voi povesti despre Alexei: băiat din Chişinău, student la ASEM, scrie un blog despre sport. Evident că blogurile despre sport mai mult sunt dedicate fotbalului, jocul preferat pentru întreaga Europă, dar Alex la noi e „evrapeiskii pareni”, de la oraş. El doar scrie despre sport, adică despre fotbal, dar nu-l practică. Cel mai mare succes în sport l-a avut atunci când a scris la tastatură 460 caractere într-un minut.

Totul s-a întâmplat într-o sâmbătă, mai precis pe 6 august 2011. Alexei s-a trezit pe la vreo 10 pentru că a stat pe Mail.ru Agent cu Grişa şi au scărpinat limbile (degetele) până la 3 dimineaţa, nu demult au făcut schimb de link-uri în blogroll aşa că deja se consideră buni prieteni. Alexei a întins mâna până la laptop, l-a deschis şi a apăsat butonul „Start”. S-a ridicat din pat, şi-a făcut o cafea tare şi a revenit la laptop să vadă dacă Sergiu e online… A avut noroc, acela deja era cu messengerul aprins şi flirtuia cu o fată de la Buiucani.

Alex: Serîi, eşti gata?
Serioga: Demult, stăi să mă dagavaresc cu padruga de o pragulcă, îmbrac sportivka şî es.
Alex: Wai, tormozăşti! Eu încă cofe nam băut da tu deam tei razganit. Flagu l-ai luat?
Serioga: Da, numa cîi boţît.
Alex: Kakaia razniţa? Eu caroce mă îmbrac, ne întîlnim la 1 în faţî la Unic.
Serioga: Davai!

Zis şi făcut, ora 13.05 şi băieţii deja stau în faţa la Moldtelecom, pe o bancă, cu 2 sticle de bere Chişinău în mână, se relaxează. În scurt timp au luat-o pe jos spre Gara Auto. Ajungând, şi-au cumpărat bilet la rutiera Chişinău – Varniţa care pleacă la 15.20. Timp mai este mult dar băieţii aud cum stomacul le dă de ştire că cafeaua deja s-a absorbit, mai trebuie ceva de aruncat pentru digestie. Au cumpărat câte-un Hot Dog, o sticlă de „Buratino” 1,5 L şi au luat prânzul.

Ora 15.00, rutiera spre Varniţa deja e în gară, băieţii au intrat să-şi ocupe 2 locuri mai bune. În 20 minute rutiera a pornit spre Varniţa şi la 17.10 deja erau în sat. Aici i-am întâlnit eu, i-am încărcat în maşină şi-am pornit spre Tiraspol, peste 2 ore începe meciul Sheriff – Zimbru. Biletele cu preţul de 8 ruble le-am procurat din timp de la Transtelecom din Bender aşa că tot era sub control.

Am ajuns la vama transnistreană, ca să nu pierdem timpul pe registrare, cu 100 metri înaite de vamă băieţii au coborât şi au luat-o pe jos printr-un şantier abandonat unde pe timpuri comuniştii construiau depou pentru troleibuze. După ce au ocolit vama, băieţii au urcat în maşină şi până la Tiraspol n-am avut nici o oprire.

Blogger offline: Lupu, Ghimpu şi păpuşoiul

blogger offline, lupu, ghimpu si papusoiul

E plină lumea de bloggeri, care mai de care. Un blogger face orice pentru a avea cât mai mulţi cititori, de alt fel pentru ce ar mai scrie? Ultimii ani şi în Moldova a pătruns această boală, tot mai mulţi tineri îşi creează bloguri şi scriu ca sălbaticii numai pentru a fi „cool/krutîe”. Care scrie despre dragoste, care despre politică, IT, culinărie, etc. Fiecare încearcă să mânuiască limba română în aşa fel ca să nască un articol cât mai captivant, profesionişti, nu alta. Curios, cum arată viaţa boggerilor în afara internetului, în offline? Cred că aşa:

S-a trezit Grigore la 11.25, aşa-i primit în societatea de azi să se trezească tineretul. Pentru ce mai devreme? Găinile le-a hrănit mama la ora 6, tot ea a prăşit gogoşarii (în caz că mama e la italia, atunci bunica face tot lucrul, dar să presupunem că-i acasă mama). Pe băiat nu-l trezeşte că se supără. Evident că s-a trezit la ora asta doar din motiv că-l bate soarele în frunte, de alt fel mai sta puţin. Mai departe urmează o simplă zi de vară a unui adolescent moldovean de la ţară: mănâncă, mai ajută pe la casă, mătură ograda, duce lelei Zinica 20 de ouă, de banii făcuţi de pe ouă îşi cumpără un „Eskimo” şi se duce liniştit acasă.

Pe la orele 16 – 17 când se mai lasă un pic soarele, oamenii gospodari se duc la strâns harbuj, Grişa aprinde internetul. După câteva ore petrecute pe facebook şi odnoklassniki el îşi deschide preasfinţitul blog, să vadă dacă nu i-a crescut numărul de vizitatori. Drept sursă de inspiraţie deschide Unimedia, ProTV şi alte site-uri de ştiri şi începe să creeze.

Cum credeţi, despre ce scrie Grişa pe blogul său? Da, despre politică! Despre ultima şedinţă la care Lupu desena floricele pe masă atunci când vorbea Ghimpu, scandal, ce lipsă de stimă din partea lui Lupu! Mai mult de-o oră se chinuie să-şi formuleze gândurile, mai scapă câte-o greşeală, câte-un rusizm dar merge înainte. Mama deschide uşa la cameră:

Un nou site ce numără click-urile pe share buttons

share buttons contor

Cine să facă un lucru mare şi bun dacă nu tot noi, moldovenii. Am exagerat un pic dar cine să ne laude dacă nu o vom face tot noi. Eu, Gorobîc Dmitri şi colegul meu Antoci Anatoli, pasionaţi de tot ce se află dincolo de ecranul computerului, încercăm să inventăm ceva nou pentru a face mai simplă viaţa user-ilor internetului.

Un mare avânt şi-au luat, ultimul timp, butoanele reţelelor de socializare care-ţi permit să te împarţi cu prietenii cu orice informaţie care ţi-a plăcut cel mai mult. Datorită acestor butoane site-urile de socializare oferă mai multe posibilităţi utilizatorilor astfel mărindu-şi ratingul iar meşterii WEB şi bloggerii plasează pe site-urile lor butoanele astfel mărindu-şi cercul de cititori.

Aceste butoane pot fi de mai multe feluri: standarte, preluate direct de pe site-ul sursă sau personalizate, să corespundă stilistic şablonului site-ului. Unele butoane standarte numără câte ori au apăsat oamenii pe acest buton astfel adăugând pagina respectivă în favorite. Puţini oameni utilizează anume aceste butoane cu contor, din această cauză ei nu au de unde să ştie la câtă lume le-a plăcut această pagină/ştire, aici venim noi în ajutor:

Am vorbit mai sus despre invenţii, ultima creaţie a noastră e site-ul share.parog.net unde introduci orice link şi afli de câte persoane a fost adăugată această pagină în reţelile de socializare. Un service util cât pentru administratorii site-urilor atât şi pentru simpli utilizatori curioşi.

Un blogger poate să urmărească de câte ori a fost citit fiecare articol de pe blog instalând un simplu contor astfel făcând concluzii care temă i-a atras pe utilizatori cel mai mult. Această metodă e sigură doar pentru a duce o evidenţă cu cele mai atrăgătoare titluri de articol, deoarece omul se orientează după titlu atunci când vrea să citească un articol însă nu mereu conţinutul e la fel de atrăgător. O metodă mult mai sigură e să urmăreşti preferinţile utilizatorilor care adaugă articolele pe site-urile de socializare deoarece în acest caz uzilizatorul acţionează după ce citeşte articolul, deci în acest caz putem duce evidenţa celui mai bun conţinut de pe blog.

Cum am mai spus, în caz că nu ai butoane cu contor pe site, cea mai simplă şi sigură metodă de a duce evidenţa e de a controla pagina pe share.parog.net.

Fără dispoziţie înseamnă fără prieteni

fara dispozitie inseamna fara prieteni

Ciudat, sunt atât de singur. Sunt singur şi nimeni din lumea „reală” pentru mine nu mai există. Eu mi-am creat o altă lume: mică, incomodă dar a mea. Tot eu am ridicat zidul care mă protejează de lumea reală.

Am nevoie de singurătate, să meditez, apoi să-i dau odihnă „aparatului” meu de meditare. – Aceasta aş vrea acum sau aceasta vrea individul obosit din adâncul trupului meu. De fapt singurătatea e o pierdere a timpului, meditaţie în vid. Creierul îmi şopteşte că trebuie să trăiesc, să deschid uşa micului meu „Vatican” şi să păşesc în lumea mare.

Mă simt singur, îmi sugerez că toată lumea mă ignoră, toţi sunt indiferenţi de ceea ce se petrece în interiorul meu, nimeni nu-mi acordă atenţie. E doar autosugestie, e ceva diferit de realitate, o informaţie aberantă generată de creierul meu defectat.

Stau în faţa laptop-ului, ca de obicei, cu Skype-ul deschis şi văd o mulţime de-a lume online, nu vreau cu nici unul să comunic, nici măcar pe Skype, nu mai vorbesc de o discuţie reală. Nu vreau deoarece sunt supărat pe ei pentru că nimeni nu-mi scrie nici măcar un simplu „Salut!”, cred că nu-i trebuiesc nimănui.

Am desluşit în această listă numele unei persoane, a persoanei cu care-aş prefera să discut mai mult decât cu lumea-ntreagă, pentru că-mi place. Deja simt o durere, e ceva mai mult decât supărarea ce-o simţeam mai devreme.  Nici ea nu-mi scrie, şi ea mă ignoră.

Culmea judecării mele e atunci când ajung să-mi calmez creierul cu informaţie contrarie, generată de acelaşi creier. E cazul: acea persoană priveşte la Skype-ul deschis, mă vede online şi o doare. Ea crede că nu vreau să-i scriu, ea crede că o ignor, ea crede că e singură, ea greşeşte… şi eu greşeam.

Făţărnicia şi limba română

Limba română şi Dan Caranfil

Mulţi ar spune că eu sunt un om agresiv, iubesc doar să critic şi să ponegresc oamenii. Să limpezim situaţia: da sunt agresiv deoarece prostia omenească mă scoate din sărite; da iubesc să critic, o laudă poţi auzi de la fiecare şi mereu dar o critică bună nu fiecre ţi-ar spune-o în faţă, se tem să nu te superi; eu nu ponegresc oamenii, aşa cred doar acei ce nu pot primi critica, aici deja nu e vina mea, ar trebui să se lecuiască de această „boală” straşnică.

Deci să începem critica constructivă. Zilele acestea m-am pus pe capul unui băiat, cum nu l-am criticat el oricum afirma că are dreptate. Aşa fac oamenii cu caracter tare, înţeleg că le este greu să primească o altă realitate sugerată de un străin. Oricum voi spune numele acestui băiat, că de alt fel articolul meu va fi o meditaţie şi nicidecum critică. Dan Caranfil, fii sigur, dacă primeşti atâta atenţie din partea mea, cred că te-ai străduit să atragi atenţia.

Toată istoria a început de la articolul „Acte necesare pentru admiterea la studii în România” la care am scris un comentariu cu critică, gen „de ce tot foloseşti litera Î acolo unde în mod normal ar fi Â, doar de mulţi ani înveţi în România”. Am primit de la Dan în răspuns:

Academia Română a stabilit că e corect â – ai dreptate, însă fără a se consulta cu toți academicienii din România. Există orașe, Iași de exemplu, în care multe publicații și mulți profesori nu s-au conformat acestei reguli și scriu în continuare cu î. Nu cred că e o problemă principială. Dacă îți place să critici critică pe tema articolului sau scrie la tine pe blog despre asta

Apropo, Dan, am urmat sfatul tău şi am apucat să critic la mine pe blog. Să ne întoarcem la temă, deci după această explicaţie eu m-am calmat, i-am dat crezare: Republica Moldova + Iaşi = „Δ.

Tot acolo în comentarii m-am legat deja de o greşeală gramaticală comisă de către Dan. Lăsăm într-o parte acest articol şi mergem mai departe, de data aceasta am dat peste alt articol, mai proaspăt, cu titlul „Mulţi agramaţi. Ce fac profesorii de limbă română?„. Deacord, ce fac profesorii de română? În acest articol Dan şi-a permis să comită aceeaşi greşeală care am critica-o în comentarii la articolul precedent: a folosit cuvânul „sînt„, un cuvânt care nimi nu există în DEX, de fapt corect se scrie „sunt„.

Chestia asta mi s-a părut un pic amuzantă, să greşeşti în articolul despre agramaţi, mai ales la câteva zile după ce ţi s-a făcut observaţie. De fapt alt lucru mi s-a părut mai „urât” dacă putem aşa spune, acum se vede de ce în titlul articolului am scris „făţărnicia”. Explic: persoanei care până acum scria „mîine” în loc de „mâine” (conform Academiei Române), i s-a trezit conştiinţa şi anume în articolul în care critică persoanele pentru greşelile lor gramaticale, a apucat să folosească diacriticile limbii române din plin. Oare de ce anume acum?

P.S. Dacă tot să mă leg de fiecare greşeală: în articolul „Mediile minime de admitere în cîteva oraşe” ai scris profil „uman” atunci când corect e profil „umanist” (definiţie DEX).

ITineret.md spart de hackeri

ITineret spart de hackeri 0x3D

Print Screen ITineret.md | 03.07.2011

Când? Cine? De ce? Oare am meritat? Acestea cred că sunt întrebările care apar în mintea administratorilor site-ului ITineret.md. Încercăm să răspundem la aceste întrebări, astfel ajutând neuronii ăstora de la ITineret să asimileze mai uşor informaţia.

În noaptea de pe 2 spre 3 iulie am observat că site-ul ITineret.md nu mai merge, pe site scrie „Hacked by 0x3D”. Uite, deja nu e amuzant, de unde să ştim noi dacă 0x3D e o persoană sau o echipă? Cum să cunoaştem eroii în faţă dacă ei se ascund după pseudonime? Mă omoară curiozitatea.

Neuronii mei bine antrenaţi mi-au şoptit că această faptă eroică a fost făcută de un participant (sau un grup) care nu a ieşit în finala ediţiei a doua al concursului ITineret. Cred că băieţii ce n-au păşit în finală sunt foarte nemulţumiţi de organizarea concursului, confirmare presupunerilor mele servesc punctele enumerate de către ei pe pagina spartă a site-ului ITineret.md:

  • a fost redus numarul de la 100 de finalisti la 50
  • au fost alese in final multe lucruri care nu respecta conditiile concursului
  • pe email nimeni nu raspunde

Dacă organizatorii ITineret ştiau că cineva plănuieşte să le spargă site-ul, cred că încercau să meargă în întâmpinarea celor nemulţumiţi: să mărească numărul de finalişti până la 51; să schimbe condiţiile concursului astfel ca cei din finală să fie îndreptăţiţi; să le răspundă la email. Atunci cred că nu mai era de ce să spargă site-ul. Glumesc.

Pentru a accentua şi mai mult nemulţumirea sa, hacker-ul a publicat şi un videoclip Paraziţii – Mesaj pentru Europa care poartă un mesaj cât se poate de apropiat situaţiei create. Poate nu avea cu ce să umple pagina şi din acest motiv a publicat acest videoclip, altul mai potrivit nu a găsit, oricum, în ansamblu rezultatul merită atenţie, cât din partea organizatorilor (care nu răspund la email) atât şi din partea sponsorilor care monitorizează desfăşurarea concursului ITineret. Sunt o mulţime de tineri cu capacităţi, pagina spartă e o demonstraţie a capacităţilor, sunt tineri care au depus efort pentru a participa la acest concurs, însă organizatorii nu şi-au bătut capul să asigure condiţii pentru participanţi cel puţin apropiate celor din ediţia precedentă.

Încarcă pe YouTube video cu durata mai mare de 15 minute

Incarca pe YouTube video cu durata mai mare de 15 minute

Vezi cum arată pagina de încărcare, click pe poză!

În acest articol vă voi explica cum se încarcă pe YouTube video cu durata mai mare de 15 minute. Până nu demult pe YouTube era posibil de încărcat video nu mai lungi de 10 minute, nu demult acest limit sa mărit până la 15 minute. Materiale video cu durată nelimitată pot încărca partenerii YouTube, adică unele companii de televiziune sau studiouri.

Simplii utilizatori la fel pot încărca video cu o durată de timp mai mare de 15 minute doar dacă respectă unele condiţii. Voi enumera şi voi descrie aceste condiţii utilizând termeni din YouTube, aşa cum site-ul e disponibil în mai multe limbi (Engleză, Rusă, Franceză) eu am hotărât să setez site-ul în română, ca să urmăriţi mai uşor paşii, intraţi pe YouTube, mergeţi în partea de jos a site-ului şi selectaţi limba Română. Deci urmează condiţiile care trebuie respectate:

1. Utilizatorul trebuie să încarce pe cont cel puţin 10 video, mai mici de 15 minute. Deja cel de-al 11-lea video poate fi încărcat fără limite de timp. Nu ştiu dacă contează numărul de vizionări la primele 10 videoclipuri şi nici nu ştiu dacă e posibil de încărcat cele 10 videoclipuri din prima zi de la crearea contului şi tot atunci să ţi se activeze contul pentru încărcări nelimitate, nu am testat această variantă însă cred că ar exista şi aici vreo restricţie aşa că rămâne după voi să testaţi şi să-mi scrieţi un comentariu cu rezultatul obţinut.

2. Utilizatorul nu trebuie să incalce drepturile de autor. Videoclipurile încărcate de utilizator nu trebuie să conţină materiale care sunt protejate cu drepturi de autor. Mai multă informaţie despre drepturile de autor aflaţi pe această pagină: http://www.youtube.com/t/copyright_users.

Dacă îndepliniţi simultan aceste două condiţii, este garantat că contul dvs. va fi activat pentru încărcări cu durată mai mare de 15 minute.

Ce fac dacă deja am pe cont videoclipuri care încalcă drepturile de autor? Ca să vezi toate videoclipurile ce sunt suspectate în încălcarea drepturilor de autor intră pe pagina http://www.youtube.com/my_videos_copyright sau selectează meniul „Videoclipuri” apoi în meniul din stânga selectează „Potriviri în Sistemul de identificare a conţinutului YouTube”. Scopul nostru e să scoatem toate materialele video de pe această pagină. Cea mai sigură metodă e să ştergem videoclipurile ce conţin materiale care încalcă drepturile de autor. Dacă e atât de principial ca videoclipurile să rămână pe YouTube putem contesta o revendicare referitoare la drepturile de autor asupra videoclipului, cum se face contestaţia citiţi în acest articol: „Deschidem video interzis unor useri pe YouTube„.

După ce ştergi sau contestezi videoclipurile ce încălcau drepturile de autor, intră pe pagina de încărcare a videoclipului făcând click pe „Încărcaţi” şi urmăriţi dacă în partea de sus a site-ului nu v-a apărut textul: Felicitări! Contul dvs. este acum activat pentru încărcări cu durata mai mare de 15 minute. Faceţi clic pe butonul Încărcaţi de mai jos pentru a selecta un videoclip.