Articole cu Tagul: Moldova
Gara Centrală în renovare. Calitatea reparaţiilor este îngrozitoare
Iarna aceasta, de sărbători am venit acasă, în Moldova. Autocarul m-a lăsat în Gara Centrală Auto. Era ora 6 dimineaţa şi eu aveam de aşteptat transportul care mă duce acasă. Internet nu aveam pentru că vin din străinătate, Wi-Fi în gară încă nu s-a inventat aşa că analizam tot ce mă înconjoară.
Deoarece sunt moldovean şi am în mine un grăunte de stroitei, nu puteam să nu observ calitatea renovării. Menţionez că unele lucruri pe care le-am observat sunt nu neapărat vina constructorilor dar şi a „beneficiarilor” sau a angajaţilor din această gară, pentru că ei nu ştiu să păstreze şi, cum se zice, se cacă de unde mănâncă.
Toate pozele sunt făcute în acelaşi loc, la o distanţă de cel mult 5 metri una de la alta, lângă depozitul de bagaje care se află la subsol. Alături este o pantă în sus şi o intrare în gară, chiar acolo. Vedeţi în continuarea articolului galeria foto:
Versuri Kapushon & Guz – Aliona (Radio edit)
Batman! Ha!
Până la Buiucani în troleibuzul 22
Dacă luni te porneşti în colo, troleibuzul ajunge joi.
De pe Alba Iulia merg la vale pe Suceava,
În cel mai vechi cămin studenţesc trăieşte Aliona.
Tot aici trăieşte Petrea, primul loc la trântă,
Noi cu el ne-am cunoscut la Ciocana, demult, odată.
Eu când intru la Aliona, intru şi la dânsu câte-odată,
Câteodată nimeresc chiar când lui îi trimite geantă.
Mama i-o pus brânză, răcituri, murături, catlete,
Da tata i-a pus vin, ce să facem? Hai la fete
Da gustăm întâi câte-un pahar, nu c-am vre să bem
Dar să nu fie vinul oţătit, să le otrăvim.
Acuma c-am gustat, mergem cu-n etaj mai sus,
La Lenuţa şi Marcica, ele sunt fanele lui Guz,
Noi vom pune „Buburuza” să ne cânte la iPhone,
Dacă vine vahta iar sărim de la balcon.
Versuri Kapushon – Aliona
Batman! Ha!
Pîn la Buiucani în troleibuzul 22
Dacă luni ti porneşti în colo, troleibuzu ajunge joi.
De pe Alba Iulia mă dau la vale pe Suceava,
În şel mai vechi cămin studenţesc trăieşte Aliona.
Tot aişi trăieşte Petrea, primul loc la trîntă,
Noi cu dîns ne-am cunoscut la Ciocana la o hată.
Eu cînd intru la Aliona, intru ş la dînsu cîte-odată
Cînteodat nimeresc taman că lui îi trimite geantă.
Mama i-o pus brînză, răşituri, murături, catlete
Da tat-so i-o pus jin, şi sî faşim? Hadem la fete
Da gustăm întîi cîte-un pahar, nu c-am vre s chilim
Dar s-nu şii jinul oţătit, să le otrăjim.
Acuma c-am gustat, mergem cu-n etaj mai sus
Acolo e Lenuţa şi Marcica, ele-s fanătşili lui Guz
A să punem „Ploaia” şi „Pim Pam Po” să cînte la iPhone,
Dacă vine vahta iar tre’ să sărim de la balcon.
Versuri Kapushon – Frumos-Frumos
Frumos-Frumos, Frumos-Frumos.
Din şi în şi mai des mă gândesc s mă fac artist serios
Să slăghesc, să cumpăr ochelari să şiu Frumos-Frumos
Să-mi fac clip în limuzină, cu fete plină
Pe youtube să am un milion de vizite pe săptămână
Chiar să găsăsc stilist s mă-nveţe cum s mă-mbrac
Îi dau 500 de Eur, pălărie şi Pidjak.
Să fac o mutră glamuroasă a la MTV
Să vreie să şii ca mine de la ţară tăţi copchiii.
Da eu dacă-i primăvara stau cu fetele pe-afară,
Vara eu-s lenos aşa că stau mai mult la ţară,
Toamna intru-n panică, rămân fără bani,
Aşa că mai trag o fugă în Rusia pe 6 luni.
La ruşi am lucrat de toate: Hămală, bucătar şi vânzător
De prostii în trenuri cu cu*ve, drogaţi şi infractori
Dar eu n-am să spun la nimeni, a să şie mare secret
Fac un cântec de dansat şi mâine îs vedetă.
Versuri Kapushon – Noi încă aşteptăm Blajinii (cu Guz)
Mai sus de Marea Neagră, vreo 100 de kilometri
Unde pământu-i ciornoziom curat, fără pietre,
Unde oamenii-ntre ei sunt socri şi cumătri,
Împărăţia Basarabiei, fost Ţinut Sovietic,
Puţin din vale dinspre Imperiu Roman
Se ridică un fecior moldovean pe-un cal năzdrăvan,
E alb şi-l cheamă Mercedes ca în poveşti
Are putere cât 300 de cai, să-nebuneşti.
Stăpânul nu-i stăpân în ţară, dar argat afară,
Se-ntoarce după 7 ani la vatră pentru prima oară.
Din sat în deal abia au rămas două cărări
Pentru cei ce încă n-au uitat să pună lumânări:
Două la biserica-nălţându-se pe vârf de deal
Şi două în cimitiru-ascuns sub margine de mal.
Mercedesul nu ridică dealul, îl lasă jos la poale
El se ridică răsuflând din greu cu piciorele goale.
De când cu Anglia a pus pe el câteva kile
Acolo pâinea nu-i de casă, da îi destulă pâine.
Din poarta cimitirului satul se vede ca în palmă
Pe gard calic se-ntinde căţărătoarea poamă.
Versuri Kapushon – Frăţică dă-mi o bucăţică (cu Gloria şi DJ Kirumba)
Frăţică dă-mi o bucăţică, Frăţică dă-mi o bucăţică,
Frăţică dă-mi o bucăţică, Frăţică, Frăţică, Frăţică, Frăţică,
Frăţică dă-mi o bucăţică, Frăţică dă-mi o bucăţică,
Frăţică dă-mi o bucăţică, Frăţică dă-mi o bucăţică, Swag.
Ce se-ntâmplă aici, miros de fum de dimineaţă
Nimeni în casă, eu încă nespălat pe faţă
Un pachet pe masă cu un praf deschis gălbui
A cui să fie ele oare, ale cui?
Două femei umblă prin casă, răstoarnă praful într-un vas,
Mestecă încet din când în când privesc la ceas,
Afară cam vreo 4 câini aud că latră toţi
Aşa o atmosferă ca în filme cu mafioţi.
Pe masă 3 cuţite, unul mare pentru carne,
Cum n-ai da, dar şi acestea îs un fel de arme
La plită arde focul, miros de substanţă arsă
Femeia în halat cu flori praf în vas mai varsă,
Îmi dă şi mie să gust din produsl brut,
Simt că-s dependent deja şi aş vrea mai mult
N-ai înţeles şi tu ce se întâmplă cu mine, strigă:
Mama şi bunica gătesc o mămăligă!
Versuri Kapushon feat. Alina Stoianov – A nimănui
Am întâlnit-o-ntâmplător, la vamă la Ucraina,
Stătea-ntr-un colţ unde era stinsă lumina,
Era cu fusta ruptă, cu faţa suptă,
De parcă era după multe secole de luptă.
Eu cam timid, ea cam ruşinoasă,
Am întrebat-o: „Tu trăieşti pe aici sau te duci acasă?”
O zis ea casă n-are, da-a avut o dată,
Avea familie mare, fericită şi bogată.
S-o-ntreb mai multe, zic, nu prea are rost,
Poate are femeia tragedie şi nu-i chiar frumos.
Dar ce s-a întâmplat, ca orice om, eram curios,
Scot o ţigară, o servesc pe ea, ne dăm puţin la dos.
Am simţit că o cunosc de undeva de parcă-mi era soră,
Astfel de sentiment simţeam prima oară.
A zis că şi ea mă ştie, de fapt, mă ţine minte
De când eram micuţ, ea – tânără şi fericită.
Am privit atent la faţa ei, avea atâtea riduri,
Picioarele pline cu vânătăi, aranjate-n rânduri,
Era desculţă, deşi era decembrie,
Ea s-a-nvăţat cu frigul, că n-are nici gaz, nici lemne.
Are o soră mai mare, vecină, ar vrea să o ajute,
Să trăiască împreună, da nu prea poate,
Şi nici ea nu poate, la ea pur-ş-simplu să se mute,
Că ele de tinere de alţii, au fost despărţite.
Imaginea turistică a Moldovei versus imaginea turistică a Macedoniei
Agenţia turismului a Republicii Moldova pe data de 7 februarie a prezentat spotul video publicitar pentru promovarea imaginii turistice a Republicii Moldova. Am văzut filmuleţul. De obicei eu încerc să iau o poziţie diferită de poziţia majorităţii, încerc să privesc lucrurile dintr-un alt unghi. Această situaţie tinde să fie una de excepţie, însă oricum am gânduri controversate. Mai bine să analizăm.
Republica Moldova
Ţărişoara noastră are o suprafaţă de 33.843,5 km², populaţia în anul 2013 a fost de 3.559.497 locuitori (fără Transnistria). Moldova există sub formă de republică independentă din 27 august 1991, având şi probleme teritoriale (Transnistria, Găgăuzia), unde îşi bagă nasul Ruşii.
Republica Macedonia
O ţărişoară cu origini slave, care foloseşte alfabetul chirilic în scriere şi limba căreia aminteşte o rusă foarte veche. Suprafaţa acestei ţări este de 25.713 km² la o populaţie de 2.058.539 locuitori, estimată în 2011. Macedonia este o ţară mai tânără decât Moldova, ea şi-a proclamat independenţa pe 8 September 1991 însă oficial a fost recunoscută pe 8 April 1993. Macedonia la fel are probleme teritoriale şi istorice, în special cu Grecia. Macedonia nu este membru al Uniunii Europene.
După ce am comparat aceste două ţări, să revenim la materialele de promovare, adică la filmuleţe.
Consulat european într-o Moldovă înapoiată
Notă introductivă: Acest mesaj este adresat lui Dumitru Crudu. Nu cunosc această persoană, nu am văzut-o niciodată şi pentru prima dată am citit un material publicat de el pe un portal de ştiri faţă de care am tot respectul. Din păcate „povestea” publicată de Dumitru m-a indignat foarte mult şi nu mă pot abţine să nu critic această publicaţie. Cunosc ca un debater experimentat şi ca blogger că nu trebuie să criticăm persoana ci ideea din acest motiv rog adresarea la persoana a doua din articol să nu fie considerată drept ofensă la adresa persoanei. Am scris mesajul meu sub această formă din motiv că materialul publicat de Dumitru la fel a avut o tentă personală, ceea ce nu e deloc profesional pentru un adevărat jurnalist independent.
Materialul publicat de Dumitru Crudu se numeşte „Consulatul român din Chișinău: o poveste de groază„, vă recomand pentru început să faceţi cunoştinţă cu cele scrise de Dumitru accesând site-ul sursă printr-un click pe titlul materialului sau să mergeţi în josul paginii pentru a vedea materialul citat (în caz că va fi şters de pe site-ul sursă) şi eu la rândul meu, cu toată stima indic sursa spre moldova.org.
Mesaj:
Am stat şi eu o noapte sub consulat să depun dosarul pentru studii în România, am stat să îmi fac viză, am fost şi eu la consulat să depun jurământul, am sunat şi eu pe acele numere de telefoane de zeci de ori să ajut pentru programare diferite persoane, dar acest articol chiar e dus la extreme, plin de exagerări şi vă spun de ce:
1. Dumitru, dacă ai spus că ai paşaport Român care ţi-a expirat, cum tu vroiai să îţi faci viză? Cetăţenii Români nu îşi pot face viză pentru a intra în România, e o lipsă totală de logică, e nonsens. Dacă a expirat paşaportul Românesc atunci tu ai venit să faci viză în cel Moldovenesc? Dar pentru ce, dacă tu poţi trece vama cu paşaportul Moldovenesc şi cu certificatul de cetăţenie ori cu cel de naştere Româneşti. Pentru mine cred că acest lucru va rămâne un mister, dar nu-i pe asta.
2. După lege viza se eliberează în 5 zile lucrătoare, dacă dosarul a fost depus pe data de 5, începând cu ziua următaore, adică cu 6 trebuie să adunăm încă 5 zile lucrătoare + încă 2 de weekend, primim cifra 13. Concluzia: cei de-au făcut rezervarea de transport au recomandat prost să-ţi faci programarea pe data de 12, trebuie să ai capul tău pe umeri.
3. Legislaţia prevede că solicitantul vizei trebuie să prezinte un set de acte, chiar dacă mergi în România cu bicicleta sau cu calul, trebuie să prezinţi dovada de transport, fie aceasta permis de conducere, actele pe automobil şi cartea verde, vie rezervarea locului la autocar, fie contractul de cumpărare a bicicletei sau actul de posesie a bicicletei pe numele tău, ori o procură de la vreun cunoscut care îţi dă în folosinţă acea biciletă. Dacă nu ai nici unul dintre aceste acte nu ai de ce să te plângi la consulat sau pe internet.
Învăţăm limba română şi scăpăm de moldovenisme
Noroc! Sunt basarabeancă studentă în Bucureşti. Navigând pe net, am observat mulţimea de întrebări de la basarabenii care vor să studieze în România şi, respectiv, un mare număr de articole menite să-i ajute să se încadreze în societatea românească, însă am fost atrasă de o problemă importantă – problema dialectului. Din cauza dificultăţilor de socializare şi comunicare în primul an de studii, am hotărât să scriu acest articol în care să specific principalele diferenţe de exprimare a cetăţenilor Republicii Moldova faţă de cei din România. Vorbesc despre dialectul muntenesc, considerat cel corect şi oficial, pentru că, în cazul în care eşti înmatriculat la Iaşi sau Cluj, sfaturile mele probabil îţi vor fi inutile.
Pentru început voi vorbi despre cum se salută, în Bucureşti cel puţin. Băieţii spun „Salut!”, iar fetele „Bună!”, dimineaţa ai să auzi străzile pline de „Neaţa!”. Să nu te miri dacă unele persoane în loc de „La revedere!” îţi vor spun „Bună ziua!”, nu este corect literar, dar în limba vorbită este frecvent utilizat. La fel, în loc de „Mulţumesc!”, ai să auzi adesea „Săru’ mâna!”, în România această expresie este folosită pe larg însă, dacă eşti fată, nu cumva să-i spui unui tânăr „Săru’ mâna!”.
În loc de „Şi mai faşi?” e mai binevenit să foloseşti „Ce faci?”, dacă cineva îţi dă întrebarea respectivă, nu e neapărat să povesteşti tot ce ai făcut pe parcursul zilei, e suficient să răspunzi „Bine” sau, dacă ai o expresie a feţei super tristă, răspunde „Naşpa”. Dacă vrei să întrebi ceva, foloseşti formula de adresare „Nu te supăra” în loc de „Scuză” (Ex: Nu te supăra, cât e ceasul?). Nu uita că, de obicei, românii sunt foarte amabili, dacă ai împins pe cineva din neatenţie, neapărat să spui „Pardon”. Dacă cineva este trist, dă dovadă de bunul simţ şi întreabă-l: Eşti supărat? Ce ai?.
