Articole cu Tagul: politehnica

Cristian Pădureac: despre subtilitățile studenției în Iași la Universitatea Tehnică

Sunt student în anul I al U.T. „Gh. Asachi” din Iaşi la Automatică şi Calculatoare, Tehnologii Informaţionale. În principiu puteam alege orice universitate tehnică din România, dar am auzit că în Iaşi se fac studii bune plus distanţa Iaşi – Bălţi e de doar ~100 km și se mai ofereau locuri cu bursă așa că aveam şanse mari să o primesc, profit! Legat de aplicare pe locuri cu bursă, recomand să nu credeţi pe cei care îşi declară pe internet notele de la BAC sau liceu, mulţi mint pentru a-şi mări şansele de admitere, săriind concurența. Înainte de a depune dosarul am vorbit cu foarte multe persoane: profesori, studenţi şi cei care au terminat licenţa, pentru a mă informa.

cristian-padureac-student-univ-tehnica-iasi

Câteva sfaturi:

După ce aflaţi rezultatele admiterii, în primul rând vă interesaţi la universitate (prin telefon sau email) despre documentele pe care va trebui să le aveţi cu voi şi când le puteţi depune. În al doilea rând, găsiţi basarabeni care au fost admişi la aceeaşi universitate şi alegeţi o dată pentru a merge împreună. O să vă fie mai uşor în echipă, nu vă veţi pierde prin oraș. Ar fi bine să căutaţi şi studenţi, basarabeni sau români, din ani mai mari, care să vă ajute în caz de apar probleme. Pe Facebook căutaţi grupuri de genul: Basarabeni în/din (nume oraș), Studenţi din (nume oraș). Depunerea actelor în principiu nu e o problemă şi dacă nu e rând, va trece rapid. La mine a durat mai mult întrucât mi-am făcut în Iaşi la notar un document.

Andreea Bălăţel: studenţia în Timişoara. Experienţe de la Universitatea Politehnica

Legătura mea cu Timișoara e una aparte și ciudată oarecum. Nici până în ziua de azi nu-mi pot explica de unde dorința asta acerbă să-mi fac studiile anume la Timișoara. Cert e că nu regret nici o clipă că sunt studentă în capitala Banatului, și le doresc tuturor viitorilor studenți care vin la studii în România să aibă parte de experiența frumoasă pe care o trăiesc eu zi de zi.

andreea-balatel-studenta-timisoara

După cum am zis mai sus, eu din timp, adică de 3 ani știam care o să fie cele 3 opțiuni pe care o să le scriu în cererea din dosarul de admitere. Eram informată până peste cap despre tot și toate, știam condițiile de admitere prin consulat, știam condițiile de admitere direct la facultate în concurs cu românii, știam unde se echivalează diploma de BAC și toate actele necesare pentru aceasta, căutam în listele cu basarabeni admiși la studii în România din anii trecuți pe cei admiși la Timișoara, îi găseam pe facebook și îi bombardam cu întrebări. Chiar dacă nu am fost niciodată în Timișoara, cu ajutorul Google Maps eu știam fiecare stradă, fiecare clădire, adică știam tot. Aşa dar, un mare sfat celor care planifică să învețe în străinătate: informați-vă singuri, adresați întrebări doar atunci când singuri nu ați găsit răspuns, pentru că aici nimeni nu vă așteaptă cu pâine și sare, plus la asta, nu-i nimic mai fain decât să fii informat și să te descurci cu propriile forţe.