Articole cu Tagul: politica

Cu răbdarea treci şi (marea) Prutul!

Cu rabdarea treci si prutul

Câţi cetăţeni ai Republicii Moldova, etnici români, au încercat să ajungă la facultate/liceu în România? Câţi au ajuns? Felicitări (cu întârziere) celor ce deja au simţit atmosfera facultăţilor româneşti. Bravo sunt şi cei ce au încercat să depună actele pentru o facultate din România, care au stat la coadă ore întregi dar care, din păcate, n-au primit un loc. Mai rău de cei ce visau să-şi continue studiile în România dar n-au depus actele din mai multe motive: lene, frică, dubii etc.

Un prieten de-al meu, numele căruia nu va fi publicat, răbdător, insistent, visător, şi-a stabilit un ţel şi a mers înainte cu paşi siguri demonstrându-ne că lucruri imposibile nu există. A trecut peste multe obstacole: n-a fost admis din primul tur, a scris cerere pentru turul doi şi a fost admis în Braşov, împreună cu alte 8 persoane, la „Ştiinţe politice”, îşi dădea seama că nu va avea nici bursa de 65 de euro de care se bucurau alţi studenţi dar era hotărât să plece, chiar şi viza era gata însă, intrând pe site-ul universităţii, a descoperit că-n universitatea din Braşov nu există această specializare, a fost comisă o eroare. S-ar părea că e un impas însă El nu s-a dat bătut, el a început să sune la minister (MECTS), senatorului Viorel Badea cu care a făcut cunoştinţă pe-un grup de Facebook, suna de câteva ori pe săptămână, uneori şi de câteva ori pe zi, a durat asta mai mult de două luni până ce nu a primit pe poşta electronică un e-mail cu Ordinul semnat de Ministrul Educaţiei prin care a fost admis la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

La universitate a mers doar în luna decembrie, când era sigur că este admis. A scris povestea sa şi pe propriul blog, eu doar am repovestit-o cu alte cuvinte. Citiţi istorioara şi vedeţi nişte sfaturi la sfârşitul articolului, pentru cei  care sunt hotărâţi să treacă Prutul (cu răbdare bineînţeles şi cu viză):

”Cu răbdarea treci și marea” – de multe ori auzisem această exprimare, dar pîn nu demult am înțeles cît de cît ce înseamnă aceasta – să ai răbdare. Demult mă hotărîsem să plec în România să-mi continui studiile, și iată că anul aceasta a ajuns timpul cînd trebuia să-mi încep studiile universitare. Ca să mă asigur, în caz de nu nimeresc în România, să fac măcar aici studiile, și m-am înscris la USM, la facultatea de Istorie și Filosofie. Am fost la ambasadă, am venit cu o zi înainte seara, și eram undeva al 700-lea pe listă, și de aceasta rîndul meu a ajuns a doua zi, după ce s-a luat start, le mulțumesc studenților din Cluj-Napoca, care au lucrat mult, pentru aceea ca să se păstreze rîndurile, să nu fie haos, etc. Din primul tur nu am intrat, fiindcă am aplicat doar în București, însă nu m-am intristat, eram conștient că n-am să nimeresc din primul tur, și evident că am aplicat în al doilea, deja învățasem ceva timp în Chișinău și mă obișnuisem, dar planul meu inițial, era să plec și am încercat la maxim să nu mă abat de el, ne cătînd la nimic. În ceva timp cît mergea procesarea cererilor din turul doi, eram plin de nerăbdare, și am aflat, am fost admis în Brașov, la Științe Politice, mult m-am gîndit să plec sau nu, am vorbit cu părinții, după două zile de nesiguranță, m-am decis, am să plec. Întru pe site la universitatea în care am fost admis, și nu găsesc această facultate, am crezut că am greșit, am sunat, și m-am convis nu e. Nu știam ce să fac, am sunat la minister (MECTS), nici ei nu știau ce să facă. Era o grupă pe facebook, ”Admitere 2011”, în care am scris, nimeni nu știa, tot în această grupă am găsit pe un senatorul Viorel Badea. Sunam la minister și domnului Viorel, de cîteva ori săptămînă, uneori de cîteva ori pe zi, timp de 2 luni și ceva timp, insistam. Am insistat, colegii din Chișinău îmi spuneau că nu vei pleca, pe fețele altor oameni vedeam scepticism, și doar eu tot visam și speram, de aceasta îmi spuneau că sunt un visător, trebuie să cobor pe pămînt. Și intr-o bună zi, am primit pe e-mail documentul semnat de ministru, prin care eram admis în Cluj-Napoca la Universitatea ”Babeș-Bolyai”. Este tot ce mi-am dorit.

Mulțumesc mult, dmn. Viorel Badea, domnișoare de la minister Mihaela Popescu, Oana Nițu.

Dacă cineva va citi aceasta, care a nimerit în așa situație, îmi scrieți, vă ajut, cu ce pot.

Sfaturi:
1. Veniți cu o zi mai inainte la ambasadă dimineață și vă înscrieți în rind.
2. Înainte de a aplica, controlați dacă în incinta universității se află specialitatea pe care o doriți.
3. Ar trebui să știți, că nu contează, ai bursă sau nu, ești la buget, și ești bursier a statului Român, și căminul teoretic nu trebuie să plătești.
4. Nu te grăbi să pleci îndată ce ai aflat că ești admis, sună la universitatea și întreabă dacă a venit de la minister listele cu oamenii admiși.
5. Îndată ce ai fost admis, gătește actele și trebuie să faci viza.
6. Dacă ai cunsocuți, roagă să te ajute, dacă nu, oricum e greu să te rătăcești – „limba oase n-are”.
Succese tuturor.

Let’s Do It, Sulina! Dă-i Moldovane!

Let's do it, sulina

„În perioada 15-22 august 2011, în oraşul Sulina, judeţul Tulcea, s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al Preşedintelui României cea de-a şasea ediţie a şcolii de vară „Comunităţi româneşti şi identitate europeană”. Evenimentul a fost organizat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi a reunit 200 de studenţi români cu merite deosebite, reprezentanţi ai asociaţiilor studenţeşti şi tineri jurnalişti români din Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria şi Serbia.”

Cam aşa sună primul alineat dintr-un articol preluat de pe site-ul Departamentului pentru Români de Pretutindeni. Cei curioşi cred că deja au accesat articolul şi l-au citit până la capăt, au privit şi pozele. Pare a fi un eveniment atractiv, frumos, cu Preşedintele României în frunte, dialogul între politicieni şi studenţii străini cred că a fost destul de drăguţ, au jucat şi tenis de masă.

Cine cunoaşte zicala (de origine rusă): Brânza gratuită se află doar în capcana pentru şoareci? Ea minunat se potriveşte pentru săracii studenţi. Analizând pozele am atras atenţia la inscripţiile de pe unele din ele: „Let’s Do It, Sulina!„, ei hop, pentru cei ce nu cunosc asta e un fel de „Hai Moldova!” însă Românii nu s-au complicat s-o traducă în limba de stat. Păi să-mi explice cineva, ce comun are şcoala de vară cu participarea studenţilor străini (mai mult de jumătate sunt din Republica Moldova) cu acţiunea ecologică „Let’s Do It, România!”? Şi nu le-ar fi ruşine locuitorilor acestui oraş să vadă cum străzile lor sunt curăţate de către tineri din alte ţări, că cei circa 5000 de oameni (populaţia oraşului Sulina) nu se rup în spate să-şi strângă mizeria făcută tot de ei.

Aşa cum Sulina este un orăşel vizitat de turişti, care fac şi ei mizerie pe străzi, pot să-i iert pe locuitorii oraşului pentru indiferenţa faţă de ceea ce se petrece pe străzi, dar nu se iartă atitudinea politicienilor români şi a organizatorilor şcolii de vară, de ce? Logic, turiştii din Europa fac mizerie pe străzi? Cred că nu! Turişti din Republica Moldova (la fel de needucaţi ca şi Românii) sunt mulţi prin Sulina? Cred că nu! Deci, cine constituie majoriatea celor ce se odihnesc în Sulina? Românii! Concluzia: Gunoiul trebuie să-l strângă Românii!

Cineva poate să-mi spună că această activitate a fost una de voluntariat, chipurile „uite cât de bravo sunt studenţii străini şi lasă cei din România să vadă ce unită e comunitatea internaţională!”. Da, da, şi lasă Românii să mai vadă cum Moldovenii, Bulgarii, Serbienii şi Ungarii stau cu fundul în sus şi-i scot din mizerie, lasă Românii să se simtă priviligiaţi, doar există alte rase de „negri” ce sunt gata să le şteargă fundul.

Mă adresez către organizatorii acestei şcoli de vară (fără a-i enumera): Dacă aţi hotărât să vă folosiţi de aceşti studenţi străini care s-au scăpat la mare şi la „brânză gratuită”, încercaţi să faceţi asta aşa ca să nu dăunaţi şi să nu distrugeţi mentalitatea ascendentă a românilor.

Blogger offline: Lupu, Ghimpu şi păpuşoiul

blogger offline, lupu, ghimpu si papusoiul

E plină lumea de bloggeri, care mai de care. Un blogger face orice pentru a avea cât mai mulţi cititori, de alt fel pentru ce ar mai scrie? Ultimii ani şi în Moldova a pătruns această boală, tot mai mulţi tineri îşi creează bloguri şi scriu ca sălbaticii numai pentru a fi „cool/krutîe”. Care scrie despre dragoste, care despre politică, IT, culinărie, etc. Fiecare încearcă să mânuiască limba română în aşa fel ca să nască un articol cât mai captivant, profesionişti, nu alta. Curios, cum arată viaţa boggerilor în afara internetului, în offline? Cred că aşa:

S-a trezit Grigore la 11.25, aşa-i primit în societatea de azi să se trezească tineretul. Pentru ce mai devreme? Găinile le-a hrănit mama la ora 6, tot ea a prăşit gogoşarii (în caz că mama e la italia, atunci bunica face tot lucrul, dar să presupunem că-i acasă mama). Pe băiat nu-l trezeşte că se supără. Evident că s-a trezit la ora asta doar din motiv că-l bate soarele în frunte, de alt fel mai sta puţin. Mai departe urmează o simplă zi de vară a unui adolescent moldovean de la ţară: mănâncă, mai ajută pe la casă, mătură ograda, duce lelei Zinica 20 de ouă, de banii făcuţi de pe ouă îşi cumpără un „Eskimo” şi se duce liniştit acasă.

Pe la orele 16 – 17 când se mai lasă un pic soarele, oamenii gospodari se duc la strâns harbuj, Grişa aprinde internetul. După câteva ore petrecute pe facebook şi odnoklassniki el îşi deschide preasfinţitul blog, să vadă dacă nu i-a crescut numărul de vizitatori. Drept sursă de inspiraţie deschide Unimedia, ProTV şi alte site-uri de ştiri şi începe să creeze.

Cum credeţi, despre ce scrie Grişa pe blogul său? Da, despre politică! Despre ultima şedinţă la care Lupu desena floricele pe masă atunci când vorbea Ghimpu, scandal, ce lipsă de stimă din partea lui Lupu! Mai mult de-o oră se chinuie să-şi formuleze gândurile, mai scapă câte-o greşeală, câte-un rusizm dar merge înainte. Mama deschide uşa la cameră:

Informaţie despre Satul Varniţa pe internet

Moldovenii MD, satul Varnita

Căutam azi pe vestitul google să văd ce-mi mai spune el despre satul meu iubit Varniţa, zic poate descoper ceva nou, că pe internet te poţi aştepta la orice. Prima pagină cu rezultate m-a bucurat mult, sau m-a mirat, nici nu ştiu cum mai corect. Am dat peste două rezultate care sunt practic identice însă totuşi deosebiri am găsit. Să începem pe rând.

Primul rezultat despre care voi vorbi este site-ul moldovenii.md, mult scandal a provocat acest site, multă durere de cap au avut istoricii moldoveni şi români, multă inspiraţie au avut bloggerii pentru a critica acest site. Dacă tot s-a vorbit despre acest site şi dacă-l cunosc de mult timp, am fost mirat să-l găsesc la rezultatele căutării anume pe el. Am intrat şi am aflat pentru mine că moldovenii.md au apucat să descrie fiecare localitate din Republica Moldova. Alături de Anenii Noi, Speia, Şerpeni şi Bulboaca, localităţi din raionul Anenii Noi, am găsit informaţie şi despre satul Varniţa, celelalte localităţi erau prezente în listă însă pe pagina lor era scris „Informaţia va fi disponibilă în curînd”.

Cunoscând atâtea bârfe despre acest site, am apucat să citesc fiecare cuvânt analizândul, cu scopul de a găsi vreo minciună (cum e primit pe acest site), minciuni n-am găsit, era simpla descriere a localităţii, însă am găsit ceva mi-a atras atenţia. Aceeaşi descriere a localităţii am găsit-o şi pe site-ul placelook.com, un site care nu pare a fi comunist, aşa me-au dispărut toate suspiciunile asupra acestei informaţii.

Interesant e alt ceva, atunci când pe moldovenii.md scrie că satul Varniţa se află „la mică depărtare de cetatea Bender.”, placelook.com susţine că Varniţa se află „la mică depărtare de cetatea Tighina”. Ce-am observat eu: site-ul pro comunist pune accent pe numele oraşului aşa cum îl numesc autorităţile Transnistrene, şi anume Bender, autorii site-ului placelook.com numesc, în mai multe locuri din text, oraşul Tighina. E un mic exemplu, s-ar părea că nesemnificativ, însă din nou se observă tendinţa de naţionalism fals şi de spălare a creierilor.

Cine a crezut că eu candidez la primar de Varniţa?

Gorobîc Dmitri, Primar de Varnita

Astăzi e data de 5 iunie 2011, e ziua alegerilor locale în Republica Moldova, în toată ţara stau candidaţii la funcţia de primar şi consilieri cu pumnii strânşi, cu fruntea transpirată şi cu tensiunea ridicată, stau şi aşteaptă rezultatele alegerilor. În ziua de alegeri nu se mai fac agitaţii, aşa că se plictisesc cocoşii noştri scandaloşi. Doar eu, viitorul primar de Varniţa, stau fără griji. Toţi, care citiţi acest articol, cred c-aţi văzut şi articolul cu platforma mea electorală (dacă nu, atunci intraţi aici), aţi văzut şi poza care-am publicat-o pe toate site-urile de socializare, aşa că sunteţi familiarizaţi cu candidatura mea la funcţia de primar al satului Varniţa.

Dar stau fără griji nu din motivul că sunt convins că voi fi ales sau nici din motivul că sunt convins că nu am nici o şansă, nu-mi fac griji deoarece alegerile vor avea loc fără mine. Chiar atunci când mi-am publicat platforma electorală, unele persoane au observat că ceva nu e în regulă. Ce-i drept persoanele aveau motive diferite să nu creadă în candidatura mea, însă cel mai evident motiv şi cel „corect” motiv a fost pentru prima dată publicat de către verişorul meu 14 ani şi mai mult de nimeni. Au mai fost presupuneri şi dubii care ţineau de acest motiv, dar eu totuţi reuşeam să conving persoanele că ei greşesc. Norocul meu că există candidaţi la Consiliul Municipal Chişinău ca Maxim Braila, un puşti de 18 ani care acum stă cu cartea şi se pregăteşte de BAC, el a servit ca exemplu de cel mai tânăr candidat la consiliu, de ce eu n-aş putea fi candidat la primar?

Atunci când am deschis Photoshop şi am făcut banerul electoral nici prin gând n-am avut să scriu acest articol însă după ce am sesizat că foarte multă lume mă crede, am zis că ar fi potrivit un astfel de articol. Deci, am fost crezut de diverse persoane, nu voi scrie numele nimănui însă cu mare poftă voi enumera domeniile de activitate a unor din ei: studenţi la facultăţi de ştiinţe politice, istorie şi relaţii internaţionale, studeţi de la drept, bloggeri şi unii dintre ei care foarte activ scriu despre politică şi o critică, funcţionari publici şi mulţi alţi oameni.

Nu m-am aşteptat la aşa rezultat dintr-o simplă glumă. Cred că gluma va fi instructivă cât pentru mine, atât şi pentru cei ce citesc articolul acesta. Nu voi întinde timpul şi voi afişa care este acel motiv de ce eu nu pretind la scaunul de primar:

Nr. 1381-XIII din 21.11.97
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81/667 din 08.12.1997

Titlul V.
Alegerile locale

Articolul 124. Condiţiile speciale pentru a fi ales

(1) Au dreptul de a fi aleşi consilieri în consiliile locale cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot, care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 18 ani.

(2) Au dreptul de a fi aleşi primari cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 25 de ani.

Deci, dragii mei, eu am doar 19 ani, eu nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a da candidatura la funcţia de primar. Mă miră foarte mult faptul că oamenii strigă în gura mare ce proşti şi ticăloşi sunt cei de la conducere însă toţi votăm şi suntem foarte mândri că votăm, atunci când suntem duşi de nas de nişte candidaţi care poate nici nu îndeplinesc toate condiţiile necesare pentru a pretinde la acest post. Dar de unde noi să ştim dacă el poate fi ales sau nu, noi doar suntem gata să votăm şi un puşti de 7 ani, care tocmai a terminat grădiniţa, fără să ştim că aceasta e ilegal.

Ultimul sunet 2011 în Varniţa şi Bender (Video)

ultimul sunet 2011 Liceul Teoretic Varnita si Alexandru cel Bun

Sursa TRM.md | Măreşte poza!

Sfârşitul primăverii are o semnificaţie deosebită pentru fiecare copil, 31 mai, ultima zi a primăverii, în toate şcolile, liceele şi gimnaziile din ţară are loc sărbătoarea Ultimului Clopoţel. Liceul Teoretic Varniţa şi Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender au întâlnit această sărbătoare alături de Liliana Palihovici, actualul Vicepreşedinte al Parlamentului.

Postul TV Moldova1 a transmis un reportaj la Mesagerul de seară despre ultimul sunet la aceste două licee, reportajul a fost publicat pe site-ul oficial trm.md sub numele „Şcolile din stânga Nistrului”, nu apuc în această zi de sărbătoare să critic compania Tele Radio Moldova însă totuşi voi veni cu o obiecţie în adresa lor argumentându-le că oraşul Bender (Tighina) şi satul Varniţa se află pe malul drept al râului Nistru, respectiv şi liceele sunt pe malul drept. Luând în considerare că reporterii au ales acest titlu pentru a pune accent pe atmosfera tensionată de la noi raportându-se la noţiunea de „teritoriu din stânga Nistrului”, le putem ierta această greşeală.

Totuşi unii elevi din Liceul Teoretic Varniţa, după careu, au preferat să se distreze până seara cu colegii în oraşul Bender, chiar dacă pentru asta e nevoie să traverseze vama. La fel şi elevii din Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” s-au simţit destul de confortabil plimbându-se prin oraşul „transnistrean” chiar dacă unii dintre absolvenţi ai claselor a 9-a şi a 12-a aveau pe ei panglici în culorile tricolorului român.

Îmi amintesc anii de liceu, când după careu mergeam cu colegii la plimbare prin Bender, noi şi colegii noştri din Liceul „Alexandru cel Bun” eram unicii care ne deosebeam pe străzile oraşului deoarece liceele cu predare în rusă au ultimul sunet pe 25 mai. Uneori mă frământa întrebarea, cum de forţele de securitate transnistrene nu se iau de noi? Acum întrebarea asta e şi mai neclară pentru mine, după ce am analizat situaţia din satul Corjova, unde miliţia transnistreană a interzis arborarea Drapelului şi intonarea Imnului Republicii Moldova la sărbătoarea Ultimului Clopoţel.

Sergiu Voloc: Dacă nu eşti prost, dă-mi acest post!

Sergiu Voloc, Primarul orasului Chisinau

Nu mă satur să vorbesc despre alegerile locale din Republica Moldova, adică de ce toate site-urile de ştiri îşi permit să posteze zilnic zeci de articole despre politică dar dacă asta face un blogger, în proporţii chiar mai mici, asta deja se consideră drept obsedare.

Bine, să nu ne abatem de la temă, ne întoarcem la alegeri, mai precis la alegerile primarului oraşului Chişinău. Am încercat să enumer pe toţi care şi-au dat candidatura pentru cel mai moale scaun din capitală, am selectat 10 candidaţi ordinari: Valeri Klimenco, Oleg Oniscenco, Sergiu Coropcean, Igor Dodon, Radu Buşilă, Victor Bodiu (care s-a retras din luptă), Valeri Krîlov, Vitalia Pavlicenco, Dorin Chirtoacă, Valentina Buliga.

Toţi sunt buni, fiecare vine cu promisiuni de schimbări spre bine, însă cum am mai spus, ei sunt ordinari, deoarece există un candidat extraordinar: Sergiu Voloc! Ce nu au ceilalţi candidaţi dar este cu surplus în Voloc? Simplitate, simţul umorului, cred că şi sinceritate, de ce oare să nu-l votez? Faţă de ceilalţi „zei” ai politicii, care-şi relaxează corpurile sfinte în jacuzzi, un simplu cetăţean cunoaşte mai bine condiţiile de trai din oraş. Un bun exemplu de necunoaştere a lucrurilor simple este testul organizat de adevarul.ro la care candidaţii au picat foarte dureros:

Mulţi dintre candidaţii la fotoliul de primar general nu cunosc date elementare de administrare a oraşului. Astfel, Sergiu Coropceanu a rămas în urmă şi crede în continuare că o călătorie cu trolebuzul costă 1,5 lei, şi nu doi lei.

Valentina Buliga, reprezentanta democraţilor, nu ştie cât costă un metru cub de apă rece. Ea a spus că acesta este puţin peste un leu. „Sau cinci şi ceva. Nu ştiu. Plăteşte soţul facturile”, a bâlbâit ministrul Muncii. Nu a nimerit. Un metru cub de apă costă nici mai mult nici mai puţin 9,19 lei.

Nici candidatul comuniştilor nu poate spune cât costă apa. El presupune că locuitorii Capitalei plătesc şase-şapte lei pentru un metru cub, iar agenţii economici zece lei. „Oricum, aceste preţuri sunt exagerate”, afirmă Dodon.

Cu o diferenţă de o sută de lei, toţi candidaţii au indicat preţul unei gigacalorii. Probleme mai mari a avut doar liberal-democratul Victor Bodiu. El îşi motivează necunoaşterea tarifului prin faptul că are acasă centrală autonomă.

De-aş putea să-i adresez aceste întrebări lui Sergiu Voloc pentru a mă convinge că el cunoaşte cât costă o călătorie în troleibuz, sau a plătit facturile şi ştie la ce preţ e apa. Sergiu, capitala are nevoie de tine! Să savurăm lansarea platformei electorale a candidatului Sergiu Voloc:

Site-urile de ştiri fac bani grei pe seama noastră

Publicitare electorala pe unimedia

Mareşte poza, Click!

Iată că se apropie alegerile locale în Republica Moldova. La 5 iunie 2011, se vor desfăşura alegerile locale generale. Primarii oraşelor (municipiilor), satelor (comunelor) şi consilierii în consiliile raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti (comunale) se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. Toate partidele politice se întrec pentru a-şi „băga” omul său în primăria capitalei şi în această întrecere toate metodele sunt bune.

Ştim cu toţii că site-ul unimedia.md este unul dintre cele mai vizitate portaluri de ştiri online din Republica Moldova, la fel şi ProTV.md, Publika.md, Jurnal.md sunt în lista celor mai vizitate site-uri de unde capătă inspiraţie populaţia moldovenească. Adică după logica politicienilor „Şei mai mulţ maldaveni şăd pi saiturili estia, davai sî ni dagavarim sî punim acolo reclamî!”, zis şi făcut! Au luat, mult stimaţii noştri politicieni, bani din bugetul de stat, alocaţi defapt pentru campania lor electorală, au umplut buzunarele administratorilor acestor site-uri şi acum admiră bannerele cu mutrişoarele lor lustruite şi machiate de pe aceste super-puper site-uri de ştiri.

Publicitare electorala pe protv

Măreşte poza, Click!

Am analizat situaţia din punctul „lor” de vedere, dar acum să ne imaginăm cum arată asta de fapt: eu, un simplu cetăţean al Republicii Moldova, plătesc impozite în bugetul de stat. Înainte de alegeri, adică în timpul „creării reputaţiei”, politicienii iau bani din acel buget sacru (de fapt banii mei)  pentru desfăşurarea campaniei electorale. Pe site-urile amintite mai sus se publică bannere publicitare a fiecărui candidat sau partid şi eu, vizitător al acestui site, din curiozitate, apăs pe acel banner, ca să mai citesc nişte poveşti de seară, să văd ce ne mai promit şi ăştia. De fapt eu sunt acela care generează venit pentru administraţia site-ului deoarece fără vizitători site-ul n-ar avea nici o valoare şi nici un partid nu şi-ar pune acolo reclama. Generalizând: EU, prin activitatea mea pe acel site, fac ca reclama să fie mai scumpă, tot Eu sunt acela căruia i se adresează reclama şi cu fiecare click de-al meu pe acele bannere ,din bugetul de stat, banii ajung la administraţia site-ului. Eu intru pe un site de ştiri şi banii mei ajung în mâinile lor! Iar politicienii sunt doar nişte intermediari proşti!

De ce am zis mai sus că politicienii sunt proşti? Deoarece alt cuvânt mai potrivit n-am chef să gândesc, iar proşti pentru că toţi, cu turma, publică pe aceleaşi site-uri bannerele lor, lipsindu-se de ingeniozitate, creativitate, unicitate şi credibilitate din partea poporului. Drept exemplu am făcut nişte screenshot-uri la site-urile unimedia.md şi protv.md, unde pe aceeaşi pagină sunt publicate câte 5 bannere a diferitor partide, dezgustător!

Nu mă apuc să scriu concluzii referitor la conţinutul acestui articol, urmează fiecare să-şi tragă propriile concluzii. Voi încheia acest articol cu o singură frază: Gândiţi bine înaite de a face alegerea!

Gorobîc Dmitri. Votaţi primar de VARNIŢA!

Gorobîc Dmitri, Primar de Varnita

La 5 iunie 2011, în Republica Moldova se vor desfăşura alegerile locale generale. Conform Codului Electoral (art.119), primarii oraşelor (municipiilor), satelor (comunelor) şi consilierii în consiliile raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti (comunale) se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani.

GOROBÎC DMITRI, Succesul nostru comun depinde de fiecare în parte!

La momentul de faţă satul Varniţa e unul dintre cele mai frumoase sate din Republica Moldova, însă aceasta nu e de ajuns! Nivelul de trai al locuitorilor satului lasă de dorit, e timpul împreună să efectuăm schimbarea!

Sub mandatul meu satul Varniţa va regenera, va căpăta o nouă faţă. Urmează ca Varniţa să nu fie numit, la prima vedere, orăşel ci să devină oraş în adevăratul sens al cuvântului. Pentru aceasta avem nevoie de măsuri concrete:

– Împreună vom rezolva problema ecologică a satului, vom crea o infrastructură modernă, dezvoltată şi modernizată de colectare a gunoiului şi reciclarea sau depozitarea lui conform standartelor ecologice.

– Vom dota Liceul Teoretic Varniţa şi Centrul de Cultură şi Tineret cu tot ce e necesar pentru educarea corectă şi eficientă a noii generaţii. Vom creşte şi vom promova talente la nivel local, raional şi republican.

– Atragerea fondurilor străine, parteneriat cu alte localităţi şi implementarea proiectelor este un punct prioritar în perioada următorului mandat.

– Pentru a rezolva problema emigrării peste hotare, voi crea condiţii atractive pentru Agenţii Economici, astfel vom obţine noi locuri de muncă în localitate.

Toate acestea e posibil să le facem doar NOI ÎMPREUNĂ. De votul fiecăruia dintre noi depinde soarta întregului sat. Votaţi pe 5 iunie primarul satului Varniţa!

Staţie de tramvai sub pod [part 2]

Am scris mai demult un articol „Staţie de tramvai sub pod” în care am criticat autorităţile locale din Bucureşti şi RATB (Regia Autonomă de Transport Bucureşti) pentru logica lor extraordinară. Din cauza lipsei de logică ei au reuşit să acopere staţia de tramvai de sub podul de la Grozăveşti.

Norocul meu a fost să trec pe timp de ploaie pe lângă staţia de autobuze care se află chiar în drept cu staţia de tramvai şi să  văd cum oamenii, cu umbrelile deschise şi cu picioarele ude, aşteaptă autobuzul atunci când sub pod acoperişul de la staţia de tramvai era uscată (acolo nici nu pătrunde ploaia), aşa că nu văd nici un motiv pentru care oamenii n-ar putea să aştepte tramvaiul şi fără să se ascundă sub acoperişul staţiei. Oare n-ar fi mai logic staţiile să fie demontate şi instalate acolo unde plouă?

P.S. Priviţi atent imagiea, pe lângă faptul că oamenii în ploaie aşteaptă autobuzul, la staţia de tramvai nici nu sunt oameni…

statie de tramvai sub pod si stratie de autobuz sub ploaie