Articole cu Tagul: universitate

Cu răbdarea treci şi (marea) Prutul!

Cu rabdarea treci si prutul

Câţi cetăţeni ai Republicii Moldova, etnici români, au încercat să ajungă la facultate/liceu în România? Câţi au ajuns? Felicitări (cu întârziere) celor ce deja au simţit atmosfera facultăţilor româneşti. Bravo sunt şi cei ce au încercat să depună actele pentru o facultate din România, care au stat la coadă ore întregi dar care, din păcate, n-au primit un loc. Mai rău de cei ce visau să-şi continue studiile în România dar n-au depus actele din mai multe motive: lene, frică, dubii etc.

Un prieten de-al meu, numele căruia nu va fi publicat, răbdător, insistent, visător, şi-a stabilit un ţel şi a mers înainte cu paşi siguri demonstrându-ne că lucruri imposibile nu există. A trecut peste multe obstacole: n-a fost admis din primul tur, a scris cerere pentru turul doi şi a fost admis în Braşov, împreună cu alte 8 persoane, la „Ştiinţe politice”, îşi dădea seama că nu va avea nici bursa de 65 de euro de care se bucurau alţi studenţi dar era hotărât să plece, chiar şi viza era gata însă, intrând pe site-ul universităţii, a descoperit că-n universitatea din Braşov nu există această specializare, a fost comisă o eroare. S-ar părea că e un impas însă El nu s-a dat bătut, el a început să sune la minister (MECTS), senatorului Viorel Badea cu care a făcut cunoştinţă pe-un grup de Facebook, suna de câteva ori pe săptămână, uneori şi de câteva ori pe zi, a durat asta mai mult de două luni până ce nu a primit pe poşta electronică un e-mail cu Ordinul semnat de Ministrul Educaţiei prin care a fost admis la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

La universitate a mers doar în luna decembrie, când era sigur că este admis. A scris povestea sa şi pe propriul blog, eu doar am repovestit-o cu alte cuvinte. Citiţi istorioara şi vedeţi nişte sfaturi la sfârşitul articolului, pentru cei  care sunt hotărâţi să treacă Prutul (cu răbdare bineînţeles şi cu viză):

”Cu răbdarea treci și marea” – de multe ori auzisem această exprimare, dar pîn nu demult am înțeles cît de cît ce înseamnă aceasta – să ai răbdare. Demult mă hotărîsem să plec în România să-mi continui studiile, și iată că anul aceasta a ajuns timpul cînd trebuia să-mi încep studiile universitare. Ca să mă asigur, în caz de nu nimeresc în România, să fac măcar aici studiile, și m-am înscris la USM, la facultatea de Istorie și Filosofie. Am fost la ambasadă, am venit cu o zi înainte seara, și eram undeva al 700-lea pe listă, și de aceasta rîndul meu a ajuns a doua zi, după ce s-a luat start, le mulțumesc studenților din Cluj-Napoca, care au lucrat mult, pentru aceea ca să se păstreze rîndurile, să nu fie haos, etc. Din primul tur nu am intrat, fiindcă am aplicat doar în București, însă nu m-am intristat, eram conștient că n-am să nimeresc din primul tur, și evident că am aplicat în al doilea, deja învățasem ceva timp în Chișinău și mă obișnuisem, dar planul meu inițial, era să plec și am încercat la maxim să nu mă abat de el, ne cătînd la nimic. În ceva timp cît mergea procesarea cererilor din turul doi, eram plin de nerăbdare, și am aflat, am fost admis în Brașov, la Științe Politice, mult m-am gîndit să plec sau nu, am vorbit cu părinții, după două zile de nesiguranță, m-am decis, am să plec. Întru pe site la universitatea în care am fost admis, și nu găsesc această facultate, am crezut că am greșit, am sunat, și m-am convis nu e. Nu știam ce să fac, am sunat la minister (MECTS), nici ei nu știau ce să facă. Era o grupă pe facebook, ”Admitere 2011”, în care am scris, nimeni nu știa, tot în această grupă am găsit pe un senatorul Viorel Badea. Sunam la minister și domnului Viorel, de cîteva ori săptămînă, uneori de cîteva ori pe zi, timp de 2 luni și ceva timp, insistam. Am insistat, colegii din Chișinău îmi spuneau că nu vei pleca, pe fețele altor oameni vedeam scepticism, și doar eu tot visam și speram, de aceasta îmi spuneau că sunt un visător, trebuie să cobor pe pămînt. Și intr-o bună zi, am primit pe e-mail documentul semnat de ministru, prin care eram admis în Cluj-Napoca la Universitatea ”Babeș-Bolyai”. Este tot ce mi-am dorit.

Mulțumesc mult, dmn. Viorel Badea, domnișoare de la minister Mihaela Popescu, Oana Nițu.

Dacă cineva va citi aceasta, care a nimerit în așa situație, îmi scrieți, vă ajut, cu ce pot.

Sfaturi:
1. Veniți cu o zi mai inainte la ambasadă dimineață și vă înscrieți în rind.
2. Înainte de a aplica, controlați dacă în incinta universității se află specialitatea pe care o doriți.
3. Ar trebui să știți, că nu contează, ai bursă sau nu, ești la buget, și ești bursier a statului Român, și căminul teoretic nu trebuie să plătești.
4. Nu te grăbi să pleci îndată ce ai aflat că ești admis, sună la universitatea și întreabă dacă a venit de la minister listele cu oamenii admiși.
5. Îndată ce ai fost admis, gătește actele și trebuie să faci viza.
6. Dacă ai cunsocuți, roagă să te ajute, dacă nu, oricum e greu să te rătăcești – „limba oase n-are”.
Succese tuturor.

Succes în România 2011-2012

Succes in Romania

Încep cu o scurtă descriere: Succes în România este un program de mentorat pentru studenţii de origine română născuţi în afara ţării care vin să-şi facă studiile în România. Proiectul va facilita integrarea socială şi culturală a studenţilor de anul I prin intermediul unei relaţii de unu la unu cu un mentor. De asemenea, se va realiza un transfer de experienţă de viaţă de la mentor la student, astfel încât studentul să nu fie nevoit să redescopăre toate detaliile vieţii din România de unul singur. Anul acesta sunt mai mulţi mentori, pot aplica mai mulţi studenţi şi programul se desfăşoară deja în două oraşe: Bucureşti şi Timişoara. Mai multe detalii găsiţi pe site-ul succesinromania.ro.

Au trecut 5 luni de când a luat sfârşit prima ediţie a programului de mentorat Succes în România, pare un pic straniu să conştientizez că am fost printre primii studenţi care a beneficiat de acest program şi e amuzant să-mi amintesc că aplicam neştiind ce mă aşteaptă. A fost frumos, am beneficiat de traininguri, de acvităţi neformale, am cunoscut multe persoane noi, am fost şi la film cu mentoriţa mea Cătălina Murariu, la un workshop şi fără să vin cu multe detalii voi face o concluzie: merită să aplici la acest program deoarece nu presupune nici un efort. Aplică: succesinromania.ro

La desert am vrut încă o dată să aduc mulţumiri mentorului meu, Cătălinei Murariu, pentru că m-a ţinut sub aripa sa un an şi pentru că m-a ajutat să descoper noi orizonturi.

Apă cu bule

Sâmbătă, ziua deja a început cu stângul deoarece avem cursul de Drept Penal de la ora 9, recuperăm. Colegele mă sună să ies că ele deja sunt la poarta căminului meu, mă aşteaptă să mergem spre facultate. Eu stau în chiloţi şi mănânc biscuiţi, cu o mână mă îmbrac, cu alta arunc caietele în geantă.

În grabă am ajuns la facultate, mai este un sfert de oră până începe cursul, profesorul e punctual şi începe mereu la fix, cine întârzie cu 2 minute nu mai intră în sală. Mai are o condiţie profesorul: mereu la curs să fie pe catedră o apă cu bule (apă minerală). Azi e rândul grupei 203 să cumpere apa, eu sunt şef de grupă, un şef sclerozat (adică uituc). Mai sunt 10 minute, se apropie o colegă şi mă întreabă dacă am cumpărat apă cu bule, de altfel se supără profesorul. Mi s-a întunecat în faţa ochilor, am deschis geanta să iau bani însă în grabă am uitat banii la cămin, am luat 5 lei de la o colegă şi fuga la magazinul din căminele de la Panduri. Doamna de la recepţie a zis că magazinul se deschide la ora 10, cel mai apropiat magazin e la următoarea intersecţie.

Nu pot să descriu prin cuvinte cum traversam la culoarea roşie a semaforului şi cum alergam pe străzile Bucureştiului însă în acel moment mi-am amintit de un video clip sugestiv:

Cât cheltuie un student/elev Basarabean în România

Acum o zi de când a apărut lista provizorie cu studenţii din Republica Moldova admişi la studii în România, de ceva mai mult timp a apărut lista cu elevii admişi, chiote şi lacrimi, fericire şi dezamăgire. Cei ce şi-au găsit numele în liste deja se gândesc la ce va urma.

Am primit o mulţime de întrebări de tot felul, unii mă întreabă despre căminele din România, alţii vor să ştie „cum e universitatea”, alţii vor să ştie câţi bani vor cheltui în România. La primele două întrebări nu pot da un răspuns concret în schimb ultima întrebare mi-a frământat şi mie creierul în primele luni după ce-am aflat că voi fi student în Bucureşti.

Vroiam să ştiu de câţi bani voi avea nevoie ca să supravieţuiesc în Bucureşti, am început să-mi notez fiecare bănuţ scos din buzunar. N-am rezistat decât 40 de zile, dar totuşi a fost de ajuns ca să estimez cheltuielile pentru o lună de stat în România. N-am inclus în listă cheltuielile pentru transportul spre Chişinău, nici de îmbrăcăminte n-am avut nevoie (mi-am luat de acasă toate necesare) şi nici prin cluburi n-am fost (precis rămâneam fără bani). Descărcaţi fişierul cu tabela cheltuielilor mele de aici sau puteţi vedea tabela mai jos:

Pro TV dezinformează lumea

pro tv dezinformeaza lumea

Pro TV | Măreşte imaginea, click!

După apariţia metodologiei de şcolarizare pentru etnicii români din Republica Moldova, vitorii liceeni şi studenţi au început să-şi strângă pachetul de acte pentru a se înscrie la studii în România. Toate certificatele, adeverinţele şi legalizările sunt gata, a rămas o singură întrebare: când mergem să le depunem?

Perioada de primire a actelor pentru studiile în România rămânea pentru toţi o taină, chiar dacă în metodologia publicată pe site-ul MECTS e scris cu negru pe alb că admiterea se face de pe 31 iulie până pe 8 august. Tinerilor nu le era deajuns această informaţie şi ei tot căutau (şi până astăzi tot caută) pe internet mai multă informaţie.

Echipa Pro TV Chişinău a vrut să fie primii în goana de ştiri. Vrând să arunce o bucată de carne în gurile tinerilor înfometaţi, ei au dat în emisiune pe data de 19 iulie 2011 ştirea cu un titlu răsunător: „START admiterii la studii in Romania. VEZI AICI unde poti depune actele„. Aş vrea să le spun „bravo” pentru grija acordată tinerilor abiturienţi, însă merită să fie lăudaţi doar acei ce depun un pic de efort, pe când reporterii de la Pro TV procedează mai simplu: inventează ştiri, din pod (aşa se zice în popor). Exemplu concret al imaginaţiei lor serveşte ştirea despre admitere, în care clar se spune:

Actele vor putea fi depuse la Consulatul Romaniei de la Cahul incepand cu 31 de iulie. Peste opt zile, adica pe 8 august, tinerii din centrul tarii vor putea depune actele la Consulatul Romaniei de la Chisinau. Iar iar cei care locuiesc in nord – dupa 16 august la Balti.

Eram foarte curios să aflu care a fost sursa de inspiraţie a reporterilor de la Pro TV, evident că nu Metodologia, ce atunci? I-am sunat chiar în seara când a apărut noutatea, mi-a răspuns un bărbat care mi-a zis că nu deţine nici o infromaţie şi m-a rugat să revin cu un e-mail ziua următoare. Le-am scris e-email:

Cum faci un site pe weebly

Am primit de la profesorul de informatică o sarcină, să facem site-ul unei comune. Eu de exemplu deja am făcut site-ul varnita.md (puteţi să-l accesaţi însă e în reconstrucţie şi vor apărea nişte greşeli) de mai mult timp şi acum nu-mi rămâne decât să dau examenul la informatică. Mai rău de colegii mei care trebuie să facă aceste site-uri, marea majoritate nu prea ştie cum şi tot mă întreabă cum se face.

Training – Îmi caut job. Ce am de oferit?

În cadrul proiectului „Succes în România!” noi, studenţii basarabeni, mai ales bobocii care în acest an şcolar tocmai am călcat pe pragurile universităţilor din Bucureşti, beneficiăm de un şir de activităţi şi training-uri, toate cu scopul de a ne ajuta să ne adaptăm la viaţa studenţească şi să ne integrăm în societatea românească.

Pe data de 5 martie 2011 a avut loc training-ul cu tema “Îmi caut job. Ce am de oferit?”. În acele patru ore de desfăşurare a training-ului am aflat de la traineri cum să ne comportăm atunci când mergem la un interviu cu angajatorul, ce ar trebui să conţină o scrisoare de intenţie şi cea mai mare parte a timpului a fost dedicată CV-ului adică cum se scrie un Curricului Vitae, ce ar trebui el să conţină şi ce n-ar fi de dorit să se găsească în el, etc.

Exprimându-mi, în acest articol şi pe acest blog, părerea proprie pot spune că materialul a fost destul de concis, de fapt e de înţeles, în 4 ore nu mai reuşeşti multe. Pentru un astfel de training ar fi nevoie de cel puţin două zile (un sfat pentru organizatori). Dacă să calculez cîtă informaţie de folos am reuşit să acumulez anume în acele 4 ore şi să mai iau în seamă atmosfera trainingului, ajung la concluzia că nu în zadar am jertvit timpul.

Eu, fiind o persoană care nu poate supravieţui fără ca să-şi pună ale sale 5 capici, am încercat să contribui la desfăşurarea training-ului, evident că deja prin propriile metode. Am încercat să completez cele spuse de traineri prin nişte obiecţii mai critice în adresa altor CV-uri discutate, ţinta obiecţiilor mele au fost greşelile ortografice şi greşelile „stilistice” dacă le putem aşa numi, de fapt colegii aşa le-au spus. Imaginându-mă pe mine în rol de angajator, mă consideram jignit dacă vedeam în faţa mea un CV cu astfel de greşeli: Limbi straine(scris,citit,vorbit). Am chinuit marea majoritate a prietenilor mei şi mai accentuez o dată, folosiţi diacriticile în limba română, nu pierdeţi din sânge limba maternă, nu o monstruaţi! A doua greşeală – spaţiile după semnele de punctuaţie şi înainte de paranteză, încercaţi şi scrieţi această propoziţie în Microsoft Word (de dorit în engleză, pentru cei ce nu au Word în română, dacă scrieţi în română atunci tot textul va fi cu roşu subliniat), veţi vedea că cuvintele scrise fără spaţiu după virgulă vor fi subliniate cu o linie roşie fiind înţelese ca un singur cuvânt lung şi necunoscut pentru limga engleză, de aici rezultă că aceasta este o greşeală gramaticală.

Sunt convins că acest training, cât şi obecţiile mele, vor fi de folos pentru studenţii care pe lângă facultate mai vor să-şi găsească un job. Mult succes acestora!

Pascalul cu pixul în Moldova… Ceva nu vă place?

Din nou, citind blogul lui Andrei Fornea, am fost inspirat pentru scrierea următorului articol. De data aceasta va merge vorba despre articolul: Ruşii învaţă informatica din MacBook iar noi Pascalul cu pixul. Din start vreau să spun că am o viziune mai diferită asupra lucrurilor, decât cea relatată de Andrei Fornea şi susţinută de alte persoane prin internediul comentariilor.

De fapt sunt total de acord că Turbo Pascal trebuie eliminat definitiv din programul şcolar. Nu sunt de acord cu viziunea asupra lucrurilor a celor ce scriu pe net. Paremise că oamenii nu vor să se concentreze şi să mediteze asupra lucrurilor. De ce voi, stimaţi bloggeri criticaţi directorii, profesorii sau chiar şi miniştrii? Cu ce sunt ei de vină? Aţi auzit ca ruşii să critice preşedinţii şi miniştrii lor? 19 ani am trăit într-o regiune unde la televizor puteam vedea doar posturi TV ruseşti, nici măcar Moldova 1 nu puteam privi, însă pe lângă urechile mele trece mai multă critică în adresa politicienilor moldoveni decât în adresa celor ruşi.

Directorii: de ce învinuiţi săracii directori, încercaţi să vă imaginaţi ce aţi face voi în locul lor. Vin la şcoală, în nişte sate prăpădite, nişte elevi needucaţi, care nici nu ştiu să se folosească de computer. Profesorul încearcă să-i înveţe, însă nu pot profesorii să se ocupe cu aceea ce nu intră în programul şcolar, copiii deteriorează computerile, liceul rămâne fără săli de informatică şi nu mai corespune standartelor unei instituţii „normale”, statul nu are bani pentru a cumpăra fiecare an computere noi. Directorii, orientându-se la situaţiile de mai sus, evident că vor încuia sălile de informatică, computerile sunt pe răspunderea lor. Să comparăm cu rusia, fotografiile prezentate în articol sunt făcute în oraş, acolo unde fiecare membru de familie are laptopul său, copiii de la naştere ştiu a aprinde computerul, evident că la şcoală ei vor şti cum să se poarte. Mai atrageţi atenţia la îmbrăcămintea copiilor, încercaţi în Moldova să introduceţi formă şcolară, îndată ţărănimea needucată va lua lopeţile cu care râneau la văci şi vor ieşi să strige că copiii lor au dreptul să se îmbrace cum vor şi instituţiile de stat nu pot să-i limiteze în drepturi.

Sau alt argument, pentru ce oare ar deschide directorul sala de informatică, dacă elevii doar se joacă în joci. Adică directorul procedează corect, copiii încalcă regulile de securitate de aceea şi le este interzis să se mai apropie de computer. Cum încalcă? Deschid aplicaţii fără permisiunea profesorului, introduc în computer stik-uri care în cele mai multe cazuri sunt virusate, aprind sau deconectează computerile fără permisiunea profesorului. Toate acestea sunt încălcări a regulilor de securitate pe care profesorul este obligat să le explice la prima lecţie a anului şi pe care el le explică. Încercaţi să găsiţi contraargument?…

Ai probleme cu calculatorul?

Ai probleme cu calculatorul

Măreşte poza, click!

Ai probleme cu calculatorul? Nu-ţi ajung problemele care le ai? Adresează-te la noi, ţi le creăm! Cred că astfel ar suna sloganul complet pentru această publicitate de care am dat azi la staţia Universităţii.

Vă amintiţi de necărturarul care repară calculatoare? De data aceasta e mai straşnic, băieţii deja lucrează în pereche. N-a fost de ajuns că prin această „publicitate”, dacă o putem numi astfel, ei au reuşit să degradeze total în ochii mei, băieţii au reuşit să îmbine seriozitatea (aranjarea textului în pagină destul de reuşită) cu prostia:

1) Lipsesc diacriticile.

Am mai vorbit la această temă, însă mă voi repeta (probabil îmi produce plăcere să conştientizez că am un nivel de inteligenţă mai mare decât la alţi indivizi). Băieţi, recunosc, doar proştii sau persoanele neatente (aceste categorii reprezintă partea majoritară a populaţiei) vor lua în serios ceea ce aţi scris pe coala asta de hârtie A4, însă mai sunt şi ticăloşi ca mine, care vor râde cu lacrimi citind reclama voastră. Chiar credeţi că eu mă voi adresa după ajutor la doi indivizi care nici nu sunt în stare să tapeze o pagină în limba ROMÂNĂ folosind toate literile din alfabetul român, inclusiv cu diacritice. Dacă nu ştiţi cum se face: citiţi!

Inundaţie în cămin 2. Jacuzzi…

inundaţie în cămin

Curge apă fierbinte

Am scris ieri seara articolul Inundaţie în cămin în care ultimele cuvinte a mele au fost: „Colea a recunoscut că mai vrea astfel de adrenalină… Vreau şi eu, însă fără astfel de riscuri…”. Deci, s-a împlinit dorinţa prostului.

apă fierbinte în cămin, inundaţie

Supapele rupte

Dimineaţa, ora 9, eu şi Colea ne-am trezit din cauza bătăilor puternice la uşă, erau portiera şi meşterul. A intrat meşterul, a văzut care e problema şi a plecat după o supapă nouă, între timp eu şi Colea am deschis laptop-urile şi stăteam pe net. Meşterul s-a reîntors cu supapa. Spre nenorocirea noastră, el nu a apucat să o repare pe aceasta dar a tras de cealaltă supapă de la apa fierbinte, să vadă dacă e în normă. Din nou am auzit acel zgomot plăcut de cascadă…

camin studentesc, inundatie

Supape noi

Meşterul strigă: băieţi, veniţi vreo unul şi ţineţi să merg în subsol să închid apa. Am fugit eu primul şi ţineam supapa lipită de gaură să nu curgă apă, însă apa fierbinte curgea din toate părţile şi frigea la mâni, totuşi nu am mai avut puteri să ţin supapa şi am aruncat-o, aici Colea (eroul meu) a luat un şervăt şi-l ţinea la gaură, apa nu se oprea însă a îndretat-o să curgă în găleată. Eu fiecare minut schimbam găleata că se umplea, credeam că meşterul e plecat de o veşnicie…

Spre fericirea noastră apa a fost oprită. Din nou am luat cârpa şi găleata, am şters podeaua, iar meşterul a plecat după a doua supapă nouă. Acum meşterul repară ambele supape.