Articole din categoria: Politic
Preşedinţii Republicii Moldova
Sursa: wikipedia.org | Click pentru a mări!
Începînd cu evenimentele din aprilie 2009 eu, ca cetăţean al Republicii Moldova, consider că ţara mea nu are preşedinte. Nu i-am considerat drept preşedinţi pe cei ce îndeplineau funcţia de Preşedinte al Parlamentului şi în acelaşi timp şi Preşedinte Interimar al Republicii Moldova, cred că nu e serios. Nici Marian Lupu de revelion, cu cuvintele lui frumoase, nu m-a făcut să mă atîrn serios de tot ce se petrece în Republica Moldova ultimii 2 ani.
Wikipedia e de altă părere! Am intrat pe pagina Preşedinţii Republicii Moldova în wikipedia şi am fost amuzat de ceea ce am văzut. E afişată o tabelă (o puteţi vedea în articol) cu toţi preşedinţii Republicii Moldova până în momentul actual: Mircea Snegur (03.09.1990 – 01.12.1996); Petru Lucinschi (01.12.1996 – 04.04.2001); Vladimir Voronin (04.04.2001 – 11.09.2009); Mihai Ghimpu (11.09.2009 – 28.12.2010); Vladimir Filat (28.12.2010 – 30.12.2010); Marian Lupu (30.12.2010 – prezent). Republica Moldova există ca stat independent de aproximativ 20 ani, în primii 18 ani ai existenţei sale la conducere au fost 3 preşedinţi, şi încă 3 au reuşit să treacă prin fotoliul prezidenţial într-un an şi jumătate, paradoxal, însă punctul nu e pus, recordul poate fi depăşit.
P.S. Vladimir Filat a fost doar 2 zile preşedinte, amuzant.
Capitala României şi capitala Republicii Moldova
Studiind Constituţia României şi Constituţia Republicii Moldova am observat o chestie care mi sa părut cel puţin stranie. Voi începe de mai departe pentru a clarifica lucrurile.
Const. României, Art. 3 (3): „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.”
Const. Rep. Moldova, Art. 110 (1): „Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii.”
Dacă să comparăm, putem vedea multe asemănări, mai ales în a doua propoziţie, ce ţine de „municipii”, în ambele constituţii avem acelaşi lucru. Doar că nu mi-i clar de ce în România oraşele „sunt declarate municipii” iar în R. Moldova ele „pot fi declarate municipii”. Moldovenii stau la dubii, să declare sau nu? Tocmai de aici a şi apărut inspiraţia mea pentru scrierea acestui articol, de la municipii:
Const. României, Art. 14: „Capitala României este municipiul Bucureşti.”
Const. Rep. Moldova, Art. 14: „Capitala Republicii Moldova este oraşul Chişinău.”
În Republica Moldova există 4 municipalități (Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol) pe când în România sunt mult mai multe, inclusiv şi municipiul Bucureşti. De ce atunci drept capitală, în Republica Moldova, nu e municipiul Chişinău? Dacă să stăm să comparăm cu România şi să urmărim logica tratată în constituţie atunci ar trebui să fie municipiul Chişinău şi nu alt fel. Dar dacă să stăm şi să gândim cine a scris Constituţa Republicii Moldova, nu ne vom mira de astfel de lucruri „stranii” care le găsim în conţinut. Cel mai bun exemplu este:
Const. Rep. Moldova, Art. 13 (1): „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească funcţionînd pe baza grafiei latine.”
Obama la o masă cu giganţii internetului!
Măreşte poza, click!
Nu am putut să trec cu privirea această imagine, unii bloggeri au numit această poză: poza zilei. Eu aş numi-o poza anului, de fapt nu ştim la ce poze ne putem aştepta până la sfârşit de an, însă aceasta merită un loc de frunte în top. Barack Obama la o masă cu liderii celor mai mari companii IT din SUA (şi din lume bineînţeles).
Libertatea.ro spune: „În mod surprinzător, deşi conduc unele dintre cele mai puternice companii IT din lume, boşii de la IBM şi Microsoft nu au fost invitaţi la masă. Gurile rele susţin că Obama a organizat cina pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de cei care au cotizat cu sume uriaşe la campania lui electorală, iar cele două companii nu s-ar afla printre sponsori.”
Este de mirare atmosfera în care se desfăşoară aceasată întîlnire, o pot compara cu ziua de naştere a bunelului meu: o masă, mâncare (cei drept la bunelu masa e mai plină), băuturi alcoolice (şi alcool bunelu are mai mult), îmbrăcăminte simplă. De fapt, de ce să ne mirăm, sunt şi ei oameni ca şi noi.
Şi eu vreau să fiu Ministrul Educaţiei!
Am intrat zilele acestea pe un blog care m-a interesat, am apucat să citesc tot ce vedeam. Articolele, ce-i drept, sunt bine gândite, singur blogul e simplu de parcurs. Autorul acestui blog este Andrei Fornea, el a apucat să scrie o serie de articole care vor începe cu “Dacă aş fi”, primul articol din această serie are titlul Dacă aş fi Ministrul Educaţiei. Titlul foarte mult bate la ochi (mai ales că e scris cu roşu), deci am apucat să citesc articolul şi neajungând la ultimele propoziţii, unde autorul cere recomandări sau contraargumente, am hotărât să scriu eu un articol cu părerea mea proprie în care voi urmări aceleaşi etape care le-a parcurs şi Andrei Fornea, voi dezbate unele idei, altele le voi susţine. Nu am apucat să citesc nici un comentariu de la articol pentru a nu-mi pierde propriile idei printre cele străine. Deci să începem! Pentru a urmări cronologia gândurilor puteţi intra în articolul original: Dacă aş fi Ministrul Educaţiei.
1) Elevii nu trebuie să ştie mai mult decât profesorul.
Elevul trebuie să ştie mai mult decât profesorul, mai ales studentul (amintesc că eu sunt student)! Care e deosebirea între un lector care predă fizica la facultate şi un student, viitor electrician? Profesorul stă şi povesteşte elevului tema după conspect, electricianul (în perspectivă) riscă cu propria viaţă, o acţiune greşită şi este asigurat cu o electrocutare fatală, apropo, electricianul nu va purta după el caietul cu notiţe scrise la universitate. Mai crede cineva că profesorul e cel mai deştept? Atunci pentru ce de la colegii şi facultăţi trimit elevii la practică, acolo unde lucrează specialişti în profesie, adevăraţi, fără conspecte?
Satul meu scăldat în publicitate electorală
A trecut deja ceva timp de când au fost alegerile parlamentare în Republica Moldova. Ţin minte că înainte de alegeri am avut vacanţă şi am fost acasă, eram şocat să văd scimbările în sat, toate panourile informative erau lipite doar cu publicităţile partidelor, toate uşile şi ferestrele magazinelor erau lipite, culmea era că unele partide au instalat panourile sale cu publicitate. Din curiozitate am luat şi am fotografiat majoritatea din ceea ce am avut posibilitatea să văd (şi acestea nici pe departe nu sunt toate). Iată şi pozele:
Istoria se repetă, trandafirii la putere?
Am stat într-o seară cu un prieten român şi priveam filme documentare despre România şi spre mirarea mea am descoperit nişte lucruri foarte stranii, ar fi asta o simpla coincidenţă? Încerc să restabilesc un pic de istorie pentru a o compara cu ceea ce se petrece la momentul actual în Republica Moldova.
Până în 1989 în România a fost la conducere Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului PCR (Partidul Comunist din România):
Apoi PCR a fost interzis şi la conducere a ajuns Ion Iliescu (comunist şi acesta, căutaţi pe google) în fruntea FSN (Frontul Salvării Naţionale) iar ceva mai târziu s-a divizat în partidele PD-L şi PSD:
 |
 |
În Republica Moldova până în 2009 a fost la conducere Vladimir Voronin în fruntea partidului PCRM (Partidul Comunist din Republica Moldova):
Apoi PCRM a pierdut popularitatea şi a venit la conducere, ce drept nu se ştie pentru cât timp, Marian Lupu (fost comunist) în fruntea partidului PDM (Partidul Democrat din Moldova):
 |
 |
Găsiţi ceva asemănări între istorie şi realitate!
P.S. Frumoşi trandafiri da? Moldovenii mai frumos i-au desenat )
Interviu cu Voronin
Românii sunt într-atât de plictisiţi de prostia Moldovenească că deja ca să-şi ridice dispoziţia apucă să ne parodeze, ce-i drept, le reuşeşte destul de bine! Una dintre acestea parodii o public pe blog că mi-a plăcut enorm!
