Articole din categoria: Critică
Strada centrală din s. Varniţa are nume nou
Inscripţie în centrul satului Varniţa
Sunt originar din satul Varniţa, Republica Moldova, unde şi mi-am petrecut toată viaţa până nu am plecat să fac facultatea. Fiecare zi mergând la şcoală atrăgeam atenţia la tot ce e scris împrejur, dacă nu citeam cărţi, citeam ce e scris pe garduri. Deja de un an de zile, dacă nu mai mult, am aflat că strada centrală a satului şi-a schimbat numele, şi fiecare zi mă convingeam că aşa este, până când nu am dat de o altă inscripţie, pe o altă clădire care o contrazicea pe prima. Ce să fie oare, care e numele străzii totuşi? Stau 2 inscripţii, pe 2 magazine, pe 2 părţi a străzilor care se contrazic una pe alta. Dacă una din ele ar fi fost greşită atunci stăpânul magazinului schimba inscripţia, însă spre mirarea mea nici unul din ei nu o schimbă, doar nu pot ambii să aibă dreptate?
Întrebarea zilei: Cum se numeşte strada centrală din satul Varniţa, Tighina sau Tigina? Cine ştie răspunsul şi a văzut inscripţia greşită, intraţi în magazin şi spuneţi vânzătoarei să preântâmpine stăpânul să o schimbe.
P.S. Iată ce înseamă să încredinţezi ruşilor din Bender să-ţi scrie numele străzii în limba Română.
Pascalul cu pixul în Moldova… Ceva nu vă place?
Din nou, citind blogul lui Andrei Fornea, am fost inspirat pentru scrierea următorului articol. De data aceasta va merge vorba despre articolul: Ruşii învaţă informatica din MacBook iar noi Pascalul cu pixul. Din start vreau să spun că am o viziune mai diferită asupra lucrurilor, decât cea relatată de Andrei Fornea şi susţinută de alte persoane prin internediul comentariilor.
De fapt sunt total de acord că Turbo Pascal trebuie eliminat definitiv din programul şcolar. Nu sunt de acord cu viziunea asupra lucrurilor a celor ce scriu pe net. Paremise că oamenii nu vor să se concentreze şi să mediteze asupra lucrurilor. De ce voi, stimaţi bloggeri criticaţi directorii, profesorii sau chiar şi miniştrii? Cu ce sunt ei de vină? Aţi auzit ca ruşii să critice preşedinţii şi miniştrii lor? 19 ani am trăit într-o regiune unde la televizor puteam vedea doar posturi TV ruseşti, nici măcar Moldova 1 nu puteam privi, însă pe lângă urechile mele trece mai multă critică în adresa politicienilor moldoveni decât în adresa celor ruşi.
Directorii: de ce învinuiţi săracii directori, încercaţi să vă imaginaţi ce aţi face voi în locul lor. Vin la şcoală, în nişte sate prăpădite, nişte elevi needucaţi, care nici nu ştiu să se folosească de computer. Profesorul încearcă să-i înveţe, însă nu pot profesorii să se ocupe cu aceea ce nu intră în programul şcolar, copiii deteriorează computerile, liceul rămâne fără săli de informatică şi nu mai corespune standartelor unei instituţii „normale”, statul nu are bani pentru a cumpăra fiecare an computere noi. Directorii, orientându-se la situaţiile de mai sus, evident că vor încuia sălile de informatică, computerile sunt pe răspunderea lor. Să comparăm cu rusia, fotografiile prezentate în articol sunt făcute în oraş, acolo unde fiecare membru de familie are laptopul său, copiii de la naştere ştiu a aprinde computerul, evident că la şcoală ei vor şti cum să se poarte. Mai atrageţi atenţia la îmbrăcămintea copiilor, încercaţi în Moldova să introduceţi formă şcolară, îndată ţărănimea needucată va lua lopeţile cu care râneau la văci şi vor ieşi să strige că copiii lor au dreptul să se îmbrace cum vor şi instituţiile de stat nu pot să-i limiteze în drepturi.
Sau alt argument, pentru ce oare ar deschide directorul sala de informatică, dacă elevii doar se joacă în joci. Adică directorul procedează corect, copiii încalcă regulile de securitate de aceea şi le este interzis să se mai apropie de computer. Cum încalcă? Deschid aplicaţii fără permisiunea profesorului, introduc în computer stik-uri care în cele mai multe cazuri sunt virusate, aprind sau deconectează computerile fără permisiunea profesorului. Toate acestea sunt încălcări a regulilor de securitate pe care profesorul este obligat să le explice la prima lecţie a anului şi pe care el le explică. Încercaţi să găsiţi contraargument?…
Prezice viitorul online
Măreşte poza, click!
Am primit de la un prieten din Moscova un link, era un site a unei vrăjitoare de la show-ul „Битва экстрасенсов” adică „Lupta clarvăzătorilor” dacă să traducem în română, un show foarte popular în Rusia. Pe site îţi dădeau 26 întrebări de genul „când ai simţit fericirea?” sau „ai animale domestice?” apoi, după ce ai răspuns la toate întrebările, automat se generează rezultatul. Totul e frumos, stilizat, smart, însă, la sfârşit îţi cere să expediezi un SMS pentru a primi o parolă cu ajutorul căreia vei putea vedea rezultatul. Prietenul a cerut de la mine să trec testul pentru a-i trimite textul care va apărea la sfârşit, să vadă dacă nu se modifică de la un utizator la altul, de fapt nu aici se ascunde ideea. Pe sreensaver vedem textul care ne roagă să trimitem SMS. Pentru cei ce nu înţeleg rusa, voi explica treptat.
Mesajul începe cu cuvintele „Prezicerea viitorului”, apoi ne roagă să alegem ţara din care suntem. Deja nu mi-i clar, dacă să presupunem că acest site întradevăr prezice viitorul online, fără ca să se mai implice o a doua persoană, atunci de ce acest site nu a putut să vadă din ce ţară sunt eu? Unde s-au pierdut toate capacităţile de prezicere? Dacă cineva nu a înţeles, acolo scrie Russia însă eu mă aflu în România, adică eu trebuie manual să setez ţara în care mă aflu. La urma urmei puteau să folosească un script care automat, pentru fiecare user, setează ţara.
După setarea ţării, scrie să trimitem SMS cu textul indicat, la numărul indicat, apoi urmează partea cea mai amuzantă:
„Dacă operatorul nu vă permite să trimiteţi SMS: aveţi o variantă suplimentară. Trimiteţi un alt SMS cu textul [aici deja indicat un alt text] la numărul [şi un alt număr]. (Valabil doar pentru Rusia).”
De ce un site care vede viitorul meu, nu poate să vadă dacă operatorul îmi va permite să dau un SMS sau nu, şi să scoată de pe site a doua parte a textului, sau prima parte, în cazul dacă vede că nu-mi permite.
Culmea, jos scrie: trebuie să expediaţi 3 SMS-uri. După aceste cuvinte eu mi-am pierdut interesul faţă de viitorul meu.
Cel mai important e faptul că sunt o mulţime de tâmpiţi care trimit SMS şi se prind la această minciună, oamenii scriu la procuratura rusească plângeri, vor să-i prindă, să-şi întoarcă banii. Dacă sunt aşa de tâmpiţi şi nu văd nişte lucruri elementare, atunci de ce se mai plâng? Eu nu le-aş ajuta, eu m-aş râde în hohote.
P.S. Respect celor care fac bani nebuni de pe aşa site-uri, proştii merită pedepsiţi, chiar dacă metoda nu-i legală.
P.P.S. Nu vă pare că eu am nişte idei hitleriste? Oare de ce?
Ai probleme cu calculatorul?
Măreşte poza, click!
Ai probleme cu calculatorul? Nu-ţi ajung problemele care le ai? Adresează-te la noi, ţi le creăm! Cred că astfel ar suna sloganul complet pentru această publicitate de care am dat azi la staţia Universităţii.
Vă amintiţi de necărturarul care repară calculatoare? De data aceasta e mai straşnic, băieţii deja lucrează în pereche. N-a fost de ajuns că prin această „publicitate”, dacă o putem numi astfel, ei au reuşit să degradeze total în ochii mei, băieţii au reuşit să îmbine seriozitatea (aranjarea textului în pagină destul de reuşită) cu prostia:
1) Lipsesc diacriticile.
Am mai vorbit la această temă, însă mă voi repeta (probabil îmi produce plăcere să conştientizez că am un nivel de inteligenţă mai mare decât la alţi indivizi). Băieţi, recunosc, doar proştii sau persoanele neatente (aceste categorii reprezintă partea majoritară a populaţiei) vor lua în serios ceea ce aţi scris pe coala asta de hârtie A4, însă mai sunt şi ticăloşi ca mine, care vor râde cu lacrimi citind reclama voastră. Chiar credeţi că eu mă voi adresa după ajutor la doi indivizi care nici nu sunt în stare să tapeze o pagină în limba ROMÂNĂ folosind toate literile din alfabetul român, inclusiv cu diacritice. Dacă nu ştiţi cum se face: citiţi!
Gagică ieftină
Mergeam ieri prin Bucureşti, de la staţia de metro Piaţa Muncii spre Stadionul Naţional, eram pentru prima dată în această zonă, simpatic. Căutam Sala de Atletism în care se desfăşura concursul naţional, mă apropiam de oameni în stradă întrebându-i cum ajung spre sală.
Mirarea mea a fost când, trecând pe lîngă doi bărbaţi, unul se apropie de mine şi cu o voce răguşită şi cuvinte bâlbâite încerca ceva să mă întrebe. Mirosul de ţigară, care tulbura atmosfera, nu-mi permitea să mă concetrez la întrebarea individului. I-am zis că nu l-am înţeles însă el nu s-a pierdut, plin de seriozitate îmi repetă aceeaşi întrebare care de data aceasta a sunat un pic mai clar: „Vrei să te f*ţi?”… Sincer să fiu, nu m-am aşteptat la aşa întrebare, deci următoarea mea replică a sunat astfel: „Ce măh?”
Cel de-al doilea individ a înţeles că e complicată treaba şi că prietenul său nu e în stare să-mi transmită mesajul profund ce se conţinea în întrebarea sa, atunci el a scos ţigara din gură şi cu o voce „deşteaptă” îmi zice: „Vreai o gagică frumoasă? Ieftină?”. Eu nu am stat mult să mă gândesc şi, privindu-i cu dispreţ, le-am refuzat, m-am întors şi mi-am urmat drumul.
Băieţi, dacă aţi avut „plăcerea” să vă „cunoaşteţi” cu astfe de gagici, priviţi-le în ochi şi încercaţi să-i citiţi, e pustiu!
P.S. Părerea unui prieten despre acest articol: Ieftin înseamnă necalitativ, ar trebui să fie cu „Buchetul României” de boli. Cel mai sigur e cu iubita!
Alcoolul – ce răhat mai e şi acesta?
Tema alcoolului este una dureroasă pentru mine. Am mai încercat să conving oameni să nu folosească alcool, sau măcar să nu-l utilizeze în cantităţi mari şi să nu-l proslăvească de parcă ar fi o băutură sfântă. Puţine persoane sunt cărora le-au ajuns la cap cuvintele mele, cred eu că nu am mare putere de convingere, însă asta nu mă împiedică să scriu acest articol.
De ce la marea parte dintre oameni orice distracţie se asociază cu alcoolul? De ce toţi consideră că dacă capul e plin de drojdii, atunci distracţia mai seamănă a distracţie, iar pe capul treaz e o simplă şezătoare? Acum cel mai ciudat lucru pe care nu-l pot înţelege (nu sunt prost, am mai mediat, dar întradevăr nu pot înţelege), de ce oamenii bagă în corpul lor mai mult alcool decât aş fi consumat eu simple băuturi răcoritoare şi mâncare luate împreună? Cum poţi să te adăpi până te trezeşti în veceu vometând? Eu introduc în mine acea cantitate de lichid cu care-mi voi potoli setea. Cât de tare trebuie să-ţi fie sete ca să bei dintr-o răsuflare un pahar de vin?…
Imagini false [de Belibov Dan]
Foto: Belibov Dan | Măreşte, Click!
Stereotipurile sunt „idei fixe despre cum este cineva sau ceva în special despre ceva greşit”, conform dicţionarului Cambridge. O dată cu apariţia omenirii au apărut şi contradicţii, conflicte şi discriminare. Ca rezultat am obţinut o societate stereotipizată în orice punct de pe glob.
Ce reprezintă stereotipurile? De unde ele provin? Cît de des ţi-ai dat aceste întrebări?
Stereotipurile la fel ca şi prejudecăţile reprezintă imagini şi opinii, deseori false, ele restrîng posibilitatea de a percepe realitatea. Desigur, ele ne permit să luăm decizii rapid, spontan, dar din păcate nu ar trebui să apelăm des la ele, fiindcă nu redau o imagine complexă. Nu există un set anumit de stereotipuri pe care le posedă fiecare persoană, fiindcă orice stereotip este creat de un anumit individ, în baza unor anumite situaţii sau evenimente. Odată cu formarea stereotipurilor şi prejudecăţilor, noi, devenim dependenţi de ele, la rîndul său ele ne caracterizează şi personalitatea noastră. Fiindcă reprezintă metode de categorisire a lumii din jurul nostru – acestea scad din obiectivitatea perceperii unor evenimente sau persoane, ce la rîndul său e foarte important pentru fiecare persoană şi activităţile pe care ea le realizează.
Politicienii şi media folosesc stereotipurile pentru a crea imagini pozitive despre sine şi negative despre alte persoane. Cu ajutorul stereotipurilor, omul poate fi influenţat de o mulţime de factori, care desigur nu aduc folos persoanei date.
Majoritatea populaţiei nici nu conştientizează că ideile şi gîndurile sale reprezintă stereotipuri. Fiecare îşi formează stereotipurile sale, dar tu alegi: să te conduci de ele, sau nu…
Academia Oamenilor de Ştiinţă din România
Mereu mă frământa gândul: de ce românii nu folosesc literele româneşti cu diacritice atunci cînd tapează vre-un text? Eu sunt student la Universitatea din Bucureşti, mereu cînd aveam de făcut prezentări în PowerPoint am observat după colegii mei că nu folosesc diacriticile în textul tapat. Nu doar colegii au această deprindere, care consider eu că nu e una dintre cele mai bune, majoritatea cunoscuţilor mei, care tapează ceva ce nu are o importanţă mondială, folosesc doar literele din alfabetul englez.
Culmea era să aud de la o persoană întrebarea: dar cum tu aşa simplu introduci literele ă, î, ş, ţ de la tastatură? De unde le-ai luat? Fraţilor, la orice computer poţi schimba limba tastaturii, probabil eu cunosc aceasta deoarece de la bun început tot foloseam limbile cît engleză atât şi rusa, care deloc nu se aseamănă, şi evident apare nevoia de a schimba limba tastaturii, astfel, cu timpul, a apărut şi nevoia limbii române, care am găsit-o după acelaşi principiu.
Măreşte poza. Click!
Iată şi mă apropii de cea mai amuzantă parte a acestui articol, după părerea mea, şi anume ideea că diacriticile nu le folosesc nici Oamenii de Ştiinţă din România! Am observat în Bucureşti pe o clădire inscripţia „Academia Oamenilor de Stiinta din Romania”, scrisă cu litere mari, strălucitoare şi atrăgătoare. Am o presimţire că doar eu unicul am fost amuzat de această inscripţie. Oamenii de Ştiinţă, cei care sunt cunoscuţi pentru geniul său, pentru care fiecare eroare cât de mică în activitatea sa poate provoca un haos, deci oamenii care nu-şi permit să greşească, nici măcar nu-şi dau seama că au scuipat pe limba română şi au permis unor necărturari să instaleze această inscripţie.
Morala: Fiţi cărturari, iubiţi şi stimaţi limba română şi nu comiteţi erori în viaţă!
Spălătorie automată?
Intru eu în toaletă la noi în cămin să fac ceea ce am de făcut şi pe perete, mai sus de chestia asta unde se dă drumu la apă, văd lipită o foiţă unde scrie „SPALARE AUTOMATA …”. Nici până în ziua de azi nu înţeleg, ce spală el acolo automat? Am stat jumătate de oră pe WC şi aşa şi nu mi-a spălat nimic.
M-am hotărât să sun la numerele scrise pe foiţă, am întrebat de ce nu-mi spală ceea ce ar trebui să spele şi am fost trimis în locul care nu a fost spălat (asta eu aşa glumesc, clar că nu am sunat, nici credit nu am pe mobil).
Măreşte poza. Click!
Să vorbim serios. Din punt de vedere profesional aş putea aprecia destul de pozitiv această publicitate:
1. Cheltuieli publicitare minimale;
2. Disponibil (am mai zis cândva că e cel mai vizitat loc);
3. Scurt, clar şi cuprinzător;
Însă sunt şi nişte puncte negative:
1. Nu e comod să întorci capul ca să o citeşti;
2. În viitor spălarea rufelor mi se va asocia doar cu toaleta;
3. Cineva din studenţi se poate simţi inferior când vede că acesta care spală rufele are nu doar maşină de spălat dar şi 2 telefoane (vedeţi pe foto 2 nr. de mobil).
P.S. Şi acestuia îi lipsesc diacriticile ca şi antreprenorului din articolul „Repar calculatoare„, nu e aceeaşi persoană?
Repar calculatoare:
Apasă pe imagine ca să măreşti
Această reclamă e publicată la noi în cămin, adică mai sus de pisuar (nu am mers prin alte vicee să controlez dacă situaţia e similară). Bravo, gândit bine:
1. Unul dintre cele mai vizitate locuri din cămin;
2. Plasat la nivelul ochilor (accesibil);
3. Cheltuieli minimale pentru reclamă;
4. Lipsa concurenţilor (e un singur pisuar);
5. Scurt clar şi cuprinzător.
Să-mi explice cineva, în ce mod el îmi va rezolva orice problemă dacă nu-şi poate seta limba ROMÂNĂ la compiuter? A observat cineva că-i lipsesc diacriticile?
DEX: Diacritic – (despre semne grafice) Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprimă o valoare distinctă. Spre exemplu: a > ă/â; i > î; s > ş; t > ţ.
