Dmitri a comentat undeva că și-ar dori să-i povestim despre primul an de studenție. Eu sunt anul I, deci trăiesc aventura chiar în momentul de față. O să abordez și eu subiectele de maxim interes: oraș, universitate, oameni, activități, bani, transport. Totodată, o să scriu primul articol din această serie despre viața de student la chirie.

Eu am stat primul semestru la cămin. Nu a fost rău deloc. Cu fetele ne înțelegeam foarte bine, chiar am avut noroc de colege. Mai ales că noi stăteam 3, 4 sau 5 (am avut colege care veneau și plecau, dar în mod normal eram 3) într-o coștireață cameră de 5. Stăteam la povești până târziu, vorbeam despre băieți, împărțeam produsele de îngrijire personală, râdeam, ne uitam împreună la filme. Sigur că nu stăteam cumințele, astfel încât nu de puține ori camera se umplea de băieți persoane de se mira și portarul cum încap atâția oameni într-o cameră – asta după ce zâmbea sub mustață de cum ascundeam noi peturile de bere sub palton și-l salutam de parcă noi întodeauna am avut așa burtă mare. Sau când aștepți să se facă 7 dimineața ca să poți intra la băieți în cămin, după o noapte fără somn*. Când scriu toate astea și-mi amintesc de perioada frumoasă trăită la cămin, aproape că mi se face dor, dar… nu. Era scris într-un articol de pe Vice, că cea mai frumoasă parte a traiului la cămin este mutatul la chirie.