Articole cu Tagul: gorobic
Apă cu bule
Sâmbătă, ziua deja a început cu stângul deoarece avem cursul de Drept Penal de la ora 9, recuperăm. Colegele mă sună să ies că ele deja sunt la poarta căminului meu, mă aşteaptă să mergem spre facultate. Eu stau în chiloţi şi mănânc biscuiţi, cu o mână mă îmbrac, cu alta arunc caietele în geantă.
În grabă am ajuns la facultate, mai este un sfert de oră până începe cursul, profesorul e punctual şi începe mereu la fix, cine întârzie cu 2 minute nu mai intră în sală. Mai are o condiţie profesorul: mereu la curs să fie pe catedră o apă cu bule (apă minerală). Azi e rândul grupei 203 să cumpere apa, eu sunt şef de grupă, un şef sclerozat (adică uituc). Mai sunt 10 minute, se apropie o colegă şi mă întreabă dacă am cumpărat apă cu bule, de altfel se supără profesorul. Mi s-a întunecat în faţa ochilor, am deschis geanta să iau bani însă în grabă am uitat banii la cămin, am luat 5 lei de la o colegă şi fuga la magazinul din căminele de la Panduri. Doamna de la recepţie a zis că magazinul se deschide la ora 10, cel mai apropiat magazin e la următoarea intersecţie.
Nu pot să descriu prin cuvinte cum traversam la culoarea roşie a semaforului şi cum alergam pe străzile Bucureştiului însă în acel moment mi-am amintit de un video clip sugestiv:
Exclusiv: Originea numelui Gorobîc
Dacă azi seara, la Blogosfera radio, Rodion şi cu Cărăşăl s-au tot amuzat pe seama numelui meu de familie, adică Gorobîc, zic a venit timpul să povestesc acea istorie învăluită de mister. Astăzi, în exclusivitate, veţi afla de unde provine numele Gorobîc. Cei slabi de fire şi cei fără simţul umorului rog să se depărteze de la ecranele computerilor şi laptopurilor.
Totul a început în 1990, pe meleagurile Hollywood-ului, într-o „hruşiovkă americănească” trăia Goro. Un băiat simplu, cuminte, însă pedepsit de soartă, cred că de la naştere a nimerit sub o ploaie radioactivă adusă de vânturi din Cernobîl, că era cu 4 mâini. Lucra la un studiou de jocuri pentru Sony Playstation, Sega, PC… Colegii de la serviciu, inspiraţi de cele 4 mâini au hotărât să creeze un personaj pentru joc. După 3 ani deja era faimos băiatul, se filma şi în filme, în 2005 a devenit vedetă mondială datorită filmului Mortal Kombat.
Să ne întoarcem la anii ’90 câng Goro (sau Gorică, cum îl numea bunica) încă nu era faimos. A intrat el într-o zi de vară în McDonald’s, avea pauză de masă, se apropie de un băietan cu mâna ridicată care nu avea clienţi, începe a comanda şi întâlnindu-se cu privirile au înţeles că sunt creaţi unul pentru altul. Reamintesc că totul se petrece în SUA, acolo homosexuali sunt mai mulţi decât pensionari.
Băiatul din McDonald’s era Boris, un student de la USM din Chişinău, în SUA a ajuns graţie programului Work and Travel. Borea e de la Poşta Veche, unu din „bâşii” ceia, sau Gopi cum li se mai spune, care fac zile fripte pentru „uceastkovîi” de la raion. La facultate de fapt învăţa bine, de mic iubea engleza aşa că vara aceasta a hotărât să o petreacă mai departe de raion. Pe Borea „bratvaua” aşa şi-l numea: Bîc, seamănă parcă.
Sărind peste detalii, ajungem la perioada când la cuplul Goro şi Borea (cu paganeala Bîc) deja era tot bine, a venit clipa despărţirii, Borea s-a întors acasă, peste câteva luni a observat că aşteaptă copil de la Goro. El şi singur nu s-a aşteptat la aşa consecinţe, însă ştiţi voi că în Hollywood totu-i posibil, exemplu similar: Arnold Schwarzenegger în filmul Junior. Pe data de 8 iulie 1991 am apărut eu pe lume, Grişa speriat că „bratvaua” de la raion nu-l vor înţelege, m-a pus într-un coş şi mi-a dat drumu pe apele râului Bîc (ce coincidenţă). Am trecut Bîcul, am ajuns în Nistru, trecând pe lângă satul Varniţa, m-au scos din apă o familie tânără, care nu avea copii, au hotărât să mă înfieze, pe foiţa din coş au citit „De la Goro şi Bîc” şi pentru a nu-mi uita originea, mi-au dat numele de familie Gorobîc.
Sper că n-aţi crezut nici unui cuvânt din această poveste generată de fantezia mea bolnavă. V-aţi dat seama că e o glumă, nu? Că de alt fel nu mai purtau şi părinţii mei numele Gorobîc.
Cum am mai spus, m-a inspirat pentru această poveste emisiunea Blogosfera radio din 10.08.2011 la care am participat activ cu mesaje, opinii, spam şi glume, citite de Rodion în direct. Audiaţi această emisiune pe trm.md sau eu mi-am permis s-o împrumut de la ei, aşa că daţi Play aici:
Cine a crezut că eu candidez la primar de Varniţa?
Astăzi e data de 5 iunie 2011, e ziua alegerilor locale în Republica Moldova, în toată ţara stau candidaţii la funcţia de primar şi consilieri cu pumnii strânşi, cu fruntea transpirată şi cu tensiunea ridicată, stau şi aşteaptă rezultatele alegerilor. În ziua de alegeri nu se mai fac agitaţii, aşa că se plictisesc cocoşii noştri scandaloşi. Doar eu, viitorul primar de Varniţa, stau fără griji. Toţi, care citiţi acest articol, cred c-aţi văzut şi articolul cu platforma mea electorală (dacă nu, atunci intraţi aici), aţi văzut şi poza care-am publicat-o pe toate site-urile de socializare, aşa că sunteţi familiarizaţi cu candidatura mea la funcţia de primar al satului Varniţa.
Dar stau fără griji nu din motivul că sunt convins că voi fi ales sau nici din motivul că sunt convins că nu am nici o şansă, nu-mi fac griji deoarece alegerile vor avea loc fără mine. Chiar atunci când mi-am publicat platforma electorală, unele persoane au observat că ceva nu e în regulă. Ce-i drept persoanele aveau motive diferite să nu creadă în candidatura mea, însă cel mai evident motiv şi cel „corect” motiv a fost pentru prima dată publicat de către verişorul meu 14 ani şi mai mult de nimeni. Au mai fost presupuneri şi dubii care ţineau de acest motiv, dar eu totuţi reuşeam să conving persoanele că ei greşesc. Norocul meu că există candidaţi la Consiliul Municipal Chişinău ca Maxim Braila, un puşti de 18 ani care acum stă cu cartea şi se pregăteşte de BAC, el a servit ca exemplu de cel mai tânăr candidat la consiliu, de ce eu n-aş putea fi candidat la primar?
Atunci când am deschis Photoshop şi am făcut banerul electoral nici prin gând n-am avut să scriu acest articol însă după ce am sesizat că foarte multă lume mă crede, am zis că ar fi potrivit un astfel de articol. Deci, am fost crezut de diverse persoane, nu voi scrie numele nimănui însă cu mare poftă voi enumera domeniile de activitate a unor din ei: studenţi la facultăţi de ştiinţe politice, istorie şi relaţii internaţionale, studeţi de la drept, bloggeri şi unii dintre ei care foarte activ scriu despre politică şi o critică, funcţionari publici şi mulţi alţi oameni.
Nu m-am aşteptat la aşa rezultat dintr-o simplă glumă. Cred că gluma va fi instructivă cât pentru mine, atât şi pentru cei ce citesc articolul acesta. Nu voi întinde timpul şi voi afişa care este acel motiv de ce eu nu pretind la scaunul de primar:
Nr. 1381-XIII din 21.11.97
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81/667 din 08.12.1997Titlul V.
Alegerile localeArticolul 124. Condiţiile speciale pentru a fi ales
(1) Au dreptul de a fi aleşi consilieri în consiliile locale cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot, care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 18 ani.
(2) Au dreptul de a fi aleşi primari cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 25 de ani.
Deci, dragii mei, eu am doar 19 ani, eu nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a da candidatura la funcţia de primar. Mă miră foarte mult faptul că oamenii strigă în gura mare ce proşti şi ticăloşi sunt cei de la conducere însă toţi votăm şi suntem foarte mândri că votăm, atunci când suntem duşi de nas de nişte candidaţi care poate nici nu îndeplinesc toate condiţiile necesare pentru a pretinde la acest post. Dar de unde noi să ştim dacă el poate fi ales sau nu, noi doar suntem gata să votăm şi un puşti de 7 ani, care tocmai a terminat grădiniţa, fără să ştim că aceasta e ilegal.
Gorobîc Dmitri. Votaţi primar de VARNIŢA!
La 5 iunie 2011, în Republica Moldova se vor desfăşura alegerile locale generale. Conform Codului Electoral (art.119), primarii oraşelor (municipiilor), satelor (comunelor) şi consilierii în consiliile raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti (comunale) se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani.
GOROBÎC DMITRI, Succesul nostru comun depinde de fiecare în parte!
La momentul de faţă satul Varniţa e unul dintre cele mai frumoase sate din Republica Moldova, însă aceasta nu e de ajuns! Nivelul de trai al locuitorilor satului lasă de dorit, e timpul împreună să efectuăm schimbarea!
Sub mandatul meu satul Varniţa va regenera, va căpăta o nouă faţă. Urmează ca Varniţa să nu fie numit, la prima vedere, orăşel ci să devină oraş în adevăratul sens al cuvântului. Pentru aceasta avem nevoie de măsuri concrete:
– Împreună vom rezolva problema ecologică a satului, vom crea o infrastructură modernă, dezvoltată şi modernizată de colectare a gunoiului şi reciclarea sau depozitarea lui conform standartelor ecologice.
– Vom dota Liceul Teoretic Varniţa şi Centrul de Cultură şi Tineret cu tot ce e necesar pentru educarea corectă şi eficientă a noii generaţii. Vom creşte şi vom promova talente la nivel local, raional şi republican.
– Atragerea fondurilor străine, parteneriat cu alte localităţi şi implementarea proiectelor este un punct prioritar în perioada următorului mandat.
– Pentru a rezolva problema emigrării peste hotare, voi crea condiţii atractive pentru Agenţii Economici, astfel vom obţine noi locuri de muncă în localitate.
Toate acestea e posibil să le facem doar NOI ÎMPREUNĂ. De votul fiecăruia dintre noi depinde soarta întregului sat. Votaţi pe 5 iunie primarul satului Varniţa!
Zi cu ghinion
Iată şi a trecut Sfintele Paşti, care în acest an a căzut pe 24 aprilie, a venit şi ziua de 25 care pentru mulţi e zi de odihnă, afară soare, oameni cu zâmbet pe faţă, unii cu mutre acre (motivul: o noapte nedormită), doar eu cu ghinionul meu.
Am fost cel mai cuminte în ziua de Paşti, am fost la bunici apoi am stat cu familia, cred că n-am păcătuit într-atât ca azi să am aşa o zi „frumoasă”. M-am ridicat din pat cu piciorul drept, ţin minte, şi totuşi toată ziua merge anapoda:
Ca orice adolescent, după ce m-am trezit, dau să pornesc laptop-ul să văd ce nou pe facebook şi pe odnoklassniki. Aprind, introduc stick-ul de internet Orange şi primesc eroare, repet procedura de introducere, nimic. Încerc să dau restart laptop-ului, că s-ar putea să meargă, dar aici al doilea „noroc” pentru ziua de azi – nu se aprinde laptop-ul, de fapt a început să se aprindă însă într-un moment s-a blocat. Primul lucru şi cel mai logic care-l pot face e stingerea forţată pentru a-l aprinde din nou. Pentru cei ce nu ştiu cum se stinge forţat un laptop: apăsaţi pe butonul de aprindere şi ţineţi apăsat 10 secunde până nu se stinge total, apoi în mod normal aprindeţi. Aceasta ar fi fost soluţia însă NU, prima dată în viaţă mi-a refuzat laptop-ul. O altă soluţie era să-l scot din priză şi să-i scot bateria, atunci el sigur se va deconecta. Mi-a reuşit, l-am aprins şi am încercat internetul care din nou îmi arată eroare, merg la computerul părinţilor, şi acolo eroare. Am ajuns la concluzia că Orange mi-a deconectat internetul pentru că n-a fost plătit la timp…
Hora Unirii 2011 în inima României (video)
Imagini: ASEB.ro | Click pentru a mări imaginea!
În Piaţa Unirii, centrul Bucureştiului şi inima României pe 27 martie 2011, s-a dansat Hora Unirii. evenimentul a fost organizat de către Asociaţia Studenţilor şi Elevilor Basarabei pentru a marca împlinirea a 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.
Un dans în aer liber în centrul intersecţiei vis-a-vis de McDonald’s. Hora a început la ora 15:00, sub melodia cu acelaşi nume „Hora Unirii” care a unit mână de mână peste 100 de studenţi, tineri basarabeni şi membri ai altor organizaţii studenţeşti din Bucureşti.
În timpul pregătitor pentru flash mob, doi jandarmeri s-au apropiat de băieţii care instalau boxele în marginea străzii întrebându-i „voi sunteţi acei care organizează manifestaţia?”, primind un răspuns afirmativ ei doar s-au retras într-o parte urmărind procesul. S-ar părea că jandarmeria a venit să controleze manifestaţia fiind informaţi din timp despre ceea ce se va petrece.
La ora stabilită, atunci când la semafor ardea verde pentru pietoni, în centrul intersecţiei a început o horă mare filmată, pozată şi urmărită cu mare interes de către oamenii din stradă. Dansul a durat jumătate de minut când a intervenit jandarmeria, din senin au apărut maşini cu sirene una dintre care din mers a spart cercul mergând peste oameni cu riscul de a-i vătăma. Strada a fost imediat eliberată şi circulaţia rutieră s-a întors la normal fără nici un accident sau ambuteiaj.
Jandarmii nu s-au lăsat de ASEB-işti, reţinându-i pe cei ce au instalat muzica şi acuzându-i din start că „au blocat o cale de comunicaţie” însă mai apoi au anunţat un alt motiv şi anume că băieţii au încălcat ordinea publică difuzând muzică în plină stradă. Această situaţie îmi pare confuză deoarece, în timp ce jandarmii i-au lăsat să instaleze boxele, nu aveau nimic contra. Aţi zice că una e să instalezi boxele şi alta e să aprinzi muzica, şi totuşi jandarmeria, acei ce păstrează ordinea publică, erau obligaţi să prevadă activităţile „ilegale” şi să intervină din start. Astfel 4 persoane au fost reţinute şi duse la secţia de poliţie. Una dintre persoane a fost urcată cu forţă în maşină de către 3 jandarmi fără a-i aduce la cunoştinţă motivele pentru care s-a ajuns la această măsură.
Cele patru persoane reţinute deja au fost eliberate, trei dintre care au primit amendă a câte 500 RON fiecare (340 euro total).
Autor la video ce urmează sunt eu aşa că e interzisă postarea acestui video cât şi a altor materiale publicate aici pe alte site-uri sub numele altui autor, doar cu referire la sursă. Autorul ceilui de-al doilea video nu-l cunosc. Cel de-al treilea video este preluat de pe tvr.ro, video 4 şi 5 alfanews.ro, ultimul video (cel mai tare) şi imaginile aparţin aseb.ro:
Mi-am schimbat numele
Până acum blogul meu era găsit pe internet sub numele www.gorobic.parog.net ceea ce suna un pic complicat şi ciudat, mai ales pentru cei ce nu cunosc limba rusă şi nu ştiu ce înseamnă cuvântul parog, din rusă se traduce ca prag. Parog.net e un site care conţine mai multe subdomenii de tip distractiv. De ce parog (adică prag)? Deoarece dintre toate domeniile libere cu terminaţii mai internaţionale, de genul .com sau .net, acesta era cel mai scurt şi cel mai clar, adică poate fi pronunţat două silabe.
De azi înainte, mai precis din 20 martie 2011, blogul meu îşi schimbă numele în www.gorobic.com, arată mai frumos nu? Gorobîc e numele meu de familie cu care mă mândresc. De ce doar numele de familie, fără prenume? Din două motive, acest domeniu nu era ocupat ceea ce m-a bucurat nespus de mult şi al doilea motiv: cu cât mai scurtă va fi denumirea, cu atît mai uşor va fi reţinută. De ce anume .com şi nu .ro, .md, .eu sau .name? Deoarece .com e cea mai cunoscută şi internaţională terminaţie pentru site-uri, nu vroiam să mă limitez la un nume ce ţine de o ţară anume.
Deci, mi-am schimbat numele, să fac şi nişte totaluri pentru primele 2 luni de existenţă a blogului:
– Blogul a fost creat pe 25 ianuarie 2011, adică peste 5 zile va avea 2 luni;
– În această perioadă am postat 70 de articole;
– În total sunt 139 comentarii, unui articol îi revin 2 comentarii;
– Pe 7 martie au fost 69 vizitatori, care a fost cel mai mare număr până azi – 80 vizitatori;
– Cel mai comentat şi discutat articol: Şi eu vreau să fiu Ministrul Educaţiei!
– Cel mai bun articol conform mai multor criterii: Alcoolul – ce răhat mai e şi acesta?
– Cele mai citite articole: LSBB aniversează 2 ani de activitate şi Odnoklassniki în limba Română
Photoshop face minuni
Măreşte poza, click!
Am fost câteva zile în urmă la aniversarea a 2 ani de la fondarea Ligii Studenţilor Basarabeni din Bucureşti, am scris despre acest eveniment în articolul „LSBB aniversează 2 ani de activitate„. Pentru articolul despre aniversarea LSBB am ales imaginea cu tortul, pe care din păcate nu am reuşit să-l fotografiez întreg şi nevătămat.
Ar fi plăcut să avem în arhiva cu fotografii şi imaginea tortului cu inscripţia „La mulţi ani Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti – Ploieşti” însă foamea studenţească ne-a distrus toate planurile. Pare că nu mai există soluţie pentru această problemă, însă în ajutor mi-a venit Photoshop. Anume despre Adobe Photoshop vreau să vorbesc, vorbesc la general, nu fac lecţii şi nici reclamă, pur şi simplu îmi exprim toată admiraţia mea faţă de Photoshop.
Acel care nu ştie ce poate face Photoshop-ul nici nu crede că e posibil de adus la viaţă imaginea cu bucăţile de tort. Am venit doar cu un simplu exemplu, jumătate de oră muncind în Photoshop şi obţinem un rezultat incredibil. Ce-i drept, dacă să stăm şi să comparăm poza iniţială cu rezultatul, fiecare ar putea spune ce anume a fost schimbat, de unde au fost împrumutate unele bucăţi de imagine pierdute, însă cei ce nu ştiu prin ce a trecut imaginea, nici prin gând nu le va trece că ea este redactată.
