Articole cu Tagul: internet
Blogosfera îşi bate joc bloggeri
În articolul precedent „Blogosfera fură vizitători de la bloggeri” am încercat să explic de ce blogosfera ajunge în Google pe poziţii mai înalte decât blogurile moldoveneşti şi la ce consecinţe se poate ajunge. Cred că nu eram destul de convingător deoarece am primit comentarii în care blogosfera este lăudată: „link-ul la sursă va ridica PR al blogului”, „tot meritul promovării blogului tău e în primul rând al blogosferei”. În cel de-al doilea articol dedicat site-ului blogosfera.md voi încerca să fiu mai explicit.
Din start voi aminti criteriul după care m-am orientat în articolul precedent: atunci când caut în google orice articol de pe blogul meu, după titlu, primul rezultat îmi apare blogosfera.md şi doar apoi articolul original. De ce aceasta se întâmplă? Un prieten mi-a atras atenţia că pagina de pe blogosfera e practic identică cu cea originală, adică titlurile paginilor sunt identice, cuvintele cheie la fel coincid, chiar mai mult, pagina de pe blogosfera e optimizată mai bine şi mai cu cap de persoane profesioniste aşa că ea este lipsită de diferite link-uri din sidebar spre blogurile prietenilor sau spre alte surse. Tot textul prezent pe pagină şi toate link-urile influenţează asupra roboţilor care idexează pagina aşa că dintre două pagini identice robotul va plasa mai sus:
1) Pagina care are concentraţia cuvintelor cheie mai mare, adică tot textul din pagină ţine de o tematică şi nu se amestecă cu text ce ţine de altă temă.
2) O pagină cu mai puţine link-uri spre alte site-uri. Iată de ce unii bloggeri nu publică toate link-urile spre prieteni în sidebar dar crează o pagină cu titlul blogroll unde introduc toate link-urile.
3) Site-ul cu PageRank (PR) mai mare. De exemplu blogosfera are PR 5 din 10 atunci când blogul meu are până ce zero. Asta înseamnă că la indexarea următorului articol care apare cât pe blogul meu atât şi pe blogosfera, Google va avea încredere mai mare în blogosfera deoarece el deja i-a oferit nota sa de încredere.
De unde se ia acest PR? PageRank consideră link-ul de pe pagina A spre pagina B ca un vot pentru pagina B de la A. Apoi după numărul de voturi acumulate PageRank calculează valoarea fiecărei pagini. Votul dat de o pagină cu PR mai mare va avea o valoare mai mare. Adică dacă alte site-uri publică link-uri spre blogul meu atunci la mine se măreşte PageRank, şi dacă aceste lincuri se află pe site-uri mai valoroase atunci ele contează mai mult.
„Şi de ce atunci te superi pe blogosfera? Ei doar îţi publică link spre sursă, adică spre blogul tău, astfel ridicâdu-ţi PR” aţi întreba voi. Mă supăr deoarece sunt nişte hoţi! Nu-i nici un link pe blogosfera spre pagina mea. Link-ul de la sursă merge prin redirect şi trece întâi prin RSS canalul de la Google, adică FeedBurner şi doar apoi se redirectează spre blogul meu. Însă de la Google eu nu primesc nici un PR aşa că nu am pentru ce să mă bucur. Nu mă credeţi, atunci duceţi cursorul spre link-ul cu sursă şi vedeţi cum arată adresa:
http://feedproxy.google.com/~r/gorobicnews/~3/zBmt6Rvcb3U/hora-unirii-2011-in-inima-romaniei
De fapt aşa tip de link-uri cred că apar doar la cei care au RSS pe FeedBurner însă am observat că marea majoritate a blogurilor sunt trecute pe FeedBurner înlocuind RSS standart.
Ultimul argument de ce nu stimez blogosfera: pe lângă faptul că ei fac tot ceea ce am enumerat mai sus, ei mai reuşesc să convingă bloggerii ca aceştia să publice pe bloguri bannerele lor.
Comentarii, felicitări pe odnoklassniki
Acum odnoklassniki.ru aniversează 5 ani, bravo lor şi mulţi ani înainte. Odnoklassniki este cea mai populară reţea de socializare din Republica Moldova, urmată de facebook.com. Din mai multe motive odnoklassniki a fost şi este lider în Moldova, nişte mărunţişuri plăcute pentru „maldavenii” noştri scăpaţi: versiune wap; note mai diferite decât nişte Like-uri; 5+ care costă bani însă a avut o popularitate nebună; o interfaţă foarte şi foarte simplă, înţeleasă şi de un copil de 8 ani şi nu în ultimul rând comentariile stilizate, cu smile-uri şi cu întregi imagini (care din păcate nu sunt gratuite).
Despre aceste imagini şi felicitări din comentariile de pe odnoklassniki voi vorbi în continuare. Într-adevăr e foarte plăcut să primeşti o felicitrare, reală bineânţeles. Dacă să ne limităm la reţelile de socializare, în cazul nostru odnoklassniki, atunci un mesaj sau un comentariu stilizat, cu diferite şmecherii din simboluri care formează o imagine, o floare de exemplu, sau o felicitare care de fapt costă bani, acestea ar trebui să ridice dispoziţia şi să placă persoanei care le primeşte.
Trebuie să placă, dar nu mie! Să-mi trăsnească cineva un comentariu Copy-Paste care-l găsesc la oarecare altă persoană, e dezgustător. Eu nu mă consider o parte din turmă, asta cum ai avea acasă o fermă de vaci şi ai da fiecăreia porţii egale de mâncare să nu fie vreo una mai privilegiată… Păi eu nu sunt vacă, nici porc nu sunt, şi nici colecţie de comentarii nu fac. Eu mă simt mai deosebit, dacă am prieteni adevăraţi care vor să-mi ridice dispoziţia, îmi vor scrie un comentariu care să mă caracterizeze pe mine, poza comentată şi nu în ultimul rând pe ei, pe prieteni, fie acest comentariu un simplu text, fie că prietenul va depune efort şi-l va înfrumuseţa.
Ştiţi ce e mai obijduitor? Atunci când de ziua ta de naştere primeşti un mesaj Copy-Paste, dintre cele mai întâlnite pe site şi cea mai mare porcărie atunci când eu, un Român Basarabian, de la un alt cetăţean al Republicii Moldova, o ţară în care limba de stat e limba maldaveneaskî ROMÂNĂ (cine ştie, poate va fi), primesc în acea „felicitrari ultra mega originală” textul С днем рожденья! … Era complicat după un Copy-Paste să ştergi textul şi să-l scrii în limba română? Sau să cauţi un alt mesaj de felicitare cu text relevant? De ce ar trebui să ne felicităm între noi în limba rusă?
Eu propun tuturor moldovenilor, pe care i-am convins, să-şi şteargă aceste comentarii de prost gust. Discuţie reală în odnoklassniki, cu un prieten ale cărui comentarii le-am şters:
Prieten: salut…unde-s comentariile de la foto aceasta?
EU: la fotografia principala comentariile leam sters toate acelea care is de acestea desenate, ca ele cam nu ma atrag, sa fiu eu ca toti nu vreu.. ca toata lumea cu asa comentarii. 🙂
Prieten: aaaaaaaaaaa….clar…esti o persoana individuala si deosebita…
EU: da.. foarte individuala, si foarte deosebita.. 🙂
Prieten: 🙂
Blogosfera fură vizitători de la bloggeri
Măreşte poza, click!
De două luni mă pot lăuda şi eu că sunt blogger. Mi-am făcut un blog, am lucrat un pic la perfecţionarea lui, am adăugat primele articole şi apoi am început lupta crâncenă, lupta de atragere a cititorilor pe blog. Cunosc mai multe metode, chiar am citit pe alte bloguri articole despre atragerea publicului. Ce ţine de propria-mi părere despre o metodă bună, care n-am văzut să fie relatată anume în acest fel pe alte bloguri, aceasta este Google.
La mulţi bloggeri am citit că e important să scrii ceva deosebit, ce n-a mai văzut omenirea până acum, să scrii ceva ce-i interesează pe oameni, dar nimeni din bloggeri n-a specificat cum să ajungă acei cititori pe blog pentru ca să găsească această informaţie foarte utilă, în schimb voi povesti eu despre această metodă:
E important să scrii pe blog texte cu un conţinut şi în principal cu un titlu care este mult căutat pe Google însă care nicăieri nu e relatat în felul aşteptat, astfel oamenii, căutând pe Google vor găsi printre primele poziţii anume blogul tău. Iată din acest moment şi apar dificultăţi, e complicat să ajungi în Google pe primele poziţii, mai ales dacă eşti blogger, explic de ce, drept exemplu ne va servi blogosfera.md care e suspectul numărul 1 în investigaţia noastră. Eu, ca orice blogger moldovean, pentru a ridica reitingul blogului meu, m-am înscris pe această blogosferă care chipurile e „paradisul” blogurilor din Moldova, adică Blogosfera te reprezintă, dacă nu ţi-ai registrat blogul pe Blogosfera atunci eşti nimic! Plus la toate, urmărind statistica blogului meu observam că zilnic de pe blogosfera.md îmi veneau pe blog în jurul la 10 vizitători.
Mare a fost mirarea mea să intru ieri pe Google, să introduc titlul unui articol de pe blogul meu şi să văd pe prima poziţie site blogosfera.md cu articolul meu, iar eu mă aflam pe poziţia de la 3 în jos. Un user, cu logică, dacă vede pe Google două link-uri cu acelaşi titlu va intra pe primul, adică pe blogosfera, şi dacă-şi găseşte informaţia căutată atunci nici nu mai deschide alte link-uri. Am intrat şi eu pe primul link, am văzut articolul meu şi la sfârşit, mic şi păcătos apare scris cuvântul „sursa” care e un link spre articolul original. Cum credeţi, va apăsa cineva pe acel buton singuratic după ce a citit tot articolul? Să întreci blogosfera în Google? E posibil doar dacă scrii pe blog ceva legat de o temă anumită, în acest caz Google are mai mare încredere în blogul tău ca sursă de informaţie „de acest gen”, decât blogosfera care publică apsolut tot de pe bloguri. Atâta timp cât aşa site ca blogosfera are o experienţă mai mare în optimizare şi un PR (Page Rank) mai înalt e practic imposibil să obţii o poziţie mai înaltă în Google. Articolele, care el le „fură” de pe blog momentan după postarea lor, se indexează de Google mai repede decât de pe blogul tău.
Situaţii asemănătoare se întâmplă şi în cazul site-urilor unimedia.md şi hotnews.md care preiau de pe bloguri articole la fel ca şi blogosfera însă nu atât de repede şi nu pe toate.
Acest articol pe ITMoldova.com
Mi-am schimbat numele
Până acum blogul meu era găsit pe internet sub numele www.gorobic.parog.net ceea ce suna un pic complicat şi ciudat, mai ales pentru cei ce nu cunosc limba rusă şi nu ştiu ce înseamnă cuvântul parog, din rusă se traduce ca prag. Parog.net e un site care conţine mai multe subdomenii de tip distractiv. De ce parog (adică prag)? Deoarece dintre toate domeniile libere cu terminaţii mai internaţionale, de genul .com sau .net, acesta era cel mai scurt şi cel mai clar, adică poate fi pronunţat două silabe.
De azi înainte, mai precis din 20 martie 2011, blogul meu îşi schimbă numele în www.gorobic.com, arată mai frumos nu? Gorobîc e numele meu de familie cu care mă mândresc. De ce doar numele de familie, fără prenume? Din două motive, acest domeniu nu era ocupat ceea ce m-a bucurat nespus de mult şi al doilea motiv: cu cât mai scurtă va fi denumirea, cu atît mai uşor va fi reţinută. De ce anume .com şi nu .ro, .md, .eu sau .name? Deoarece .com e cea mai cunoscută şi internaţională terminaţie pentru site-uri, nu vroiam să mă limitez la un nume ce ţine de o ţară anume.
Deci, mi-am schimbat numele, să fac şi nişte totaluri pentru primele 2 luni de existenţă a blogului:
– Blogul a fost creat pe 25 ianuarie 2011, adică peste 5 zile va avea 2 luni;
– În această perioadă am postat 70 de articole;
– În total sunt 139 comentarii, unui articol îi revin 2 comentarii;
– Pe 7 martie au fost 69 vizitatori, care a fost cel mai mare număr până azi – 80 vizitatori;
– Cel mai comentat şi discutat articol: Şi eu vreau să fiu Ministrul Educaţiei!
– Cel mai bun articol conform mai multor criterii: Alcoolul – ce răhat mai e şi acesta?
– Cele mai citite articole: LSBB aniversează 2 ani de activitate şi Odnoklassniki în limba Română
Pascalul cu pixul în Moldova… Ceva nu vă place?
Din nou, citind blogul lui Andrei Fornea, am fost inspirat pentru scrierea următorului articol. De data aceasta va merge vorba despre articolul: Ruşii învaţă informatica din MacBook iar noi Pascalul cu pixul. Din start vreau să spun că am o viziune mai diferită asupra lucrurilor, decât cea relatată de Andrei Fornea şi susţinută de alte persoane prin internediul comentariilor.
De fapt sunt total de acord că Turbo Pascal trebuie eliminat definitiv din programul şcolar. Nu sunt de acord cu viziunea asupra lucrurilor a celor ce scriu pe net. Paremise că oamenii nu vor să se concentreze şi să mediteze asupra lucrurilor. De ce voi, stimaţi bloggeri criticaţi directorii, profesorii sau chiar şi miniştrii? Cu ce sunt ei de vină? Aţi auzit ca ruşii să critice preşedinţii şi miniştrii lor? 19 ani am trăit într-o regiune unde la televizor puteam vedea doar posturi TV ruseşti, nici măcar Moldova 1 nu puteam privi, însă pe lângă urechile mele trece mai multă critică în adresa politicienilor moldoveni decât în adresa celor ruşi.
Directorii: de ce învinuiţi săracii directori, încercaţi să vă imaginaţi ce aţi face voi în locul lor. Vin la şcoală, în nişte sate prăpădite, nişte elevi needucaţi, care nici nu ştiu să se folosească de computer. Profesorul încearcă să-i înveţe, însă nu pot profesorii să se ocupe cu aceea ce nu intră în programul şcolar, copiii deteriorează computerile, liceul rămâne fără săli de informatică şi nu mai corespune standartelor unei instituţii „normale”, statul nu are bani pentru a cumpăra fiecare an computere noi. Directorii, orientându-se la situaţiile de mai sus, evident că vor încuia sălile de informatică, computerile sunt pe răspunderea lor. Să comparăm cu rusia, fotografiile prezentate în articol sunt făcute în oraş, acolo unde fiecare membru de familie are laptopul său, copiii de la naştere ştiu a aprinde computerul, evident că la şcoală ei vor şti cum să se poarte. Mai atrageţi atenţia la îmbrăcămintea copiilor, încercaţi în Moldova să introduceţi formă şcolară, îndată ţărănimea needucată va lua lopeţile cu care râneau la văci şi vor ieşi să strige că copiii lor au dreptul să se îmbrace cum vor şi instituţiile de stat nu pot să-i limiteze în drepturi.
Sau alt argument, pentru ce oare ar deschide directorul sala de informatică, dacă elevii doar se joacă în joci. Adică directorul procedează corect, copiii încalcă regulile de securitate de aceea şi le este interzis să se mai apropie de computer. Cum încalcă? Deschid aplicaţii fără permisiunea profesorului, introduc în computer stik-uri care în cele mai multe cazuri sunt virusate, aprind sau deconectează computerile fără permisiunea profesorului. Toate acestea sunt încălcări a regulilor de securitate pe care profesorul este obligat să le explice la prima lecţie a anului şi pe care el le explică. Încercaţi să găsiţi contraargument?…
