Elena Carabet: cum e să fii student basarabean în Pitești

Ziua în care am aflat că am fost admisă în România a fost cea mai fericită din viața mea. Am strigat, am plâns și am tremurat de fericire. Eram foarte nerăbdătoare să ajung cât mai curând, de aceea mi-am făcut rezervare la maxi, și pe 24 septembrie pe la ora 22 am văzut pentru prima dată ușa de la cămin. Eram acolo în fața ei, stăteam nemișcată, o vedeam străină și totuși cunoscută. În momentul când s-a deschis, am simțit că pășesc într-o lume nouă. O lume ce avea să-mi facă bine din toate punctele de vedere. Știam și simțeam că aici trebuia să ajung și să gust din vise.

Sunt primul an la jurnalism în Pitești. Din primul semestru am pierdut o lună de facultate, deoarece am plecat acasă să-mi fac viza, și nu prea am reușit să înțeleg cum stă treaba sau să-mi înțeleg rostul meu aici.

Atunci când m-am întors, “diriginta” mi-a propus candidatura pentru a face parte din consiliul facultății. A fost cu urnă de vot, cu turul 2 și o facultate întreagă care nu-mi cunoștea numele, dar am fost învingătoare. Acum fac practică pentru angajare la cel mai bun ziar din Argeș. E foarte interesant să mă aflu printre jurnaliști, să fiu prezentă la evenimente, îmi place chiar și când sunt certată că nu-mi fac treaba bine. Dar sunt încă învățăcel. De curând am câștigat bursa Erasmus, abia aștept să plec la anul într-o altă țară pentru schimb de experiență în domeniul jurnalismului.