Articole cu Tagul: Romania
IMPORTANT: Pașii de urmat în ziua alegerilor prezidențiale din 16 noiembrie 2014
1. Vii la cea mai apropiată secție de votare cu buletinul (cartea de identitate);
2. Asculţi cuminte de nenea sau tanti care îți spune ce trebuie să completezi și ce trebuie să semnezi;
3. Cu buletinul de vot intri în cabină;
Atenție, urmează cu strictețe pașii de mai jos:
4. Cu mâna stângă astupă jumătatea stângă a buletinului de vot. Nu uita, candidatul de stânga e pe partea stângă, candidatul de dreapta este pe partea dreaptă a buletinului;
5. Apeși ușor cu ștampila în dreptunghiul din dreapta;
Ponta plăteşte pentru defăimarea lui Iohannis în spaţiul online internaţional
Am încercat să fiu cât mai neutru în timpul campaniei electorale însă toată lumea a observat că sunt împotriva lui Ponta, adevărat. Acum scriu din nou despre Ponta, mai exact despre cum acesta plasează publicitate plătită prin Google AdSense pentru a-l defaima pe Iohannis.
Am intrat mai devreme pe dexonline.ro şi am văzut sus o bandă verde pe care scria „Votaţi Iohannis pe 16 noiembrie 2014! Vezi argumentele echipei Dexonline”. Mi-au plăcut argumentele foarte subiective ale echipei Dexonline. Ei, la fel ca şi mine, au pus accent pe calităţile negative ale lui Ponta, în contrast cu care Iohannis pare sfânt. Cel mai mult mi-a plăcut următoarea idee:
Statul de drept necesită, prin definiție, separarea puterilor, care se ţin sub control una pe cealaltă. Concentrarea parlamentului, a guvernului şi a puterii locale în mâinile PSD este deja alarmantă, […] Dacă PSD câştigă şi alegerile prezidenţiale, România va redeveni un sistem monopartid. Faptul că 40% dintre români nu văd o problemă în asta demonstrează starea de manipulare a unei naţii care arăta, în 1989, că urăşte cu toată fiinţa ei totalitarismul.
Inspirat din aceste argumente, i-am dat link şi vărului meu Dan Belibov, care deja a împlinit vârsta majoratului şi are drept de vot. Peste un minut am primit de la el un printscreen unde pe pagină apare un banner albastru cu text negru:
Klaus Iohannis: „N-am fost niciodata in Chişinau”.
Ponta cerşeşte voturi de la românii de peste Prut sau cum Republica Moldova alege preşedintele României
V-aţi gândit vreo dată că un stat vecin ar putea să aleagă preşedintele altui stat? Acest lucru s-a întâmplat în România, în anul 2009. Pe data de 6 decembrie 2009 românii din România au votat pentru ca Mircea Geoană, reprezentantul partidului PSD să devină preşedintele României. Românilor din străinătate însă nu le-a plăcut această alegere, cum adică urmaşii comuniştilor să ajungă din nou la conducere?
Conform rezultatelor exit-poll-urilor publicate duminică, la ora 21:00, care nu includeau voturile din străinătate, Mircea Geoană era câştigător. Social-democraţii au deschis şampania… A doua zi, pe 7 decembrie, după publicarea rezultatelor din străinătate, Traian Băsescu avea 50,33% din voturi. Social-democraţii au scos vodka…
Presupun că nu o dată l-aţi văzut la televizor pe Băsescu vorbind despre „fraţii de peste Prut”, şi cred că nu o dată aţi auzit declaraţiile social-democraţilor, despre înăsprirea condiţiilor de obţinere a cetăţeniei române pentru cei din Republica Moldova?!
Consulat european într-o Moldovă înapoiată
Notă introductivă: Acest mesaj este adresat lui Dumitru Crudu. Nu cunosc această persoană, nu am văzut-o niciodată şi pentru prima dată am citit un material publicat de el pe un portal de ştiri faţă de care am tot respectul. Din păcate „povestea” publicată de Dumitru m-a indignat foarte mult şi nu mă pot abţine să nu critic această publicaţie. Cunosc ca un debater experimentat şi ca blogger că nu trebuie să criticăm persoana ci ideea din acest motiv rog adresarea la persoana a doua din articol să nu fie considerată drept ofensă la adresa persoanei. Am scris mesajul meu sub această formă din motiv că materialul publicat de Dumitru la fel a avut o tentă personală, ceea ce nu e deloc profesional pentru un adevărat jurnalist independent.
Materialul publicat de Dumitru Crudu se numeşte „Consulatul român din Chișinău: o poveste de groază„, vă recomand pentru început să faceţi cunoştinţă cu cele scrise de Dumitru accesând site-ul sursă printr-un click pe titlul materialului sau să mergeţi în josul paginii pentru a vedea materialul citat (în caz că va fi şters de pe site-ul sursă) şi eu la rândul meu, cu toată stima indic sursa spre moldova.org.
Mesaj:
Am stat şi eu o noapte sub consulat să depun dosarul pentru studii în România, am stat să îmi fac viză, am fost şi eu la consulat să depun jurământul, am sunat şi eu pe acele numere de telefoane de zeci de ori să ajut pentru programare diferite persoane, dar acest articol chiar e dus la extreme, plin de exagerări şi vă spun de ce:
1. Dumitru, dacă ai spus că ai paşaport Român care ţi-a expirat, cum tu vroiai să îţi faci viză? Cetăţenii Români nu îşi pot face viză pentru a intra în România, e o lipsă totală de logică, e nonsens. Dacă a expirat paşaportul Românesc atunci tu ai venit să faci viză în cel Moldovenesc? Dar pentru ce, dacă tu poţi trece vama cu paşaportul Moldovenesc şi cu certificatul de cetăţenie ori cu cel de naştere Româneşti. Pentru mine cred că acest lucru va rămâne un mister, dar nu-i pe asta.
2. După lege viza se eliberează în 5 zile lucrătoare, dacă dosarul a fost depus pe data de 5, începând cu ziua următaore, adică cu 6 trebuie să adunăm încă 5 zile lucrătoare + încă 2 de weekend, primim cifra 13. Concluzia: cei de-au făcut rezervarea de transport au recomandat prost să-ţi faci programarea pe data de 12, trebuie să ai capul tău pe umeri.
3. Legislaţia prevede că solicitantul vizei trebuie să prezinte un set de acte, chiar dacă mergi în România cu bicicleta sau cu calul, trebuie să prezinţi dovada de transport, fie aceasta permis de conducere, actele pe automobil şi cartea verde, vie rezervarea locului la autocar, fie contractul de cumpărare a bicicletei sau actul de posesie a bicicletei pe numele tău, ori o procură de la vreun cunoscut care îţi dă în folosinţă acea biciletă. Dacă nu ai nici unul dintre aceste acte nu ai de ce să te plângi la consulat sau pe internet.
Învăţăm limba română şi scăpăm de moldovenisme
Noroc! Sunt basarabeancă studentă în Bucureşti. Navigând pe net, am observat mulţimea de întrebări de la basarabenii care vor să studieze în România şi, respectiv, un mare număr de articole menite să-i ajute să se încadreze în societatea românească, însă am fost atrasă de o problemă importantă – problema dialectului. Din cauza dificultăţilor de socializare şi comunicare în primul an de studii, am hotărât să scriu acest articol în care să specific principalele diferenţe de exprimare a cetăţenilor Republicii Moldova faţă de cei din România. Vorbesc despre dialectul muntenesc, considerat cel corect şi oficial, pentru că, în cazul în care eşti înmatriculat la Iaşi sau Cluj, sfaturile mele probabil îţi vor fi inutile.
Pentru început voi vorbi despre cum se salută, în Bucureşti cel puţin. Băieţii spun „Salut!”, iar fetele „Bună!”, dimineaţa ai să auzi străzile pline de „Neaţa!”. Să nu te miri dacă unele persoane în loc de „La revedere!” îţi vor spun „Bună ziua!”, nu este corect literar, dar în limba vorbită este frecvent utilizat. La fel, în loc de „Mulţumesc!”, ai să auzi adesea „Săru’ mâna!”, în România această expresie este folosită pe larg însă, dacă eşti fată, nu cumva să-i spui unui tânăr „Săru’ mâna!”.
În loc de „Şi mai faşi?” e mai binevenit să foloseşti „Ce faci?”, dacă cineva îţi dă întrebarea respectivă, nu e neapărat să povesteşti tot ce ai făcut pe parcursul zilei, e suficient să răspunzi „Bine” sau, dacă ai o expresie a feţei super tristă, răspunde „Naşpa”. Dacă vrei să întrebi ceva, foloseşti formula de adresare „Nu te supăra” în loc de „Scuză” (Ex: Nu te supăra, cât e ceasul?). Nu uita că, de obicei, românii sunt foarte amabili, dacă ai împins pe cineva din neatenţie, neapărat să spui „Pardon”. Dacă cineva este trist, dă dovadă de bunul simţ şi întreabă-l: Eşti supărat? Ce ai?.
Rezervaţia de zimbri Haţeg – Slivuţ
Ştiaţi că: Deşi multă lume crede că zimbrul este acelaşi animal cu bourul, de pe stema istorică a regiunii Moldovei şi de pe steagul Republicii Moldova, această afirmaţie este una falsă. Bourul este o specie de bovine, dispărută în secolul al XVII-lea.
La fel de curios este faptul că ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790, astfel zimbrul a dispărut din actualul spaţiu Românesc şi nu au mai existat timp de 150 de ani. Abia în 1958 specia a fost reintrodusă în România, după ce doi zimbri au fost aduşi din Polonia în pădurea Slivuţ de lângă oraşul Haţeg, judeţul Hunedoara. Despre această rezervaţie voi povesti în continuare.
În anul 2012 în România populaţia zimbrilor a ajuns la aproape 100 de exemplare care trăiesc în rezervaţii, în grădini zoologice sau în libertate, fiecare exemplar însă este supravegheat deoarece această specie este în pericol. Chiar dacă rezervaţia Haţeg – Slivuţ nu deţine cel mai mare număr de zimbri, aceasta este ce mai „bătrână” rezervaţie unde a călcat noua generaţie de zimbri români. Acum în zimbrărie trăiesc 2 masculi, 4 femele şi 4 pui, în total 10 zimbri.
Câteva motive de ce ar trebui sau aţi putea să vizitaţi această rezervaţie:
1. Zimbrul este cel mai greu animal de pe uscat din Europa şi foarte puternic. Inima se bate mai repede atunci când auzi răsuflarea mascului care stă după un gard fraged pe care el l-ar da jos, dacă ar şti că poate :).
2. Acest animal este o parte din istoria României, eşti tu Român sau turist străin, ca să simţi România, trebuie să-i simţi istoria.
3. Rezervaţia are o amplasare geografică bună. Dacă vrei să vizitezi mai multe destinaţii turistice, poţi începe de la Târgul Jiu, unde sunt Coloana Fără Sfârşit, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii de Constantin Brâncuşi, apoi trecând de Parcul Naţional Defileul Jiului, ajungi şi la Rezervaţia de zimbri Haţeg – Slivuţ iar călătoria poate continua cu Castelul Corvinilor şi la sfârşit Cetatea Deva.
4. Pentru a ajunge în rezervaţie trebuie de parcurs un drum cu lungimea de 3 km prin pădure, drum îngust dar renovat. Se trece cu automobilul lejer însă recomand o viteză cât mai mică pentru a admira peisajul.
Dacă nu te-am convins să vizitezi această zimbrărie – nu are rost să mergi. Ca să simţi frumuseţea acestui loc trebuie să vrei, dar dacă nu vrei, nu te poate impune nimeni. Vă mulţumesc pentru lecturare şi ne vedem la Haţeg.
Discriminare rasială în universităţile din România
Un copil afro-american bea de la o cişmea rezervată negrilor, pe gazonul Tribunalului din Carolina de Nord, anul 1938. Sursa: wikipedia.org
Am ajuns în secolul XXI şi tot ne ciocnim cu probleme rasiale. În România, după Revoluția din 1989, au fost adoptate o serie de legi care să apere interesele minorităţilor împotriva discriminării, aceste legi pot fi uşor găsite pe internet.
În luna octombrie toate universităţile din România încep anul universitar, studenţii din toată ţara şi din străinătate vin să primească un loc în cămin. Am fost la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, să ajut o fată din Republica Moldova cu înregistrarea la facultate şi cu cazarea. Bineînţeles că fără peripeţii şi „vîpendreoj” din partea universităţii nu s-a putut. Dacă eşti student străin trebuie să vii din timp să te înregistrezi la facultate pentru că dacă vii în „termen legal” poţi să nu mai ai loc. Coada mare de la uşa căminului la fel era doar pentru români iar cazul excepţional cu studentul străin trebuia să fie analizat la sfârşit, adică peste 5 ore şi dacă mai rămân locuri. Nu aici se ascunde discriminarea care m-a mirat, Românii şi Moldovenii totuşi sunt de aceeaşi rasă, europoidă.
Pentru probleme mai delicate studenţii se adresau la „şăful” căminelor, străinii tot acolo. Coada mare, în faţa noastră un băiat de rasă neagră care vroia să ceară şi el cămin, şi când l-a ajuns rândul, „măria sa” (adică şăfu) a spus:
– Tu eşti unicul student „străin” (se referea doar la negri, pentru că alături era fata din Moldova pe care n-a luat-o în calcul), nu-ţi dau cămin, doar dacă va mai veni cineva „ca tine”.
Cam asta a fost. Dacă omul are mai multă melanină în piele (pigmentul de care depinde culoarea pielii) înseamnă că trebuie să trăiască în cameră doar cu „de-ai săi” pentru că românilor le este frică ca nu cumva noaptea să-l vadă deasupra patului.
Interziceţi minorilor să iasă la manifestaţii!
Am scris mai devreme o postare cu titlul „De ce un necărturar pleacă la Marşul Unirii?” unde am criticat foarte rece un blogger, dar l-am criticat constructiv. Am hotărât să-l găsesc şi să-i arăt articolul şi să-mi mai cer o dată scuze că mi-am permis aşa să scriu despre el, sperând că nu l-am umilit. Am găsit blogurile acestuia, am găsit chiar şi numărul de telefon, am intrat pe profilurile de pe reţelile de socializare şi am fost uimit de ce am văzut: un copil de 15 ani (apasă pe imagine).
Acum stau şi mă gândesc că toată critica mea a fost doar o aberaţie, că băteam în perete deoarece nu consider că merită să explici unui copil, care încă nu a învăţat la şcoală toate regulile din limba română, despre ortografie. Am lăsat totuşi postarea, ca pe viitor, când va atinge majoratul, să intre şi să-şi vadă greşelile, sper că atunci va râde când va citi.
Alt ceva m-a deranjat foarte mult, de ce acest copil scrie aşa lucruri urâte despre un alt popor dacă el are 15 ani şi nici istoria n-a învăţat-o cum se cade la şcoală, şi unde se uită părinţii acestuia? De ce părinţii îi permit să scrie pe internet expresii de acest gen: (pedo)Ruşii; pe(d)ovarăşi; cioban alcoolic sau unui degradat mintal; comuiştii cu 1000 de retardaţi plătiţi ş.a.m.d. Intru pe profilul acestuia şi văd că are de toate, călătoreşte şi se odihneşte prin diferite ţări, se implică în proiecte, părinţii îi dau tot de ce-ar avea nevoie un copil, de ce lui i-ar trebui să se implice în activităţi extrimiste?! Chiar aşa de tare îl deranjează faptul că suntem un stat independent?! L-ar deranja procesul de perfectare a vizei pentru ca să meargă în Bulgaria la „Rusalka”?! Sau părinţii lui sunt nemulţumiţi de situaţia din ţară şi îşi folosesc odrasla pentru a-şi potoli stresul?!
Un copil de 15 ani a fost folosit, exploatat, trimis prin Chişinău să lipească abţibilduri cu „invitaţie” la marşul unirii. Copilul clar că a acceptat propunerea, el şi pe facebook a scris că i-a părut „interesantă” această activitate, pentru că la vârsta asta el se simte important, solicitat, folositor pentru societate.
Am o propunere, hai să nu permitem minorilor să participe la manifestaţii. Atâta timp cât minorul sub 18 ani nu are dreptul la vot, consider că nici la manifestaţii/mitinguri nu trebuie să participe, pentru că e acelaşi lucru: personalitatea îşi arată poziţia socială, iar el, copil fiind, nu trebuie să aibă aşa poziţie, el trebuie să se joace cu maşinelile şi să privească „The Lion King”. Părinţii care-şi lasă copiii singuri să meargă la aşa evenimente trebuie pedepsiţi, poate atunci vom prinde la minte. Cunosc mai multe persoane minore care au intenţia de a participa la Marşul Unirii, din propria iniţiativă şi fără acordul părinţilor.
Părinţi, aveţi grijă de copiii voştri! Copii, este periculos, dacă aruncă „opoziţionarii” cu ceva în toţi zece mii câţi sunteţi, poate să nimerească în tine, şi cine va purta răspunderea pentru tine când tu mergeai singur pe străzile capitalei în mijlocul mitingului?!
De ce un necărturar pleacă la Marşul Unirii?
Am primit azi de la o persoană un link spre articolul „De ce plec eu la Marşul Unirii?” (mai jos am publicat şi conţinutul acestuia), articol postat pe blogul Tinăr.EU (Update 2015: Site-ul nu mai este disponibil), acolo sunt mai mulţi autori care susţin că întreţin „Blogul unei noi generaţii”. Pentru început: eu nu am nimic împotriva acelui blog şi eu nu am absolut nimic împotriva Marşului Unirii, eu şi singur am participat la Hora Unirii din Bucureşti şi am fost fugăriţi de Jandarmerie, am participat şi la activităţi organizate tot de Acţiunea 2012. Mesajul meu se adresează doar autorului acelei postări, adică lui Adrian Pleşca (eu nu ştiu cine e acesta, să mă scuze dacă sunt rău, dar asta-i realitatea).
Adrian e pentru unirea Republicii Moldova cu România, e împotriva Ruşilor, care sunt şi ei oameni, şi are o poziţie agresivă. Agresivitatea e un lucru rău dar acum articolul meu cred că e la fel de agresiv, aşa că vom accepta de data asta agresivitatea (scuzaţi că am repetat de 4 ori cuvântul agresivitate, de 5). Adrian a încercat să scrie articolul folosind doar limba Română, adică pur Română, cu „” peste tot, ca să demonstreze tuturor că întradevăr e pentru unire (ce a băgat în ghilimele sau cu litere ruseşti e doar sarcasm). Sărmanul om, nu ştia el că în limba Română nu există cuvântul „sânt”. Să explic: în Republica Moldova litera „” există doar în cuvântul România, în rest peste tot se scrie „Δ, în acest caz va fi corect „sînt”, atunci când în ţara din dreapta Prutului corect va fi „sunt”. Mă voi repeta: cuvântul „sânt” n-a existat niciodată.
A fost folosit în contextul: „Vreau să-mi apăr ţara mea de opinii şi acţiuni staliniste ce sânt activ promovate de câţiva pe(d)ovarăşi.”
Altă gafă, cuvântul „mental” folosit în contextul „…vocabularului unui cioban alcoolic sau unui degradat mental.” (evident că despre ruşi se spune). Stimate Adrian, vocabularul tău lasă de dorit, scuze dacă te jignesc, dar mă repet: eu doar fac constatare de fapt, nu inventez. Dacă vei consulta dicţionarul vei vedea că cuvântul pe care ai vrut să-l foloseşti provine de la substantivul „minte” şi se scrie de fapt „mintal” iar cuvântul scris de tine e în limba Franceză, citat din Dexonline:
