E dragostea…

La început de-al vieţii drum
Tu ai lăsat, nici nu ştii cum,
Un semn în inimile lor.
E dragostea părinţilor!

Ai fost copil năzbîtios,
Spre seară trudit cădeai jos,
Simţeai căldura din cuptor.
E dragostea bunicilor!

Trecutau multe primăveri
Dar tu nu încetai să speri,
Că-ţi va propune-o întîlnire…
E dragoste dintr-o privire!

Ai rupt prima cireaşă coaptă
Şi-o duci feciorului ce-aşteaptă
Să-ţi dea un sărut pe-obrăjor.
E dragostea copiilor!

Trăitai multe amintiri
Acum, nostalgic stai şi-admiri
Portretul tău, pictat cu spor.
E dragostea nepoţilor!

A venit clipa despărţirii,
Tu te prefaci în amintire
Şi praf în soarta vîntului.
E dragostea pămîntului…