Facebook, I love you! Sorry Odnoklassniki.ru

Am citit pe mai multe bloguri articole despre reţelile de socializare cum ar fi Odnoklassniki.ru sau Facebook.com. Unii bloggeri critică Odnoklassniki.ru deoarece influenţează negativ asupra tinerilor din Moldova, site-ul e în limba rusă şi astfel impune, în rândurile moldovenilor, rusa ca limbă de comunicare. Alţi bloggeri critică Facebook.com pentru influenţa sa colosală în massă, devenind cea mai populată reţea de socializare din lume, oamenii au devenit dependenţi de acest fenomen Facebook. A treia categorie de oameni critică orice fel de existenţă a acstor site-uri numindu-le scurt, clar şi cuprinzător: Time Killer.

Sunt oameni care nu vor să recunoască dependenţa sa faţă de aceste reţele de socializare, aceştia doar meditează şi aleg una care o consideră cea mai potrivită pentru a „omorî timpul”. Eu nu cred că fac parte dintre cei ce sunt dependenţi şi nu recunosc, sunt acel ce nu poate găsi antidot de la acest viciu…

Dacă să stau şi să gândesc care dintre aceste două site-uri discutate îl prefer mai mult, învingător va fi Odnoklassniki:
1. E foarte simplu în navigare.
2. Design foarte uşor şi relaxant.
3. Disponibilitatea tuturor opţiunilor necesare.
4. Prezenţa tuturor prietenilor care mereu sunt online.

Am început pozitiv cu descrierea acestui site, însă antidotul e în mîinile mele, petrec tot mai puţin timp pe el, intru doar ca să văd ce comentarii şi note îmi mai pun prietenii. Ar spune cineva că anume în asta şi constă magia, că toţi intră pentru un fleac şi nu-l mai părăsesc. Au dreptate, când mai vezi vreun prieten online şi-ţi vine să te saluţi, altuia să-i scrii comentariu la poză, cineva sărbătoreşte zi de naştere, cum fără o felicitare bine structurată… au trecut 6 ore… cum? am stat până acum pe net? Aceasta simte marea majoritate din cei ce privesc spre monitor ca spre viitor, aşteptând minuni. Mă reântorc la ideea că am învăţat să petrec tot mai puţin timp: ignor invitaţiile în joci şi grupe, ignor mesaje frumoase lipsite de sens, ignor mulţimea de note la poze. Scopul a fost să-mi micşorez cercul de prieteni, să dau feedback doar prietenilor care merită.

Aici începe visul meu cel mai straşnic, Facebook! De unde te-ai mai luat şi tu pe capul meu?
De când am început studiile la facultate în Bucureşti am simţit nevoia să ţin legătură cu colegii de la facultate, cu alţi prieteni din România care nu cunosc limba rusă şi evident, nu se pot folosi de reţele de socializare ruseşti. Ieşirea din situaţie: Facebook. Cu timpul au început să-mi propună prietenie tot mai mulţi cunoscuţi dintre cei care erau pe Odnoklassniki, încetul cu încetul, toată „societatea” rusificată a apucat să se transfere pe Facebook (ce-i drpet au şi ei limba rusă spre fericirea adolescenţilor moldoveni). Am ajuns la faptul că pe Facebook, care nici pînă în ziua de azi nu-l suport pentru că e straniu de tot, am mai mulţi prieteni decât aveam pe Odnoklassniki.

Facebook e un mecanism care la nivel subconştient ne impune să-l folosim, noi simţim nevoia faţă de aceast site, blocarea Facebook.com pentru o săptămână va duce la un nou val de criză mondială. Nu am reuşit să fug de un viciu, că a apărut alt Time Killer în viaţa mea şi până nu găsesc antidot îmi rămâne doar să spun: Facebook, I love you! Sorry Odnoklassniki.ru