Hai să ne plimbăm prin Varniţa

Hai să ne plimbăm prin Varniţa! Nu vă supăraţi dacă eu azi voi fi ghid? Totuşi m-am născut aici, copilăria mi-am petrecut-o pe străzile acestui sat şi mai ştiu câte ceva despre el. La început trebuie să spun că Varniţa, chiar dacă oficial e un sat, totuşi multe oficialităţi, artişti care mai vin să cânte pe aici sau simpli vizitători îl numesc oraş. E clar de ce, satul e frumos, curat, amenajat, lume multă, unde nu întorci capul vezi blocuri. Apropo, despre blocuri, noi avem doar două clădiri cu cinci etaje care se află în centrul satului, dacă mai vedeţi construcţii înalte să ştiţi că acolo se începe oraşul Bender (sau Tiraspol).

Dacă am amintit despre aceste oraşe, hai să spun cu cine suntem vecini: la nord e satul Gura Bîcului, de fapt până la Gura Bîcului mai e un cartier al oraşului Bender, cartierul Severnîi (Nordic s-ar traduce), el este izolat de oraş şi de Transnistria, cartierul e ca un punct pe teritoriul Moldovei. Oraşul Bender se află la sud de sat, în apropiere cu Varniţa se află Cetatea Bender până la care putem ajunge şi pe jos, în partea de est e râul Nistru, peste râu e satul Parcani, după el se vede Tiraspolul. Ca să vă închipuiţi distanţa până la Tiraspol vă spun că din Varniţa se vede terenul de fotbal „Sheriff”. Puteţi analiza harta pentru a înţelege mai bine poziţionarea stranie şi unicală a satului nostru.

Apropo, Varniţa e un sat din raionul Anenii Noi însă asta nu-i atât de important deoarece fiecare varniţan, ca reper, va spune că e din Varniţa sau „în apropierea oraşului Bender (Tighina)” sau pentru cei din tundră: „lângă Tiraspol”.

Acum băgăm acceleraţie la picioruşe şi haideţi să vedem satul. Vom începe cu centrul satului, iar aici cum să treci pe lângă şi să nu admiri Primăria. Ea arată ca o cetate, cu 3 niveluri, renovată şi noaptea iluminată (ca la capitalişti). Tot acolo e şi Centrul de Cultură şi Tineret, acolo de sărbători toţi se adună la horă. Lângă Primărie e un mic parc, îngrijit, unde se află Memorialul eroilor căzuţi în războiul din anul 1992 pe platoul Varniţa – Tighina. Seara tineretul se distrează în centrul satului, nuntaşii şi cei veniţi în vizită se trag în poze la  memorial, viaţă!

Depărtându-ne de centrul nostru capaitalist vom circula prin arterele satului. Vom trece pe lângă Liceul Teoretic Varniţa şi pe lângă Grădiniţa de copii „Romaniţa”, sunt şi ele la fel de capitaliste, cine e curios poate să caşte gura. După un gard putem vedea bustul unei femei ce plânge, e Mama Îndurerată. Împrejur sunt mormintele celor decedaţi în al II-lea Război Mondial. Îmi amintesc că veneam aici de 9 mai cu tot satul, asultam poezii de la copiii din şcoală şi grădiniţă, puneam flori la mormintele eroilor, mâncam terci soldăţesc.

Acum să vedem monumentele Regelui Suedez Carol XII şi cel al hatmanului Ucrainii Ivan Mazepa care au fost prin aceste locuri. Regele Carol a fost refugiat aici în 1709, după ce a fost înfrânt de Petru I în bătălia de la Poltava, tabăra a staţionat chiar în acel loc până în anul 1713. Am venit o dată cu un prieten din Bucureşti să-i arăt satul, m-a rugat foarte mult să mergem la monument ca să facă nişte poze pentru prietenul său Suedez, se aştepta la ceva mai mult însă din păcate aşa numitul „Muzeu” (care e în reconstrucţie de zeci de ani) nu l-a impresionat, uitaţi-vă pe poze şi veţi înţelege de ce.

Să facem o plimbare în lungul Nistrului. Nu vom vedea ceva deosebit, pur şi simplu vom admira natura. Poate pe cineva l-ar interesa să vadă Biserica? De fapt e o biserică ca şi toate, o vom vedea din depărtate, de lângă Nistru, dar acum să mergem să vedem Portul Fluvial, e abandonat, uneori se mai extrage nisip din Nistru şi cele 5 macarale se mai mişcă graţios în lumina apusului dar asta se întâmplă rar. Mereu tinerii fotografi din localitate iubeau să facă poze cu siluetele macaralelor şi un şoc pentru întreaga comunitate a fost demontarea uneia dintre ele.

Satul Varniţa este cunoscut în mare parte datorită companiei „Beşleaga E.R.V.A” care comercializează apa „Varniţa Unicum” pe toată ţara. Prietenii, care-mi vin în vizită, mă roagă să le arăt vre-un izvor cu apă potabilă, să guste din apele subterane, reci şi vindecătoare. Din păcate la noi în sat cunosc doar 2 izvoare însă aspectul acestora nu poartă gloria apelor noastre subterane, adică n-ai ce vedea pe la izvor decât o ţeavă cu apă.

La finalul călătoriei propun să ne relaxăm un pic. Există la noi în sat un complex turistic „Cetatea de Aur”, acolo avem muzeu, piscină, saună, hotel, restaurant şi alte detalii care te ajută să-ţi relaxezi trupul. „Cetatea de Aur” e un complex privat, costă bani intrarea, aşa că eu mai multe detalii nu dau, lasă stăpânul să se ocupe de promovare.

Vă aştept cu drag în Varniţa!

Notă: Sper că pe parcursul lecturării aţi deschis şi link-urile pentru a vedea toate imaginile. Dacă nu, mai citiţi o dată.