Lucia Chirița: micul oraș al studenților sau cum e să fii student la Bacău

Cred că am fost printre primii care am văzut provocarea lansată de Dmitri, dar m-am hotărât mai greu să mișc literele și să pun cuvintele cap la cap. Și după cum se știe atunci când ai cel mai mult de învățat faci orice altceva dar numai nu înveți, așa că am lăsat cursurile pe mai târziu și am început să-mi amintesc despre primul an în Bacău (o să încerc să nu repet ceea ce deja a spus Carolina).

În 2013 când am absolvit liceul, gândurile mele erau departe de studiile în România, mă vedeam studiind fizica în Moldova, dar a avut grija cineva să-mi spună: Vezi că România oferă burse de studii pentru basarabeni, uite gorobic.com, aici găsești toată informația de care ai nevoie, ș.a.m.d. După mai multe zile de treabă aveam deja dosarele gata, spun dosarele pentru că era unul pentru România și altele două pentru Moldova. Nu am stat la coadă ca să depun actele, pentru că eu am mers în ziua a doua de depuneri și deja spiretele se liniștiseră. Pe 29 august s-au afișat rezultatele, eu eram cea mai fericită, pentru că nu-mi convenea nici într-un caz facultatea din Moldova, dar de curiozitate am mers la primul curs acasă și m-am convins că nu se merita să rămân. Deja admisă, eram gata pentru viză, chiar dacă nu m-am dus în prima săptămână a trebuit să fac 5 drumuri la Bălți ca să depun dosarul.