Lucia Chirița: micul oraș al studenților sau cum e să fii student la Bacău

Cred că am fost printre primii care am văzut provocarea lansată de Dmitri, dar m-am hotărât mai greu să mișc literele și să pun cuvintele cap la cap. Și după cum se știe atunci când ai cel mai mult de învățat faci orice altceva dar numai nu înveți, așa că am lăsat cursurile pe mai târziu și am început să-mi amintesc despre primul an în Bacău (o să încerc să nu repet ceea ce deja a spus Carolina).

În 2013 când am absolvit liceul, gândurile mele erau departe de studiile în România, mă vedeam studiind fizica în Moldova, dar a avut grija cineva să-mi spună: Vezi că România oferă burse de studii pentru basarabeni, uite gorobic.com, aici găsești toată informația de care ai nevoie, ș.a.m.d. După mai multe zile de treabă aveam deja dosarele gata, spun dosarele pentru că era unul pentru România și altele două pentru Moldova. Nu am stat la coadă ca să depun actele, pentru că eu am mers în ziua a doua de depuneri și deja spiretele se liniștiseră. Pe 29 august s-au afișat rezultatele, eu eram cea mai fericită, pentru că nu-mi convenea nici într-un caz facultatea din Moldova, dar de curiozitate am mers la primul curs acasă și m-am convins că nu se merita să rămân. Deja admisă, eram gata pentru viză, chiar dacă nu m-am dus în prima săptămână a trebuit să fac 5 drumuri la Bălți ca să depun dosarul.

Între timp am fost contactată de voluntarii din Bacău, pentru că atunci a fost organizată pentru prima dată campania ”Adoptă un boboc” (care contiunuă),  așa că am fost informată în cele mai mici amănunte despre viața la Bacău, rămânea să mă conving singură de asta. Tot împreună cu voluntarii de la GITB (Grupul de Inițiativă al Tinerilor Basarabeni), am ajuns în Bacău, ei ne-au ajutat cu cazarea în prima seară, ne-au arătat orașul, facultatea, cluburile cam tot ce era important să cunoaștem. Și cred că e cazul să le mai zic odată mulțumesc pentru asta, în special: Ion Cucerescu, Dumitru Socican, Carolina Rebeja, Mihaela Rusu, Igor Ermurachi şi Cătălina Răilean.

Din  1 octombrie eram studentă cu acte în regulă la Bacău, la Ingineria Produselor Alimentare şi… să înceapă aventura. Prima săptămână a fost ”oribilă”, nu înțelegeam nimic din ce se preda. Cred că doar mi s-a părut că nu înţelegeam, pentru că primul an l-am finisat cu 10 pe linie, și anii care au urmat n-au fost mai slabi. Pot să spun că am cei mai grozavi profesori, care ne-au oferit susținere, au fost binevoitori cu noi și au răspuns la toate provocările  noastre (doar că numele nu mi l-au pronunțat niciodată corect, ceea ce mă amuză cel mai mult, dar n-au făcut-o intenționat ci din obișnuință). Cu colegii de grupă mergeau lucrurile bine, nu evitau niciodată să mă întrebe: ”Dar, cum se spune asta în rusă?”, ”Dar, tu cum ai învățat limba română, la voi acolo se vorbește doar rusa?” și alte întrebări de genul.

Viața de cămin e foarte interesantă. La capitolul distracții, Igor știe când și unde e Student Party, chiar dacă ți-a venit pofta de party în mijlocul săptămânii, fii sigur că se gasește și chiar foarte aproape de cămin. Se plictisesc în cămin doar cei leneși sau ”pasionați” de net, pentru că oricând te trezești cu mesaje de genul:

• ”Atențiune, Atențiune!!! La momentul de față afară se joacă volley!!! Doritorii de a se mișca, a se veseli puțin sunt așteptați afară în fața căminului nr. 1 (dacă nu, pe bază).O zi minunată să aveti”,
• ”Buna tuturor! Are cineva minge de basket? Ieșim azi la o mișcare?”,
• ” Bună seara copii. Mă adresez celor din camin. Sunt doritori să vizionăm la 21:30 un film în sala de lectură?”
• ”Bună seara dragi prieteni.. Cine vrea să meargă în seara asta în club X,vă aștept pe toți acolo”

Bacăul este un oraș mic, dar cu multe șanse de dezvoltare în toate planurile. Se organizează foarte des workshop-uri , training-uri gratuite, de la care ai ce învăța sau chiar te poți pricopsi cu un job part-time. Dăcă ești pasionat de voluntariat fii siguri că poți să faci asta în Bacau, poți alege echipa de voluntari ai universității, alte ONG-uri din oraș sau poți fi voluntar la GITB.

Echipa GITB sau ”marea familie de basarabeni”, cum îmi place mie să o numesc, te ajută să rezolvi orice problemă, îți oferă sprijin în orice idee și te ajută să-ți dezvolți abilitățile. Mă simt mândră să particip alături de ei la toate evenimentele: ”Festivalul Basarabia”,  activități frumoase în preajma sărbătorilor de Paști, Crăciun, 1/8 Martie, 1 Decembrie (pe lângă faptul că sărbătorim 1 Decembrie alături de FAB, anul acesta am sărbătorit și la Sf. Gheorghe), “Seara multiculturală”, proiect organizat de Liga Studențească Bacău în colaborare cu Grupul de Inițiativă al Tinerilor Basarabeni din Bacău, și încă multe activități frumoase.

Nu regret nicidecum că am ales să-mi petrec anii studenției la Băcău, aici am învățat să trăiesc pe cont propriu, am legat prietenii frumoase (Pașuța Carp, știu că ai să citești, ai devenit sosia mea), am cunoscut oameni minunați.

La moment sunt în mobilitate Erasmus, în Poitiers, Franța, aceasta fiind o altă oportunitate pe care o oferă universitatea tuturor studenților dornici să cunoască și să descopere lumea. Ar mai fi încă multe de spus, dar las și o porție de suspans.

Vă așteptăm la Bacău ca să vă convingeți de orice cuvânt scris mai sus, sunt sigură că n-o să regretați.

Autor: Lucia Chirița, Ingineria Produselor Alimentare, an III (2015 – 2016), Bacău