Articole cu Tagul: Moldova
Tinerii contra fumatului!
Articolul e cam vechi, însă tema va fi actuală mereu. Deci am considerat că merită să fie publicat articolul.
Ştiaţi că: Este unanim recunoscut faptul că fumatul scurtează durata vieţii cu 7 minute la fiecare ţigară; fumatul constituie o cauză însemnată de boală şi deces, mult mai importantă decît bolile epidemice, accidentele şi poluarea; fumătorii pasivi înhalează pînă la 50 – 70 % din poluanţii produşi de fumătorii cu care convieţuiesc în aceleaşi încăperi.
Noi, „Tinerii contra fumatului”, am organizat o acţie în centrul satului Varniţa cu lozinca „O ţigară NEfumată = o bomboană mîncată!”. Pe data de 30 aprilie am ieşit în stradă cu postere contra fumatului şi o sacoşă de bomboane. Drept scop am avut să atragem atenţia cetăţenilor la dauna fumatului şi să le demonstrăm că noi, tinerii, nu suntem indiferenţi de această problemă. Munca noastră nu semăna unei reclame banale, trecătorii au fost motivaţi să se dezică de ţigările care le aveau în buzunare primind pentru fiecare ţigară cîte o bomboană.
Pe parcursul acestei zile obositoare am avut multe clipe bucurătoare, cît primarul satului, consilieri locali atît şi simpli trecători, chiar şi unele domnişoare au fost gata să schimbe ţigările pe bomboane, unele persoane ne-au dat chiar toate ţigările care le aveau. Neplăcut a fost faptul că nu toţi au susţinut iniţiativa noastră, unii trecători pur şi simplu ne-au ignorat, iar alţii chiar au spus că munca noastră este zadarnică, însă noi sperăm că în oarecare măsură am pătruns în sufletul acestor oameni.
În urma companiei am colectat într-o cutie de sticlă peste 150 ţigări. Cutia va fi plasată la intrarea Centrului de Sănătate din satul Varniţa care sunt partenerii noştri în implimentarea activităţii.
Acest articol la fel este o îndemnare pentru toţi cititorii fumători să se dezice de acest viciu, iar pentru cei care nu fumează sper că activitatea noastră va rămîne o lecţie bună de viaţă.
Autor: Daranuţa Inga
Discuţie despre părinţi autoritari
Curaj.tv e un site care ar merita respect, însă dacă s-ar ocupa mereu doar cu lucruri normale. Oleg Brega la fel ar merita respect dacă ar lupta pentru democraţie dar nu pentru piar şi pentru a-şi promova propria personalitate prin intermediul scandalurilor. În video care l-am găsit pe Curaj.tv Oleg Brega a vizitat un liceu din Chişinău, din păcate nu ştiu ce liceu e dar dacă aş şti n-aş scrie denumirea. Chipurile omul e luptător pentru democraţie, a venit să vorbească cu elevii despre drepturile lor cerându-le să se exprime despre profesori şi părinţi care chipurile le încalcă drepturile.
Brega datorită lipsei sale de ruşine a „impus” copiii să vorbească anume aceea ce vroia el. Omul cu experienţă în acest domeniu s-a înarmat contra copiilor: întrebări provocatoare, completări la replicile copiilor şi filmarea video, prin intermediul acestor şmecherii Brega a scos din copii o mulţime de lucruri urâte, pentru a nimeri în obiectivul camerei copiii erau gata să spună orice şi cât mai mult despre familia sa, despre profesori şi despre încălcarea drepturilor, însă Brega nu s-a gândit din start să le explice obligaţiile copiilor care la sigur ei nu le cunosc sau intenţionat le uită, nu a apucat să spună copiilor că părinţii lor sunt obligaţi să-i crească şi cel mai important, să-i educe până la majorat, nu le-a povestit că există în Moldova familii în care copiii de la 5 dimineaţa hrănesc vacile şi purceii, apoi pleacă la şcoală şi seara, venind acasă, rânesc poiata la vaci şi purcei şi doar după asta se apucă de lecţii… De fapt de unde Brega să ştie ce în Moldova există aşa ceva, el doar nu a avut norocul să iasă din hotarele Chişinăului unde el sistematic face proteste.
Îmi era ruşine să ascult ce şi cum vorbesc elevii din video. Cum i-au selectat şi cine i-a selectat? Nişte băieţi şi fete din clase liceale vorbesc de parc-au fost izolaţi de civilizaţie toată viaţa. Pot eu considera că zilele şi nopţile petrecute în internet este o izolare? La urma urmei, dacă să gândim un pic mai sentimental, acei copii ştiu ce înseamnă dragoste şi stimă faţă de părinţi? Sau dacă habar n-au ce înseamnă „părinte” atunci unde le-a dispărut propria demnitate? Chiar au fost copiii aceştia hipnotizaţi de Oleg Brega, sau ei chiar gândeau atunci când spuneau în cameră toate prostiile?
Transnistria vrea unire cu Rusia?

Am auzit foarte des cuvinte de genul „Transnistria are o dorinţă mare de a se uni cu Rusia”, cuvinte spuse de moldoveni în mare parte, de cei ce nu au fost niciodată în Transnistria sau care nu vor să analizeze situaţia dintr-o altă direcţie. Problema Transnistreană ţine foarte mult şi de mine ca persoană, am crescut într-un sat care oficial figurează cât în documentele transnistrene atât şi în cele moldoveneşti. Nu am avut posibilitatea să savurez din Moldova 1, dar posturi de televiziune transnistrene şi ruseşti am privit din toi.
În acest articol îmi voi exprima viziunea mea asupra problemei Transnistrene şi voi dezbate fraza „Transnistria are o dorinţă mare de a se uni cu Rusia”. Voi începe cu Igor Smirnov, „preşedintele” Transnistriei, un individ care prin minune hipnotizează populaţia transnistreană, nu ştiu cum reuşeşte el să convingă lumea că aderarea la Rusia e mai benefică pentru ei decât la Uniunea Europeană, atunci când a doua e mai reală.
„Liderul transnistrean Igor Smirnov a declarat la o conferinţa de presă susţinută la Tiraspol, că republica auto-proclamată, în fruntea căreia se află, nu va avea o politică de apropiere faţă de Republica Moldova, şi că e pregătită să adere la Rusia”, relatează newsru.com.
L-aţi crezut pe cuvânt? Eu credeam în aceste poveşti atunci când aveam 10 anişori. Voi veni cu 3 argumente care contrazic cuvintele lui Smirnov:
Fabrica băuturilor neacoolice produce vodkă
Din întâmplare am dat într-o zi de o sticlă de vodkă produsă în oraşul Bender (Tighina), Transnistria. La prima vedere nimic deosebit, o etichetă în limba rusă pe care scrie Russian Vodka, însă cel mai straniu şi în acelaşi timp cel mai amuzant lucru îl reprezintă inscripţia de mai jos, traduc: „Fabrica băuturilor nealcoolice, or. Tighina, str…”. După părerea mea, unica explicaţie pentru această situaţie este recalificara fabricii de la băuturi răcoritoare la alcoolice în perioada crizei financiare. E logic, oamenii greu suportă criza şi îşi găsesc soluţie la toate problemele sale prin intermediul alcoolului, iată aici apare şi Russian Vodka.
P.S. Repet, din întâmplare am găsit. Despre atitudinea mea faţă de alcool citiţi aici.
Uniunea Sovietică în secolul XXI
Chemaţi toate bunicile la ecranele computerilor să privească imaginea din acest articol, nostalgie… Fiecare persoană, trecută prin mâinile comuniştilor şi crescută pe timpuri socialiste, va zice că această imagine e făcută undeva prin anii ’80 – ’90 atunci când de la orele 5 dimineaţa se formau rânduri de zeci de metri care aşteptau să cumpere pâine şi lapte.
Mama mea, spre exepmlu, mă ducea la grădiniţă, însă eu nu vroiam să stau, plângeam, vroiam cu ea. Eu copil naiv de fiecare dată eram amegit, mama zicea că pleacă să cumpere pâine şi lapte, apoi vine să mă ia. Vă daţi seama că eu, năzbâtios ce eram, nu vroiam să stau în rând cu mama şi să mă plictisesc, deci o lăsam să plece singurică să stea la coadă. Primele ore eram liniştit, ştiam că pe mama încă nu a ajuns-o rândul, aştetam… apoi fiind înghiţit de atmosfera de grădiniţă uitam ce mai aşteptam.
Să ne întoarcem la imagine. Cred că fiecare ar spune că e o imagine tipică de pe timpurile sovietice. Nu-i chiar aşa, ce-aţi spune dacă aţi afla că această fotografie e făcută în toamna anului 2010 în oraşul Bender (Tighina), Republica Moldova, Transnistria.
După Găgăuzia, care e comentată de o mulţime de bloggeri cum că ar fi o amintire vie a uniunii sovietice, pe locul 2 cu cinste se plasează Transnistria şi nu doar din cauza rândurilor la lapte dar şi datorită cenzurării totale, hipnotizării populaţiei şi monopolizării. Cum în URSS pe fiecare produs se găsea ştampilat sau perforat „Marca de stat a calităţii” (Государственный знак качества СССР), la fel şi în Transnistria pe fiecare produs putem vedea emblema companiei Sheriff. Găsiţi asemănări:
![]() |
![]() |
Strada centrală din s. Varniţa are nume nou
Sunt originar din satul Varniţa, Republica Moldova, unde şi mi-am petrecut toată viaţa până nu am plecat să fac facultatea. Fiecare zi mergând la şcoală atrăgeam atenţia la tot ce e scris împrejur, dacă nu citeam cărţi, citeam ce e scris pe garduri. Deja de un an de zile, dacă nu mai mult, am aflat că strada centrală a satului şi-a schimbat numele, şi fiecare zi mă convingeam că aşa este, până când nu am dat de o altă inscripţie, pe o altă clădire care o contrazicea pe prima. Ce să fie oare, care e numele străzii totuşi? Stau 2 inscripţii, pe 2 magazine, pe 2 părţi a străzilor care se contrazic una pe alta. Dacă una din ele ar fi fost greşită atunci stăpânul magazinului schimba inscripţia, însă spre mirarea mea nici unul din ei nu o schimbă, doar nu pot ambii să aibă dreptate?
Întrebarea zilei: Cum se numeşte strada centrală din satul Varniţa, Tighina sau Tigina? Cine ştie răspunsul şi a văzut inscripţia greşită, intraţi în magazin şi spuneţi vânzătoarei să preântâmpine stăpânul să o schimbe.
P.S. Iată ce înseamă să încredinţezi ruşilor din Bender să-ţi scrie numele străzii în limba Română.
Pascalul cu pixul în Moldova… Ceva nu vă place?
Din nou, citind blogul lui Andrei Fornea, am fost inspirat pentru scrierea următorului articol. De data aceasta va merge vorba despre articolul: Ruşii învaţă informatica din MacBook iar noi Pascalul cu pixul. Din start vreau să spun că am o viziune mai diferită asupra lucrurilor, decât cea relatată de Andrei Fornea şi susţinută de alte persoane prin internediul comentariilor.
De fapt sunt total de acord că Turbo Pascal trebuie eliminat definitiv din programul şcolar. Nu sunt de acord cu viziunea asupra lucrurilor a celor ce scriu pe net. Paremise că oamenii nu vor să se concentreze şi să mediteze asupra lucrurilor. De ce voi, stimaţi bloggeri criticaţi directorii, profesorii sau chiar şi miniştrii? Cu ce sunt ei de vină? Aţi auzit ca ruşii să critice preşedinţii şi miniştrii lor? 19 ani am trăit într-o regiune unde la televizor puteam vedea doar posturi TV ruseşti, nici măcar Moldova 1 nu puteam privi, însă pe lângă urechile mele trece mai multă critică în adresa politicienilor moldoveni decât în adresa celor ruşi.
Directorii: de ce învinuiţi săracii directori, încercaţi să vă imaginaţi ce aţi face voi în locul lor. Vin la şcoală, în nişte sate prăpădite, nişte elevi needucaţi, care nici nu ştiu să se folosească de computer. Profesorul încearcă să-i înveţe, însă nu pot profesorii să se ocupe cu aceea ce nu intră în programul şcolar, copiii deteriorează computerile, liceul rămâne fără săli de informatică şi nu mai corespune standartelor unei instituţii „normale”, statul nu are bani pentru a cumpăra fiecare an computere noi. Directorii, orientându-se la situaţiile de mai sus, evident că vor încuia sălile de informatică, computerile sunt pe răspunderea lor. Să comparăm cu rusia, fotografiile prezentate în articol sunt făcute în oraş, acolo unde fiecare membru de familie are laptopul său, copiii de la naştere ştiu a aprinde computerul, evident că la şcoală ei vor şti cum să se poarte. Mai atrageţi atenţia la îmbrăcămintea copiilor, încercaţi în Moldova să introduceţi formă şcolară, îndată ţărănimea needucată va lua lopeţile cu care râneau la văci şi vor ieşi să strige că copiii lor au dreptul să se îmbrace cum vor şi instituţiile de stat nu pot să-i limiteze în drepturi.
Sau alt argument, pentru ce oare ar deschide directorul sala de informatică, dacă elevii doar se joacă în joci. Adică directorul procedează corect, copiii încalcă regulile de securitate de aceea şi le este interzis să se mai apropie de computer. Cum încalcă? Deschid aplicaţii fără permisiunea profesorului, introduc în computer stik-uri care în cele mai multe cazuri sunt virusate, aprind sau deconectează computerile fără permisiunea profesorului. Toate acestea sunt încălcări a regulilor de securitate pe care profesorul este obligat să le explice la prima lecţie a anului şi pe care el le explică. Încercaţi să găsiţi contraargument?…
Limba noastră cea română
Anterior nu am mai procedat astfel pe blogul meu, însă acum e un caz deosebit. Public pe blog un articol împrumutat de pe ptadevar.wordpress.com, cauza: acest articol merită să fie citit cât de moldoveni, atât şi de români, cu cât mai mare va fi numărut cititorilor, cu atât mă voi simţi mai liniştit că am părăsit Republica Moldova pentru a-mi face studiile în România. Îmi iubesc patria, nu există motiv pentru care nu aş iubi-o, există motiv să nu iubesc cetăţenii moldoveni: pentru prostiile care le facem de-a lungul istoriei, pentru politica murdară, pentru ochii închişi, pentru mâinile lăsate-n jos. Articolul:
Limba este cheia fermecată cu care descui o ţară şi cunoşti un popor (Victor Duţă), o pătrunzi de la rădăcini până în prezentul în care te afli chiar tu. Să cercetăm printr-o retrospectivă evenimentele de acum 20 de ani, atunci cand în jur de 150 000 de oameni din toată ţara s-au strâns în inima capitalei pentru a-şi cere dreptul de a vorbi limba strămoşilor săi.
După nenumărate încercări cu bastaone de cauciuc, arestări, amendări, maltratări la care a fost supus, poporul şi-a obţinut victoria. Printre lozincile manifestanţilor au apărut “Suveranitate”, “Limbă, alfabet”, “Libertate”, atât de strâns legate între ele, încât nu putem nega afirmaţia lui V. Alecsandri că “Limba este cartea de nobleţe a unui neam” . Deci după “Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, în 31 august, Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerinţe.
Preşedinţii Republicii Moldova
Începînd cu evenimentele din aprilie 2009 eu, ca cetăţean al Republicii Moldova, consider că ţara mea nu are preşedinte. Nu i-am considerat drept preşedinţi pe cei ce îndeplineau funcţia de Preşedinte al Parlamentului şi în acelaşi timp şi Preşedinte Interimar al Republicii Moldova, cred că nu e serios. Nici Marian Lupu de revelion, cu cuvintele lui frumoase, nu m-a făcut să mă atîrn serios de tot ce se petrece în Republica Moldova ultimii 2 ani.
Wikipedia e de altă părere! Am intrat pe pagina Preşedinţii Republicii Moldova în wikipedia şi am fost amuzat de ceea ce am văzut. E afişată o tabelă (o puteţi vedea în articol) cu toţi preşedinţii Republicii Moldova până în momentul actual: Mircea Snegur (03.09.1990 – 01.12.1996); Petru Lucinschi (01.12.1996 – 04.04.2001); Vladimir Voronin (04.04.2001 – 11.09.2009); Mihai Ghimpu (11.09.2009 – 28.12.2010); Vladimir Filat (28.12.2010 – 30.12.2010); Marian Lupu (30.12.2010 – prezent). Republica Moldova există ca stat independent de aproximativ 20 ani, în primii 18 ani ai existenţei sale la conducere au fost 3 preşedinţi, şi încă 3 au reuşit să treacă prin fotoliul prezidenţial într-un an şi jumătate, paradoxal, însă punctul nu e pus, recordul poate fi depăşit.
P.S. Vladimir Filat a fost doar 2 zile preşedinte, amuzant.
Capitala României şi capitala Republicii Moldova
Studiind Constituţia României şi Constituţia Republicii Moldova am observat o chestie care mi sa părut cel puţin stranie. Voi începe de mai departe pentru a clarifica lucrurile.
Const. României, Art. 3 (3): „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.”
Const. Rep. Moldova, Art. 110 (1): „Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii.”
Dacă să comparăm, putem vedea multe asemănări, mai ales în a doua propoziţie, ce ţine de „municipii”, în ambele constituţii avem acelaşi lucru. Doar că nu mi-i clar de ce în România oraşele „sunt declarate municipii” iar în R. Moldova ele „pot fi declarate municipii”. Moldovenii stau la dubii, să declare sau nu? Tocmai de aici a şi apărut inspiraţia mea pentru scrierea acestui articol, de la municipii:
Const. României, Art. 14: „Capitala României este municipiul Bucureşti.”
Const. Rep. Moldova, Art. 14: „Capitala Republicii Moldova este oraşul Chişinău.”
În Republica Moldova există 4 municipalități (Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol) pe când în România sunt mult mai multe, inclusiv şi municipiul Bucureşti. De ce atunci drept capitală, în Republica Moldova, nu e municipiul Chişinău? Dacă să stăm să comparăm cu România şi să urmărim logica tratată în constituţie atunci ar trebui să fie municipiul Chişinău şi nu alt fel. Dar dacă să stăm şi să gândim cine a scris Constituţa Republicii Moldova, nu ne vom mira de astfel de lucruri „stranii” care le găsim în conţinut. Cel mai bun exemplu este:
Const. Rep. Moldova, Art. 13 (1): „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească funcţionînd pe baza grafiei latine.”








