Articole cu Tagul: Moldova
Un mic paradis al Moldovei
Trecut-au 4 săptămâni, patru duminici s-au scurs pe valea Nistrului lăsând în amintire frumosul. Frumosul simplu, frumos şi diferit. Visez acel frumos şi vreau să-l simt din nou cum curge dulcele-i nectar pe fiecare rază a sufletului meu. Oare am fost vrăjit? Mai mult că da! Vrăjit de micul paradis.
Din start se aştepta să fie o zi diferită, un grup de tineri, plini de energie, am pornit spre direcţia Nord, la un eveniment cultural: Deschiderea clubului de tineret „Yin Yang” din satul Vadul Raşcov. În cele 4 ore de drum o parte din energie a fost zdrobită în mixerul asfaltului accidentat de pe meleagurile Moldovei.
Gazda a avut un rol deosebit, am fost scăldaţi în valurile ospitalităţii, însă în suflet eram la fel de calmi şi simpli. Cred că eram presaţi de sârguinţa tinerilor de la „Yin Yang” până la care mai avem de „crescut”. Trecea timpul, ne treceam şi noi.
Un paradis mi s-a deschis când am păşit spre marginea abruptă a dealului prenistrean. Vântul nu m-a mişcat din loc însă a scos din mine sufletul şi l-a purtat pe fiecare deal şi-n fiecare vale, ghidând-ul cu grijă. Ochi-mi dădeau în creier un impuls mesajul căruia era un simplu „Mulţumesc”.
Nistru, un tată grijuliu, a dat naştere frumosului şi-l modelează secole de-a rândul. Ţinându-se de mână, veşnicii fraţi din vale: Cot, Climăuţii de Jos, Vadul Raşcov şi Socola formează un şirag de perle. Pe celălalt mal Raşcov falnic şi-a deschis braţele tatălui Nistru. Privesc în jur şi simt că trăiesc!
E armonie şi îmi place să gândesc,
C-am fost ales de zei anume eu,
Acest frumos să-l simt şi să-l privesc:
Un paradis creat de Dumnezeu.
Blogger offline: Lupu, Ghimpu şi păpuşoiul
E plină lumea de bloggeri, care mai de care. Un blogger face orice pentru a avea cât mai mulţi cititori, de alt fel pentru ce ar mai scrie? Ultimii ani şi în Moldova a pătruns această boală, tot mai mulţi tineri îşi creează bloguri şi scriu ca sălbaticii numai pentru a fi „cool/krutîe”. Care scrie despre dragoste, care despre politică, IT, culinărie, etc. Fiecare încearcă să mânuiască limba română în aşa fel ca să nască un articol cât mai captivant, profesionişti, nu alta. Curios, cum arată viaţa boggerilor în afara internetului, în offline? Cred că aşa:
S-a trezit Grigore la 11.25, aşa-i primit în societatea de azi să se trezească tineretul. Pentru ce mai devreme? Găinile le-a hrănit mama la ora 6, tot ea a prăşit gogoşarii (în caz că mama e la italia, atunci bunica face tot lucrul, dar să presupunem că-i acasă mama). Pe băiat nu-l trezeşte că se supără. Evident că s-a trezit la ora asta doar din motiv că-l bate soarele în frunte, de alt fel mai sta puţin. Mai departe urmează o simplă zi de vară a unui adolescent moldovean de la ţară: mănâncă, mai ajută pe la casă, mătură ograda, duce lelei Zinica 20 de ouă, de banii făcuţi de pe ouă îşi cumpără un „Eskimo” şi se duce liniştit acasă.
Pe la orele 16 – 17 când se mai lasă un pic soarele, oamenii gospodari se duc la strâns harbuj, Grişa aprinde internetul. După câteva ore petrecute pe facebook şi odnoklassniki el îşi deschide preasfinţitul blog, să vadă dacă nu i-a crescut numărul de vizitatori. Drept sursă de inspiraţie deschide Unimedia, ProTV şi alte site-uri de ştiri şi începe să creeze.
Cum credeţi, despre ce scrie Grişa pe blogul său? Da, despre politică! Despre ultima şedinţă la care Lupu desena floricele pe masă atunci când vorbea Ghimpu, scandal, ce lipsă de stimă din partea lui Lupu! Mai mult de-o oră se chinuie să-şi formuleze gândurile, mai scapă câte-o greşeală, câte-un rusizm dar merge înainte. Mama deschide uşa la cameră:
Făţărnicia şi limba română
Mulţi ar spune că eu sunt un om agresiv, iubesc doar să critic şi să ponegresc oamenii. Să limpezim situaţia: da sunt agresiv deoarece prostia omenească mă scoate din sărite; da iubesc să critic, o laudă poţi auzi de la fiecare şi mereu dar o critică bună nu fiecre ţi-ar spune-o în faţă, se tem să nu te superi; eu nu ponegresc oamenii, aşa cred doar acei ce nu pot primi critica, aici deja nu e vina mea, ar trebui să se lecuiască de această „boală” straşnică.
Deci să începem critica constructivă. Zilele acestea m-am pus pe capul unui băiat, cum nu l-am criticat el oricum afirma că are dreptate. Aşa fac oamenii cu caracter tare, înţeleg că le este greu să primească o altă realitate sugerată de un străin. Oricum voi spune numele acestui băiat, că de alt fel articolul meu va fi o meditaţie şi nicidecum critică. Dan Caranfil, fii sigur, dacă primeşti atâta atenţie din partea mea, cred că te-ai străduit să atragi atenţia.
Toată istoria a început de la articolul „Acte necesare pentru admiterea la studii în România” la care am scris un comentariu cu critică, gen „de ce tot foloseşti litera Î acolo unde în mod normal ar fi Â, doar de mulţi ani înveţi în România”. Am primit de la Dan în răspuns:
Academia Română a stabilit că e corect â – ai dreptate, însă fără a se consulta cu toți academicienii din România. Există orașe, Iași de exemplu, în care multe publicații și mulți profesori nu s-au conformat acestei reguli și scriu în continuare cu î. Nu cred că e o problemă principială. Dacă îți place să critici critică pe tema articolului sau scrie la tine pe blog despre asta
Apropo, Dan, am urmat sfatul tău şi am apucat să critic la mine pe blog. Să ne întoarcem la temă, deci după această explicaţie eu m-am calmat, i-am dat crezare: Republica Moldova + Iaşi = „Δ.
Tot acolo în comentarii m-am legat deja de o greşeală gramaticală comisă de către Dan. Lăsăm într-o parte acest articol şi mergem mai departe, de data aceasta am dat peste alt articol, mai proaspăt, cu titlul „Mulţi agramaţi. Ce fac profesorii de limbă română?„. Deacord, ce fac profesorii de română? În acest articol Dan şi-a permis să comită aceeaşi greşeală care am critica-o în comentarii la articolul precedent: a folosit cuvânul „sînt„, un cuvânt care nimi nu există în DEX, de fapt corect se scrie „sunt„.
Chestia asta mi s-a părut un pic amuzantă, să greşeşti în articolul despre agramaţi, mai ales la câteva zile după ce ţi s-a făcut observaţie. De fapt alt lucru mi s-a părut mai „urât” dacă putem aşa spune, acum se vede de ce în titlul articolului am scris „făţărnicia”. Explic: persoanei care până acum scria „mîine” în loc de „mâine” (conform Academiei Române), i s-a trezit conştiinţa şi anume în articolul în care critică persoanele pentru greşelile lor gramaticale, a apucat să folosească diacriticile limbii române din plin. Oare de ce anume acum?
P.S. Dacă tot să mă leg de fiecare greşeală: în articolul „Mediile minime de admitere în cîteva oraşe” ai scris profil „uman” atunci când corect e profil „umanist” (definiţie DEX).
ITineret.md spart de hackeri
Când? Cine? De ce? Oare am meritat? Acestea cred că sunt întrebările care apar în mintea administratorilor site-ului ITineret.md. Încercăm să răspundem la aceste întrebări, astfel ajutând neuronii ăstora de la ITineret să asimileze mai uşor informaţia.
În noaptea de pe 2 spre 3 iulie am observat că site-ul ITineret.md nu mai merge, pe site scrie „Hacked by 0x3D”. Uite, deja nu e amuzant, de unde să ştim noi dacă 0x3D e o persoană sau o echipă? Cum să cunoaştem eroii în faţă dacă ei se ascund după pseudonime? Mă omoară curiozitatea.
Neuronii mei bine antrenaţi mi-au şoptit că această faptă eroică a fost făcută de un participant (sau un grup) care nu a ieşit în finala ediţiei a doua al concursului ITineret. Cred că băieţii ce n-au păşit în finală sunt foarte nemulţumiţi de organizarea concursului, confirmare presupunerilor mele servesc punctele enumerate de către ei pe pagina spartă a site-ului ITineret.md:
- a fost redus numarul de la 100 de finalisti la 50
- au fost alese in final multe lucruri care nu respecta conditiile concursului
- pe email nimeni nu raspunde
Dacă organizatorii ITineret ştiau că cineva plănuieşte să le spargă site-ul, cred că încercau să meargă în întâmpinarea celor nemulţumiţi: să mărească numărul de finalişti până la 51; să schimbe condiţiile concursului astfel ca cei din finală să fie îndreptăţiţi; să le răspundă la email. Atunci cred că nu mai era de ce să spargă site-ul. Glumesc.
Pentru a accentua şi mai mult nemulţumirea sa, hacker-ul a publicat şi un videoclip Paraziţii – Mesaj pentru Europa care poartă un mesaj cât se poate de apropiat situaţiei create. Poate nu avea cu ce să umple pagina şi din acest motiv a publicat acest videoclip, altul mai potrivit nu a găsit, oricum, în ansamblu rezultatul merită atenţie, cât din partea organizatorilor (care nu răspund la email) atât şi din partea sponsorilor care monitorizează desfăşurarea concursului ITineret. Sunt o mulţime de tineri cu capacităţi, pagina spartă e o demonstraţie a capacităţilor, sunt tineri care au depus efort pentru a participa la acest concurs, însă organizatorii nu şi-au bătut capul să asigure condiţii pentru participanţi cel puţin apropiate celor din ediţia precedentă.
Orange PrePay: planul tarifar Prietenii vs. Numere Preferate
Această ştire nu face parte dintre cele mai fresh, are ceva timp cât circulă din gură-n gură. Cred că a trecut mai mult de un an de când a apărut planul tarifar Prietenii la Orange PrePay. Mă aşteptam la ceva schimbări din partea companiei Orange, cine ştie, poate vor observa eroarea care-am observat-o eu. Zilele acestea mi-am amintit de descoperirea mea, am intrat pe site şi nici o schimbare, deci am hotărât să scriu despre asta.
Este vorba despre o prostie în stabilirea preţurilor la planul tarifar Prietenii şi la Numerele Preferate. Orange ne spune că „Cu serviciul Numere Preferate comunicaţi cu familia şi prietenii la un tarif redus„ adică mai ieftin decât cu celelalte persoane din reţea. Aşa era până nu a apărut planul tarifar Prietenii la care preţurile sunt mult mai scăzute decât la celelalte planuri tarifare. Cu „Prietenii” beneficiăm de apeluri către utilizatorii aceluiaşi plan tarifar la preţ de 60 bani/minut şi de mesaje SMS la preţ de 30 bani. Cu cele 3 numere preferate putem comunica la fel cu 60 bani/minut însă mesajele SMS costă 40 bani.
Cred că aţi reuşit să depistaţi eroarea, rămâne să ghicim, dacă cele 3 numere preferate cu care comunic au, la fel ca şi mine, planul tarifar Prietenii, cât mă costă să le scriu un SMS, 30 bani (la preţul planului tarifar) sau 40 bani (spre numerele preferate)? Şi dacă la acest plan tarifar preţurile sunt atât de scăzute, atunci pe mine nu mă avantajează să am numere preferate deloc şi deci promisiunea celor de la Orange că cu Numerele Preferate vom comunica „cu familia şi prietenii la un tarif redus” nu mai e valabilă? Dacă e aşa, atunci de ce pe site-ul oficial nu e specificată această informaţie?
Atunci când a apărut acest plan tarifar şi când am observat farsa, am telefonat un consultant Orange, i-am explicat ce mă deranjează, am auzit în răspusns „O secundă!” apoi am aşteptat 8 minute ascultând voci din încăpere, discuţii a consultantului care mă deservea cu alţi consultanţi, după acele discuţii domnişoara s-a întors şi mi-a explicat că prioritate au Numerele Preferate aşa că mă va costa mai scump să trimit un SMS Numerelor Preferate decât altor prieteni din acelaşi plan tarifar.
Azi la fel am sunat un consultant să văd dacă au mai prins la minte şi dacă au mai primit această întrebare de la alţii. Şi de data aceasta la fel am auzit „O secundă!” după care am aşteptat mai puţin de un minut, apoi iarăşi mi s-a explicat că Numerele Preferate sunt prioritare. Eu am început să mă revolt şi le-am citat propoziţia de pe site-ul oficial Orange.md unde se spune că cu Numerele Preferate vom comunica la un tarif redus, consultantul a început ceva să-mi demonstreze. Din păcate nu am înregistrat dialogul, acum regret, în schimb îl ţin minte şi-l pot scrie în continuare. Puteţi şi voi să repetaţi această discuţie cu consultantul, să-i scoatem la pensie, însă fiţi atenţi, apelul este taxat cu 1 leu, avere mare. Deci, dialogul:
Co (Consultant): Dacă ştiţi că e mai scump să scrieţi către Numerele Preferate decât către numerele din acelaşi plan tarifar, de ce atunci nu aţi definit numerele preferate din alt plan tarifar?
Eu: Atunci când am definit numerele preferate nici nu exista planul tarifar Prietenii, după ce a apărut, am trecut cu toţii la acest plan tarifar.
Co: Puteţi să scimbaţi numerele preferate, definiţi numere care sunt în alt plan tarifar.
Eu: Cât mă costă să schimb un număr preferat?
Co: 15 lei sau 300 puncte PrePay, dvs. aveţi 720 puncte, puteţi schimba 2 numere.
Eu: Mie nu mi-e convinabil să procedez aşa şi nici să-mi schimb planul tarifar nu-mi convine.
Co: Bla bla bla, la la la, ….. a fost o dată ca-n poveşti….
Eu: Vă mulţumesc, la revedere!
Co: La revedere şi o zi bună, Vă mulţumim că aţi ales Orange!
Informaţie despre Satul Varniţa pe internet
Căutam azi pe vestitul google să văd ce-mi mai spune el despre satul meu iubit Varniţa, zic poate descoper ceva nou, că pe internet te poţi aştepta la orice. Prima pagină cu rezultate m-a bucurat mult, sau m-a mirat, nici nu ştiu cum mai corect. Am dat peste două rezultate care sunt practic identice însă totuşi deosebiri am găsit. Să începem pe rând.
Primul rezultat despre care voi vorbi este site-ul moldovenii.md, mult scandal a provocat acest site, multă durere de cap au avut istoricii moldoveni şi români, multă inspiraţie au avut bloggerii pentru a critica acest site. Dacă tot s-a vorbit despre acest site şi dacă-l cunosc de mult timp, am fost mirat să-l găsesc la rezultatele căutării anume pe el. Am intrat şi am aflat pentru mine că moldovenii.md au apucat să descrie fiecare localitate din Republica Moldova. Alături de Anenii Noi, Speia, Şerpeni şi Bulboaca, localităţi din raionul Anenii Noi, am găsit informaţie şi despre satul Varniţa, celelalte localităţi erau prezente în listă însă pe pagina lor era scris „Informaţia va fi disponibilă în curînd”.
Cunoscând atâtea bârfe despre acest site, am apucat să citesc fiecare cuvânt analizândul, cu scopul de a găsi vreo minciună (cum e primit pe acest site), minciuni n-am găsit, era simpla descriere a localităţii, însă am găsit ceva mi-a atras atenţia. Aceeaşi descriere a localităţii am găsit-o şi pe site-ul placelook.com, un site care nu pare a fi comunist, aşa me-au dispărut toate suspiciunile asupra acestei informaţii.
Interesant e alt ceva, atunci când pe moldovenii.md scrie că satul Varniţa se află „la mică depărtare de cetatea Bender.”, placelook.com susţine că Varniţa se află „la mică depărtare de cetatea Tighina”. Ce-am observat eu: site-ul pro comunist pune accent pe numele oraşului aşa cum îl numesc autorităţile Transnistrene, şi anume Bender, autorii site-ului placelook.com numesc, în mai multe locuri din text, oraşul Tighina. E un mic exemplu, s-ar părea că nesemnificativ, însă din nou se observă tendinţa de naţionalism fals şi de spălare a creierilor.
OK – logo plagiat al site-ului Odnoklassniki
Iubesc site-ul Odnoklassniki.ru, mereu e în dezvoltare încercând să întreacă alte site-uri de socializare pe care nu le mai enumer căci şi aşa toţi le ştiu. Ultima inovaţie stilistică a Odnoklassnicilor este logo-ul lor care poate fi interpretat din două perspective: ca text e scris OK iar dacă-l întoarcem la 90 grade observăm figura unui om.
La prima vedere acest logo pare a fi destul de drăguţ dar dacă să dăm search în google să vedem totuşi de unde provine această idee şi unde a fost folosită anterior, putem observa că istoria OK-omuleţului numără deja mulţi ani. Am căutat să demonstrez asta doar din motivul că administratorii site-ului Odnoklassniki afirmă că anume echipa de design-eri a site-ului lor a gândit şi a creat acest logo. Citat de pe grupa oficială a adiministratorilor:
Сегодня мы хотим представить вам наш новый логотип, который воплощает в себе те изменения, который произошли в проекте. Этот логотип придумала и создала наша команда.
Şi traducere în română:
Astăzi dorim să vă prezentăm logo-ul nostru nou, care întruchipează schimbările ce au avut loc pe site.
Acest logo este gândit şi creat de echipa noastră.
Nici nu ştiu cum să ajung la administraţia site-ului să le aduc la cunoştinţă că design-erii pur şi simplu au spălat banii împrumutând acest logo din net şi afirmând că e creat de ei. Ca vorbele mele să nu pară goale şi fără dovezi, voi veni cu câteva exemple din internet:
Cine a crezut că eu candidez la primar de Varniţa?
Astăzi e data de 5 iunie 2011, e ziua alegerilor locale în Republica Moldova, în toată ţara stau candidaţii la funcţia de primar şi consilieri cu pumnii strânşi, cu fruntea transpirată şi cu tensiunea ridicată, stau şi aşteaptă rezultatele alegerilor. În ziua de alegeri nu se mai fac agitaţii, aşa că se plictisesc cocoşii noştri scandaloşi. Doar eu, viitorul primar de Varniţa, stau fără griji. Toţi, care citiţi acest articol, cred c-aţi văzut şi articolul cu platforma mea electorală (dacă nu, atunci intraţi aici), aţi văzut şi poza care-am publicat-o pe toate site-urile de socializare, aşa că sunteţi familiarizaţi cu candidatura mea la funcţia de primar al satului Varniţa.
Dar stau fără griji nu din motivul că sunt convins că voi fi ales sau nici din motivul că sunt convins că nu am nici o şansă, nu-mi fac griji deoarece alegerile vor avea loc fără mine. Chiar atunci când mi-am publicat platforma electorală, unele persoane au observat că ceva nu e în regulă. Ce-i drept persoanele aveau motive diferite să nu creadă în candidatura mea, însă cel mai evident motiv şi cel „corect” motiv a fost pentru prima dată publicat de către verişorul meu 14 ani şi mai mult de nimeni. Au mai fost presupuneri şi dubii care ţineau de acest motiv, dar eu totuţi reuşeam să conving persoanele că ei greşesc. Norocul meu că există candidaţi la Consiliul Municipal Chişinău ca Maxim Braila, un puşti de 18 ani care acum stă cu cartea şi se pregăteşte de BAC, el a servit ca exemplu de cel mai tânăr candidat la consiliu, de ce eu n-aş putea fi candidat la primar?
Atunci când am deschis Photoshop şi am făcut banerul electoral nici prin gând n-am avut să scriu acest articol însă după ce am sesizat că foarte multă lume mă crede, am zis că ar fi potrivit un astfel de articol. Deci, am fost crezut de diverse persoane, nu voi scrie numele nimănui însă cu mare poftă voi enumera domeniile de activitate a unor din ei: studenţi la facultăţi de ştiinţe politice, istorie şi relaţii internaţionale, studeţi de la drept, bloggeri şi unii dintre ei care foarte activ scriu despre politică şi o critică, funcţionari publici şi mulţi alţi oameni.
Nu m-am aşteptat la aşa rezultat dintr-o simplă glumă. Cred că gluma va fi instructivă cât pentru mine, atât şi pentru cei ce citesc articolul acesta. Nu voi întinde timpul şi voi afişa care este acel motiv de ce eu nu pretind la scaunul de primar:
Nr. 1381-XIII din 21.11.97
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81/667 din 08.12.1997Titlul V.
Alegerile localeArticolul 124. Condiţiile speciale pentru a fi ales
(1) Au dreptul de a fi aleşi consilieri în consiliile locale cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot, care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 18 ani.
(2) Au dreptul de a fi aleşi primari cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 25 de ani.
Deci, dragii mei, eu am doar 19 ani, eu nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a da candidatura la funcţia de primar. Mă miră foarte mult faptul că oamenii strigă în gura mare ce proşti şi ticăloşi sunt cei de la conducere însă toţi votăm şi suntem foarte mândri că votăm, atunci când suntem duşi de nas de nişte candidaţi care poate nici nu îndeplinesc toate condiţiile necesare pentru a pretinde la acest post. Dar de unde noi să ştim dacă el poate fi ales sau nu, noi doar suntem gata să votăm şi un puşti de 7 ani, care tocmai a terminat grădiniţa, fără să ştim că aceasta e ilegal.
Orangetext: limită de 15 Web SMS către un număr
Astăzi am încercat să amegesc soarta şi compania Orange adică să depăşesc limita de 5 web SMS de pe siteul orangetext.md, a fost simplu: scriu pe google „Proxy list”, găsesc o mulţime de adrese IP active, iau unul şi-l înlocuiesc în setările browser-ului şi trimit 5 mesaje, apoi repet procedura. Deci nu am de ce să mă plâng că Orange Moldova a micşorat numărul de Web SMS de la 20 la 5.
Pentru cei care nu cunosc, Orange România deloc nu are aşa opţiune pe site-ul oficial, vă spun şi mai mult, nici un operator din România nu are aşa opţiune. De fapt am mai auzit că de pe vodafone.ro poţi expedia SMS, însă e nevoie să-ţi creezi cont, dar ca să-ţi fac cont trebuie să ai număr Vodafone, mai pe scurt e imposibil în România, dacă nu ai număr, să trimiţi un SMS, doar dacă foloseşti unele site-uri neoficiale.
Pe lângă faptul că Orange a micşorat numărul mesajelor până la 5 faţă de cele 20 care erau pe timpuri şi faţă de cele 20 care le oferă Moldcell în reţeaua lor, Orange a mai introdus o şmecherie: au limitat numărut de mesaje web trimise către un număr. Explic, dacă vreau să scriu mai multe mesaje aceleiaşi persoane, adică aceluiaşi număr Orange, acest număr poate accepta doar 15 mesaje pe zi. Fie că aceste 15 mesaje sunt scrise de diferite persoane, de pe diferite computere (max 5 SMS de pe un IP), sau să fie scrise toate de mine prin metoda despre care am vorbit la început de articol, atunci când dau să trimit al 16-lea mesaj îmi apare textul „Eroare! Dvs aţi depăşit numărul maximal de mesaje pentru astăzi către acest număr”, trist.
Eu sunt în afara ţării şi am nevoie să întreţin legătură cu cei de acasă, uneori asta nu e posibil prin intermediul internetului aşa că rămâne doar să-i contactez pe telefon, să sun e extrem de scump, fericirea noastră că există serviciul Web SMS. Toţi cunoscuţii mei sunt pe Orange şi sunt fideli acestui operator de telefonie mobilă însă Orange ne-a creat bariere, ne limitează în comunicare, trist!










