Articole cu Tagul: politica
Limba română, ruşii din Moldova şi mAldAvenizme
Poza e tare, măriţi-o! | Sursa: inpanamea.ro
Voi începe cu fraza scrisă de mine în comentarii la articolul lui Andrei Fornea: Fraţilor, de ce daţi vina unul pe altul pentru ceea ce prezintă Moldova? În asta e şi problema, noi nu putem rezolva paşnic vreo problemă sau să ducem până la capăt vreo discuţie fără a ofensa pe cineva.
Cred că deja e clar despre ce va fi acest articol, despre limba română, despre ruşii din Moldova şi despre mAldAvenizme. Nu mă iau să comentez şi să contrazic toate răspunsurile la articolele şi comentariile mele, voi analiza doar unele poziţii şi păreri care le-am întâlnit zilele acestea în lumea online.
1. Voi începe cu comentariu la unul dintre primele posturi pe acest blog şi anume la video cu ce mă ocup eu noaptea în care maşinal am folosit unele cuvinte de origine rusească însă adaptate de moldoveni, de ex. crasovci = adidaşi sau şnuroace = şireturi, după filmări mi-am dat seama de greşeala făcută şi am încercat prin intermediul subtitrărilor să traduc cuvintele neînţelese de români care sper că citesc blogul meu. La sfârşit de video am adăugat un text cu conţintul „Excluziv cu maldavenizme!” chipurile pentru a da o nuanţă de umor greşelilor mele. Deci, m-a ofensat comentariul care l-am primit la acest post:
Ruga – Drapelul românesc
Au trecut 2 ani de la răscoala din Chişinău, a fost în 2009, astăzi e 7 aprilie 2011, însă şi acum îmi trec fiori amintindu-mi despre acele evenimente. Incredibil, comuniştii deja nu mai sunt la putere. Acesta era scopul pentru care au ieşit tinerii în stradă.
Nu apuc să vorbesc despre ziua de 7 aprilie şi despre ce a urmat, presa e plină de astfel de informaţie, majoritatea ştiu mai bine ca mine despre cele întâmplate. Acum doar vin cu o strigare către toţi să fie tari şi să nu-şi trădeze patria, să ţină cont de acele idealuri care au fost promovate de părinţi. O formaţie folk de basarabeni din Iaşi au terminat recent un clip despre evenimentele din 7 aprilie „Drapelul românesc” al cărui lansare e azi. Deci, priviţi şi daţi mai departe:
Hora Unirii 2011 în inima României (video)
Imagini: ASEB.ro | Click pentru a mări imaginea!
În Piaţa Unirii, centrul Bucureştiului şi inima României pe 27 martie 2011, s-a dansat Hora Unirii. evenimentul a fost organizat de către Asociaţia Studenţilor şi Elevilor Basarabei pentru a marca împlinirea a 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.
Un dans în aer liber în centrul intersecţiei vis-a-vis de McDonald’s. Hora a început la ora 15:00, sub melodia cu acelaşi nume „Hora Unirii” care a unit mână de mână peste 100 de studenţi, tineri basarabeni şi membri ai altor organizaţii studenţeşti din Bucureşti.
În timpul pregătitor pentru flash mob, doi jandarmeri s-au apropiat de băieţii care instalau boxele în marginea străzii întrebându-i „voi sunteţi acei care organizează manifestaţia?”, primind un răspuns afirmativ ei doar s-au retras într-o parte urmărind procesul. S-ar părea că jandarmeria a venit să controleze manifestaţia fiind informaţi din timp despre ceea ce se va petrece.
La ora stabilită, atunci când la semafor ardea verde pentru pietoni, în centrul intersecţiei a început o horă mare filmată, pozată şi urmărită cu mare interes de către oamenii din stradă. Dansul a durat jumătate de minut când a intervenit jandarmeria, din senin au apărut maşini cu sirene una dintre care din mers a spart cercul mergând peste oameni cu riscul de a-i vătăma. Strada a fost imediat eliberată şi circulaţia rutieră s-a întors la normal fără nici un accident sau ambuteiaj.
Jandarmii nu s-au lăsat de ASEB-işti, reţinându-i pe cei ce au instalat muzica şi acuzându-i din start că „au blocat o cale de comunicaţie” însă mai apoi au anunţat un alt motiv şi anume că băieţii au încălcat ordinea publică difuzând muzică în plină stradă. Această situaţie îmi pare confuză deoarece, în timp ce jandarmii i-au lăsat să instaleze boxele, nu aveau nimic contra. Aţi zice că una e să instalezi boxele şi alta e să aprinzi muzica, şi totuşi jandarmeria, acei ce păstrează ordinea publică, erau obligaţi să prevadă activităţile „ilegale” şi să intervină din start. Astfel 4 persoane au fost reţinute şi duse la secţia de poliţie. Una dintre persoane a fost urcată cu forţă în maşină de către 3 jandarmi fără a-i aduce la cunoştinţă motivele pentru care s-a ajuns la această măsură.
Cele patru persoane reţinute deja au fost eliberate, trei dintre care au primit amendă a câte 500 RON fiecare (340 euro total).
Autor la video ce urmează sunt eu aşa că e interzisă postarea acestui video cât şi a altor materiale publicate aici pe alte site-uri sub numele altui autor, doar cu referire la sursă. Autorul ceilui de-al doilea video nu-l cunosc. Cel de-al treilea video este preluat de pe tvr.ro, video 4 şi 5 alfanews.ro, ultimul video (cel mai tare) şi imaginile aparţin aseb.ro:
Staţie de tramvai sub pod
Au dat drumul nu demult şi la tramvaie prin Grozăveşti, asta acolo unde e căminul meu. Staţia de tramvai e chiar sub podul cel mare şi frumos care e în construcţie încă, ce să mai spun, tramvaiele circulă, oamenii satisfăcuţi, ce nu ne mai ajunge pentru fericire? Autorităţile oraşului au meditat, s-au mai gândit un pic şi au decis că trebuie să acopere staţia, în caz de ploaie oamenii să se ferească sub acoperiş. Bravo autorităţilor, au lăsat toate problemele oraşului într-o parte, au uitat şi de podul care încă e în construcţie şi s-au apucat de staţie, nu cumva să ploaie, că-i vor blestema oamenii.
Nu ştiu cu care parte a corpului au gândit autorităţile când acopereau o staţie care şi aşa se află sub pod, acolo doar nu plouă, niciodată! Poate doar în caz că podul va fi luat de vânt ceea ce e puţin posibil. Deci nu încerc să înţeleg logica unor persoane, că e de neînţeles, rămâne doar să admirăm cum lucrătorii montează staţia:
Transnistria vrea unire cu Rusia?
Am auzit foarte des cuvinte de genul „Transnistria are o dorinţă mare de a se uni cu Rusia”, cuvinte spuse de moldoveni în mare parte, de cei ce nu au fost niciodată în Transnistria sau care nu vor să analizeze situaţia dintr-o altă direcţie. Problema Transnistreană ţine foarte mult şi de mine ca persoană, am crescut într-un sat care oficial figurează cât în documentele transnistrene atât şi în cele moldoveneşti. Nu am avut posibilitatea să savurez din Moldova 1, dar posturi de televiziune transnistrene şi ruseşti am privit din toi.
În acest articol îmi voi exprima viziunea mea asupra problemei Transnistrene şi voi dezbate fraza „Transnistria are o dorinţă mare de a se uni cu Rusia”. Voi începe cu Igor Smirnov, „preşedintele” Transnistriei, un individ care prin minune hipnotizează populaţia transnistreană, nu ştiu cum reuşeşte el să convingă lumea că aderarea la Rusia e mai benefică pentru ei decât la Uniunea Europeană, atunci când a doua e mai reală.
„Liderul transnistrean Igor Smirnov a declarat la o conferinţa de presă susţinută la Tiraspol, că republica auto-proclamată, în fruntea căreia se află, nu va avea o politică de apropiere faţă de Republica Moldova, şi că e pregătită să adere la Rusia”, relatează newsru.com.
L-aţi crezut pe cuvânt? Eu credeam în aceste poveşti atunci când aveam 10 anişori. Voi veni cu 3 argumente care contrazic cuvintele lui Smirnov:
Uniunea Sovietică în secolul XXI
Chemaţi toate bunicile la ecranele computerilor să privească imaginea din acest articol, nostalgie… Fiecare persoană, trecută prin mâinile comuniştilor şi crescută pe timpuri socialiste, va zice că această imagine e făcută undeva prin anii ’80 – ’90 atunci când de la orele 5 dimineaţa se formau rânduri de zeci de metri care aşteptau să cumpere pâine şi lapte.
Mama mea, spre exepmlu, mă ducea la grădiniţă, însă eu nu vroiam să stau, plângeam, vroiam cu ea. Eu copil naiv de fiecare dată eram amegit, mama zicea că pleacă să cumpere pâine şi lapte, apoi vine să mă ia. Vă daţi seama că eu, năzbâtios ce eram, nu vroiam să stau în rând cu mama şi să mă plictisesc, deci o lăsam să plece singurică să stea la coadă. Primele ore eram liniştit, ştiam că pe mama încă nu a ajuns-o rândul, aştetam… apoi fiind înghiţit de atmosfera de grădiniţă uitam ce mai aşteptam.
Să ne întoarcem la imagine. Cred că fiecare ar spune că e o imagine tipică de pe timpurile sovietice. Nu-i chiar aşa, ce-aţi spune dacă aţi afla că această fotografie e făcută în toamna anului 2010 în oraşul Bender (Tighina), Republica Moldova, Transnistria.
După Găgăuzia, care e comentată de o mulţime de bloggeri cum că ar fi o amintire vie a uniunii sovietice, pe locul 2 cu cinste se plasează Transnistria şi nu doar din cauza rândurilor la lapte dar şi datorită cenzurării totale, hipnotizării populaţiei şi monopolizării. Cum în URSS pe fiecare produs se găsea ştampilat sau perforat „Marca de stat a calităţii” (Государственный знак качества СССР), la fel şi în Transnistria pe fiecare produs putem vedea emblema companiei Sheriff. Găsiţi asemănări:
 |
 |
Pascalul cu pixul în Moldova… Ceva nu vă place?
Din nou, citind blogul lui Andrei Fornea, am fost inspirat pentru scrierea următorului articol. De data aceasta va merge vorba despre articolul: Ruşii învaţă informatica din MacBook iar noi Pascalul cu pixul. Din start vreau să spun că am o viziune mai diferită asupra lucrurilor, decât cea relatată de Andrei Fornea şi susţinută de alte persoane prin internediul comentariilor.
De fapt sunt total de acord că Turbo Pascal trebuie eliminat definitiv din programul şcolar. Nu sunt de acord cu viziunea asupra lucrurilor a celor ce scriu pe net. Paremise că oamenii nu vor să se concentreze şi să mediteze asupra lucrurilor. De ce voi, stimaţi bloggeri criticaţi directorii, profesorii sau chiar şi miniştrii? Cu ce sunt ei de vină? Aţi auzit ca ruşii să critice preşedinţii şi miniştrii lor? 19 ani am trăit într-o regiune unde la televizor puteam vedea doar posturi TV ruseşti, nici măcar Moldova 1 nu puteam privi, însă pe lângă urechile mele trece mai multă critică în adresa politicienilor moldoveni decât în adresa celor ruşi.
Directorii: de ce învinuiţi săracii directori, încercaţi să vă imaginaţi ce aţi face voi în locul lor. Vin la şcoală, în nişte sate prăpădite, nişte elevi needucaţi, care nici nu ştiu să se folosească de computer. Profesorul încearcă să-i înveţe, însă nu pot profesorii să se ocupe cu aceea ce nu intră în programul şcolar, copiii deteriorează computerile, liceul rămâne fără săli de informatică şi nu mai corespune standartelor unei instituţii „normale”, statul nu are bani pentru a cumpăra fiecare an computere noi. Directorii, orientându-se la situaţiile de mai sus, evident că vor încuia sălile de informatică, computerile sunt pe răspunderea lor. Să comparăm cu rusia, fotografiile prezentate în articol sunt făcute în oraş, acolo unde fiecare membru de familie are laptopul său, copiii de la naştere ştiu a aprinde computerul, evident că la şcoală ei vor şti cum să se poarte. Mai atrageţi atenţia la îmbrăcămintea copiilor, încercaţi în Moldova să introduceţi formă şcolară, îndată ţărănimea needucată va lua lopeţile cu care râneau la văci şi vor ieşi să strige că copiii lor au dreptul să se îmbrace cum vor şi instituţiile de stat nu pot să-i limiteze în drepturi.
Sau alt argument, pentru ce oare ar deschide directorul sala de informatică, dacă elevii doar se joacă în joci. Adică directorul procedează corect, copiii încalcă regulile de securitate de aceea şi le este interzis să se mai apropie de computer. Cum încalcă? Deschid aplicaţii fără permisiunea profesorului, introduc în computer stik-uri care în cele mai multe cazuri sunt virusate, aprind sau deconectează computerile fără permisiunea profesorului. Toate acestea sunt încălcări a regulilor de securitate pe care profesorul este obligat să le explice la prima lecţie a anului şi pe care el le explică. Încercaţi să găsiţi contraargument?…
Limba noastră cea română
Anterior nu am mai procedat astfel pe blogul meu, însă acum e un caz deosebit. Public pe blog un articol împrumutat de pe ptadevar.wordpress.com, cauza: acest articol merită să fie citit cât de moldoveni, atât şi de români, cu cât mai mare va fi numărut cititorilor, cu atât mă voi simţi mai liniştit că am părăsit Republica Moldova pentru a-mi face studiile în România. Îmi iubesc patria, nu există motiv pentru care nu aş iubi-o, există motiv să nu iubesc cetăţenii moldoveni: pentru prostiile care le facem de-a lungul istoriei, pentru politica murdară, pentru ochii închişi, pentru mâinile lăsate-n jos. Articolul:
Limba este cheia fermecată cu care descui o ţară şi cunoşti un popor (Victor Duţă), o pătrunzi de la rădăcini până în prezentul în care te afli chiar tu. Să cercetăm printr-o retrospectivă evenimentele de acum 20 de ani, atunci cand în jur de 150 000 de oameni din toată ţara s-au strâns în inima capitalei pentru a-şi cere dreptul de a vorbi limba strămoşilor săi.
După nenumărate încercări cu bastaone de cauciuc, arestări, amendări, maltratări la care a fost supus, poporul şi-a obţinut victoria. Printre lozincile manifestanţilor au apărut “Suveranitate”, “Limbă, alfabet”, “Libertate”, atât de strâns legate între ele, încât nu putem nega afirmaţia lui V. Alecsandri că “Limba este cartea de nobleţe a unui neam” . Deci după “Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, în 31 august, Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerinţe.
Preşedinţii Republicii Moldova
Sursa: wikipedia.org | Click pentru a mări!
Începînd cu evenimentele din aprilie 2009 eu, ca cetăţean al Republicii Moldova, consider că ţara mea nu are preşedinte. Nu i-am considerat drept preşedinţi pe cei ce îndeplineau funcţia de Preşedinte al Parlamentului şi în acelaşi timp şi Preşedinte Interimar al Republicii Moldova, cred că nu e serios. Nici Marian Lupu de revelion, cu cuvintele lui frumoase, nu m-a făcut să mă atîrn serios de tot ce se petrece în Republica Moldova ultimii 2 ani.
Wikipedia e de altă părere! Am intrat pe pagina Preşedinţii Republicii Moldova în wikipedia şi am fost amuzat de ceea ce am văzut. E afişată o tabelă (o puteţi vedea în articol) cu toţi preşedinţii Republicii Moldova până în momentul actual: Mircea Snegur (03.09.1990 – 01.12.1996); Petru Lucinschi (01.12.1996 – 04.04.2001); Vladimir Voronin (04.04.2001 – 11.09.2009); Mihai Ghimpu (11.09.2009 – 28.12.2010); Vladimir Filat (28.12.2010 – 30.12.2010); Marian Lupu (30.12.2010 – prezent). Republica Moldova există ca stat independent de aproximativ 20 ani, în primii 18 ani ai existenţei sale la conducere au fost 3 preşedinţi, şi încă 3 au reuşit să treacă prin fotoliul prezidenţial într-un an şi jumătate, paradoxal, însă punctul nu e pus, recordul poate fi depăşit.
P.S. Vladimir Filat a fost doar 2 zile preşedinte, amuzant.
Capitala României şi capitala Republicii Moldova
Studiind Constituţia României şi Constituţia Republicii Moldova am observat o chestie care mi sa părut cel puţin stranie. Voi începe de mai departe pentru a clarifica lucrurile.
Const. României, Art. 3 (3): „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.”
Const. Rep. Moldova, Art. 110 (1): „Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii.”
Dacă să comparăm, putem vedea multe asemănări, mai ales în a doua propoziţie, ce ţine de „municipii”, în ambele constituţii avem acelaşi lucru. Doar că nu mi-i clar de ce în România oraşele „sunt declarate municipii” iar în R. Moldova ele „pot fi declarate municipii”. Moldovenii stau la dubii, să declare sau nu? Tocmai de aici a şi apărut inspiraţia mea pentru scrierea acestui articol, de la municipii:
Const. României, Art. 14: „Capitala României este municipiul Bucureşti.”
Const. Rep. Moldova, Art. 14: „Capitala Republicii Moldova este oraşul Chişinău.”
În Republica Moldova există 4 municipalități (Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol) pe când în România sunt mult mai multe, inclusiv şi municipiul Bucureşti. De ce atunci drept capitală, în Republica Moldova, nu e municipiul Chişinău? Dacă să stăm să comparăm cu România şi să urmărim logica tratată în constituţie atunci ar trebui să fie municipiul Chişinău şi nu alt fel. Dar dacă să stăm şi să gândim cine a scris Constituţa Republicii Moldova, nu ne vom mira de astfel de lucruri „stranii” care le găsim în conţinut. Cel mai bun exemplu este:
Const. Rep. Moldova, Art. 13 (1): „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească funcţionînd pe baza grafiei latine.”
