Facultatea de Administraţie şi Afaceri

Am primit recent de la un coleg de grupă un clip de prezentare a Facultăţii de Administraţie şi Afaceri din cadrul Universităţii din Bucureşti, adică facultatea la care îmi fac eu studiile. Sunt al 29-lea care priveşte acest clip :), e proaspăt! Priviţi şi voi!

Îmi pare aşa ciudat…

Am găsit aceste versuri la mama în carnet câţiva ani în urmă, au provocat un zvon plăcut undeva în adânc, în conştiinţă. În ciuda faptului că la liceu nu iubeam să învăţ poezii la română nici într-o formă, aceasta am memorat-o destul de repede, şi mai mult, am alcătuit şi nişte versuri similare în rusă, mi-a reuşit?

Îmi pare aşa ciudat Că avem atâta vreme pentru ură... Când viaţa nu-i decât o picătură, Între acest moment şi celălalt... Şi e neînţeles de trist Că nu culegem flori, Că nu privim la cer mai des, Că nu iubim... Noi, care atât de repede murim!

Мне кажется так странно Что есть столько времени для злобы Когда мы в мире, словно мелкие микробы Мешаем друг другу постоянно. Мне грустно, И невыносимо больно Что не любим, И цветы не дарим... Мы, люди, которые так быстро умираем!

Poezia în limba română nu e originală după câte am aflat din internet, origilalul se numeşte "Murim... ca mâine", alcătuită de Magda Isanos. O vedeţi mai jos.

Linia vieţii

Video de mai jos e facut de chinezi care ştiu să creeze nu doar adidaşi necalitativi. Video are un sens profund, m-a impresionat anume fluturele care a reunit linia vieţii (ştim cu toţii că fluturii trăiesc doar o singură zi, o trăiesc pentru a da viaţă). Priviţi!

Cum realiştii se gătesc de BAL

Am fost şi eu elev, mi-am făcut studiile în Liceul Teoretic Varniţa din satul Varniţa, raionul Anenii Noi, Republica Moldova, planeta Pământ, etc. Am absolvit liceul în 2010 şi de la viaţa liceală mi-au rămas doar amintiri frumoase. Una dintre aceste amintiri este şi filmuleţul care împreună cu colegii l-am pregătit pentru a-l prezenta tuturor profesorilor şi părinţilor la balul de absolvire al liceului. Pulbic acest video şi pe blog că foarte îmi este dragă de el:

Partea 1:

Partea 2:

Eşti tot!

Mereu eu voi avea în gînd un chip, al tău, ce-mi luminează! Eşti o pictură de frumuseţe rară ce zîmbeşte, Un cîntec care-mi vindecă durerea. Eu simt în suflet o scînteie Care mă face să iubesc, Eşti o iluzie, Eşti tot! Eşti o iluzie Care mă face să iubesc. Eu simt în suflet o scînteie, Un cîntec care-mi vindecă durerea. Eşti o pictură de frumuseţe rară ce zîmbeşte... Mereu eu voi avea în gînd un chip, al tău, ce-mi luminează.

Sesiune.

Cine mă cunoaşte ştie că: a) sunt lăudăros; b) degetele mele nu pot să stea locului pe tastatură; c) vorbesc (şi scriu) mult. Aşa că nu a trecut nici jumate de oră că eu public al doilea articol. Eu sunt în sesiune! Doamne ce străşnicie, să înveţi nopţi de-a rândul, să nu mai ieşi din camera căminului sau din bibliotecă privind doar în cărţi. A mai numit o persoană sesiunea aceasta "stress-iune". Aş spune că nu prea simt stres, doar înainte de examene şi înainte de a afla notele la aceste examene, în rest stau şi învăţ cum şi până acum.

Azi e marţi, 25 ianuarie 2011, am avut dimineaţa examen la microeconomie, e al treilea examen din prima mea sesiune, sper să am şi la acesta rezultate bune. Voi povesti un pic despre examen. A intrat Decanul (ea e şi profesoara noastă care predă la curs) şi împreună cu ea au intrat 4 asistenţi, ce să zic, primul examen la care a fost aşa număr de asistenţi, unul din ei era acel care la primul examen a scos afară 7 persoane, alt asistent era şi mai strict, însă obiectiv. De data aceasta nu au dat afară pe nimeni, poate din cauza că erau sub "conducerea" Doamnei Decan care nu permite eliminarea studenţilor de la examen, sau poate şi permite însă doar pe cei mai obraznici. Am avut în examen 10 întrebări de tip grilă, 10 întrebări cu afirmaţii adevărate şi false şi un subiect unde trebuia să definim 2 noţiuni din microeconomie. Erau 6 variante dintre care mie mi-a nimerit să definesc ce înseamnă cost de oportunitate şi preţ real (cine ştie poate să lase un comentariu, din curiozitate).

De mic sunt învăţat să scriu tot şi să nu las spaţii goale aşa că am scris şi am bifat totul unde era posibil, aştept rezultatul.

Primul articol!

Salut celor care au plăcerea să citească blogul meu! Cine nu ştie sau cine nu a observat în header-ul de la site (adică partea de sus a site-ului), eu sunt Gorobîc Dmitri.

Am apucat să scriu acest blog din mai multe motive: 1. Din curoozitate; 2. Doresc să povestesc despre mine, despre experienţa mea, unele lucruri care în oarecare măsură pot fi de folos pentru alţi oameni; 3. Doream să studiez mai amănunţit cum funcţionează acest WordPress pe care e instalat acest blog şi cea mai bună metodă să înveţi ceva este practica; 4. Să-mi perfecţionez un pic "talentul" meu de a scrie corect în română (fiţi atenţi, am grijă să nu comit greşeli gramaticale sau aşa numite "moldovenizme". Observaţi ceva de acest gen, mă anunţaţi în comentarii, în forma de contact sau direct vă adresaţi la mine cu exclamaţia: bă prostule, uite că scrii prostii). Cam acestea au fost motivele pentru care am făcut acest blog.

Mai complicat era să pun în funcţiune blog-ul. Eu, acela care nici experienţă în lucru cu WordPress nu am, nici timp (sunt în sesiune, despre aceasta altă dată povestesc), am apucat să instalez WordPress cu gândul că e ceva simplu, oare câte bloguri sunt în internetul acesta. A urmat astfel: 1. Scot de pe site oficial cea mai proaspătă, tocmai de pe foc, versiune de WordPress şi o instalez. 2. Stau 3 ore (aproximativ) şi caut un şablon pentru blog, el doar trebuie să arate frumos. 3. Au trecut câteva zile de cînd tot caut şablonul cela nenorocit care să-mi placă. 4. Am găsit şablon, minunat. Am scos din internet nişte lecţii video pentru WordPress, ce-i drept că sunt în rusă şi era a naibii de complicat să fac un blog în română cu lecţii, exemple şi materiale în rusă, cu alte materiale de pe site oficial wordpress.org care la rândul lor sunt în engleză (cineva vrea să mai spună că moldovenii nu sunt o rasă superioară? Încercaţi să repetaţi ce-am factu eu!). 5. Amintesc că folosesc o versiune proaspătă de WordPress, şi toate modulele (acestea sunt nişte chestii care dau funcţionalitate site-ului, de exemplu galeria, audio player, etc.) sunt compatibile doar cu versiunile mai vechi, norocul meu că sunt şi unele noi, sunt şi altele mai universale care lucrează cu orice versiune, aşa că am apucat să instalez toate modulele acestea necesare mie. 6. Am petrecut undeva o săptămână până am instalat modulele, le-am tradus, le-am transformat ca şi creatorul lor să nu-şi dea seama că ele nu erau de la început acolo unde stau. 7. Mai amintesc o dată că modulele nu prea erau compatibile, eu nu prea ştiu să rezolv aşa tip de probleme, să mă bag prin codurile nenumărate ca să corectez ceva, aşa că i-am pus în funcţie pe Tolea şi Colea, adică Antoci Anatoli şi Birulin Nicolai, care ambii, spre fericirea mea şi spre nenorocirea lor, sunt la facultatea de informatică. Un mare MULŢUMESC lor pentru ajutor!

Cineva ar zice că sunt prost, de ce nu am făcut pe un blog gratis, doar acolo totul e gata, ca pe palmă. Răspunsul meu: eu nu iubesc gata, mai ales gata acela e cu o sumedenie de publicitate care doar scade din frumuseţea blogului.

Spre sfârşit vreau să spun: Acesta e primul articol, uraaa!