Articole cu Tagul: liceu
Nostalgie. Ani de şcoală, ani de liceu
Deja am terminat liceul şi termin primul an de facultate însă cât mai mult timp trece atât mai mult mi-e dor de liceu, colegi, serate şi pauzele în care alergam la cantină. Anul acesta, când plecam în vacanţă acasă, mergeam la liceu să-mi văd foştii colegi şi profesori. Pentru a avea amintire despre liceu am filmat unele momente din viaţa liceului.
Stăteam pe coridor şi aşteptam să sune la pauză, să iasă cineva din prieteni că mă plictiseam. După ce am auzit acel sunet mi-am amintit că acum e pauza de masă şi toţi vor alerga la cantină, am scos mobilul şi am filmat acest proces. Cinstit să fiu, am fost dezamăgit, mă aşteptam la ceva mai mult, îmi amintesc timpurile când eram noi elevi, servitoarele înaite de repaus se apropiau de perete şi aşteptau momentul culminant, când noi, nişte animale de 2 metri înălţime, vom trece pe lângă ei ca vântul ca să fim primii la cantină, să luăm cea mai mare porţie, sau chiar mai multe porţii (eram criminali).
În cel de-al doilea filmuleţ este un fragment din serata de Anul Nou la clasele mai mari. Ce-i drept nu fără ideile şi ajutorul meu am instalat 3 video proiectoare. 2 le-am unit la laptop-ul de la care cânta muzica, am dublat ecranul şi pe cel de-al doilea ecran (adică pe proiector) am pus vizualizaţia de la audio player. S-a proiectat toată chestia pe doi pereţi mai pustii şi trişti. Ce-l de-al treilea proiector era unit la alt laptop şi proiecta pe scenă o animaţie cum cade zăpada. Din păcate la mijlocul distracţiei au apărut probleme cu boxele care n-au mai rezistat şi s-au ars însă am scos alte boxe, mai vechi însă mai trainice (sovietice probabil). Cred că oricum a fost super.
Hai, Varniţa! Hai, Moldova!
Hai, Varniţa! | Măreşte poza, Click!
16 aprilie, ziua când toată Moldova a ieşit la făcut curat. Toţi, de la mic la mare, sub lozinca „Hai, Moldova!” au pornit la strâns gunoiul din parcuri, de pe dealuri, malurile râurilor, lacurilor etc. Cei din Varniţa au întârziat din motiv că pe 16 aprilie au avut un alt eveniment care a atras atenţia populaţiei spre centrul raional. Dar cum se zice Mai bine mai târziu decât niciodată, aşa că Varniţa a fost atacată de extratereştri în data de 21 aprilie 2011.
Un grup de copii din sat împreună cu profesorii de geografie şi biologie din Liceul Teoretic Varniţa au îmbrăcat salopetele (combinezoanele) şi au trecut de-a lungul râului Nistru colectând tot gunoiul. De ce extratereştri? Elevii din clasa a doua care împreună cu profesorul de educaţie fizică făceau cross nu departe de locul pe unde treceau acei în combinezoane, văzându-i, aceştia miraţi au exclamat: aceştia sunt de pe altă lume!
Fiecare primăvară în Varniţa se organizează astfel de activităţi de curăţare a malului râului Nistru, fâşiilor forestiere şi a întregului sat. Anul acesta, cu ajutorul proiectului Hai, Moldova! în sat s-a făcut mai mare lucru, cineva dintre participanţi a recunoscut că ei au reuşit să curăţe o arie mai mare, asta se datorează şi faptului că în acest an gunoi era mai puţin decât în anii trecuţi. Un alt argument pentru lucrul mai sporit al voluntarilor este şi echipamentul, participanţii cu mare bucurie au îmbrăcat costumele de protecţie, aceasta era o motivare pentru a face lucrul mai calitativ.
După ce gunoiul a fost încărcat în camion, participanţii au organizat o sesiune foto în costumele albe pentru a crea invidie în rândurile prietenilor, de pe facebook.com şi odnoklassniki.ru, care au ratat şansa de a se implica.
Tinerii contra fumatului!
Tinerii contra fumatului | Măreşte poza!
Articolul e cam vechi, însă tema va fi actuală mereu. Deci am considerat că merită să fie publicat articolul.
Ştiaţi că: Este unanim recunoscut faptul că fumatul scurtează durata vieţii cu 7 minute la fiecare ţigară; fumatul constituie o cauză însemnată de boală şi deces, mult mai importantă decît bolile epidemice, accidentele şi poluarea; fumătorii pasivi înhalează pînă la 50 – 70 % din poluanţii produşi de fumătorii cu care convieţuiesc în aceleaşi încăperi.
Noi, „Tinerii contra fumatului”, am organizat o acţie în centrul satului Varniţa cu lozinca „O ţigară NEfumată = o bomboană mîncată!”. Pe data de 30 aprilie am ieşit în stradă cu postere contra fumatului şi o sacoşă de bomboane. Drept scop am avut să atragem atenţia cetăţenilor la dauna fumatului şi să le demonstrăm că noi, tinerii, nu suntem indiferenţi de această problemă. Munca noastră nu semăna unei reclame banale, trecătorii au fost motivaţi să se dezică de ţigările care le aveau în buzunare primind pentru fiecare ţigară cîte o bomboană.
Pe parcursul acestei zile obositoare am avut multe clipe bucurătoare, cît primarul satului, consilieri locali atît şi simpli trecători, chiar şi unele domnişoare au fost gata să schimbe ţigările pe bomboane, unele persoane ne-au dat chiar toate ţigările care le aveau. Neplăcut a fost faptul că nu toţi au susţinut iniţiativa noastră, unii trecători pur şi simplu ne-au ignorat, iar alţii chiar au spus că munca noastră este zadarnică, însă noi sperăm că în oarecare măsură am pătruns în sufletul acestor oameni.
În urma companiei am colectat într-o cutie de sticlă peste 150 ţigări. Cutia va fi plasată la intrarea Centrului de Sănătate din satul Varniţa care sunt partenerii noştri în implimentarea activităţii.
Acest articol la fel este o îndemnare pentru toţi cititorii fumători să se dezice de acest viciu, iar pentru cei care nu fumează sper că activitatea noastră va rămîne o lecţie bună de viaţă.
Autor: Daranuţa Inga
Ani de liceu, frumoase amintiri…
Măreşte poza, click!
Azi, din întâmplare, am găsit o fotografie pe stick-ul meu vechi, care nici nu-l folosesc. Fotografia e făcută în septembrie 2010 atunci când elevii deja au început noul an şcolar iar eu eram în aşteptarea facultăţii de la Bucureşti care începea doar în octombrie. Chiar dacă aveam multă treabă cu actele pentru plecare în România, neapărat vizitam liceul meu drag. Deja nu mai eram în şcoală însă alături de foştii colegi şi într-acelaşi timp prietenii mei, participam la toate activităţile.
Ca de obicei nebuni, mereu veseli şi mereu împreună… aşa eram noi, aşa sunt ei acum, gaşca de activişti din Liceul Teoretic Varniţa. Dor…
Discuţie despre părinţi autoritari
Curaj.tv e un site care ar merita respect, însă dacă s-ar ocupa mereu doar cu lucruri normale. Oleg Brega la fel ar merita respect dacă ar lupta pentru democraţie dar nu pentru piar şi pentru a-şi promova propria personalitate prin intermediul scandalurilor. În video care l-am găsit pe Curaj.tv Oleg Brega a vizitat un liceu din Chişinău, din păcate nu ştiu ce liceu e dar dacă aş şti n-aş scrie denumirea. Chipurile omul e luptător pentru democraţie, a venit să vorbească cu elevii despre drepturile lor cerându-le să se exprime despre profesori şi părinţi care chipurile le încalcă drepturile.
Brega datorită lipsei sale de ruşine a „impus” copiii să vorbească anume aceea ce vroia el. Omul cu experienţă în acest domeniu s-a înarmat contra copiilor: întrebări provocatoare, completări la replicile copiilor şi filmarea video, prin intermediul acestor şmecherii Brega a scos din copii o mulţime de lucruri urâte, pentru a nimeri în obiectivul camerei copiii erau gata să spună orice şi cât mai mult despre familia sa, despre profesori şi despre încălcarea drepturilor, însă Brega nu s-a gândit din start să le explice obligaţiile copiilor care la sigur ei nu le cunosc sau intenţionat le uită, nu a apucat să spună copiilor că părinţii lor sunt obligaţi să-i crească şi cel mai important, să-i educe până la majorat, nu le-a povestit că există în Moldova familii în care copiii de la 5 dimineaţa hrănesc vacile şi purceii, apoi pleacă la şcoală şi seara, venind acasă, rânesc poiata la vaci şi purcei şi doar după asta se apucă de lecţii… De fapt de unde Brega să ştie ce în Moldova există aşa ceva, el doar nu a avut norocul să iasă din hotarele Chişinăului unde el sistematic face proteste.
Îmi era ruşine să ascult ce şi cum vorbesc elevii din video. Cum i-au selectat şi cine i-a selectat? Nişte băieţi şi fete din clase liceale vorbesc de parc-au fost izolaţi de civilizaţie toată viaţa. Pot eu considera că zilele şi nopţile petrecute în internet este o izolare? La urma urmei, dacă să gândim un pic mai sentimental, acei copii ştiu ce înseamnă dragoste şi stimă faţă de părinţi? Sau dacă habar n-au ce înseamnă „părinte” atunci unde le-a dispărut propria demnitate? Chiar au fost copiii aceştia hipnotizaţi de Oleg Brega, sau ei chiar gândeau atunci când spuneau în cameră toate prostiile?
Mafia, joc psihologic
Mafia este un joc pe roluri, există o mulţime de versiuni, cineva preferă un joc mai distractiv, alţii aşteaptă de la Mafia multă concentraţie şi ingeniozitate. Pe timuri când învăţam la liceu, aveam plăcerea să fiu moderatorul jocurilor Mafia organizate sămtămânal în liceu. De obicei jucam o singură versiune a jocului care presupune discuţii între jucători, concetraţie maximă, Mafia dezvoltă în jucători calităţi de psiholog, jocul învaţă să minţi pentru a-ţi păstra „viaţa”. Seriozitatea şi atenţia sunt calităţi importante pentru jucători, chiar dacă toţi zâmbesc şi glumesc. Regulile jocului le descriu în continuare:
Esenţa
Jocul simulează lupta între membrii ai minorităţii organizate (Mafia) cu majoritate neorganizată (Cetăţenii). Mafia a creat o coaliţie cu scopul de a omorî toţi cetăţenii, Mafia nu se deosebeşte de ceilalţi, participă la toate discuţiile şi evenimentele, iar noaptea, când toţi dorm, Mafia omoară câte un cetăţean. Cetăţenii încearcă să determine cine dintre ei minte şi se preface. Fiecare zi cetăţenii trimit la tribunal câte o persoană cea mai suspectă.
Pascalul cu pixul în Moldova… Ceva nu vă place?
Din nou, citind blogul lui Andrei Fornea, am fost inspirat pentru scrierea următorului articol. De data aceasta va merge vorba despre articolul: Ruşii învaţă informatica din MacBook iar noi Pascalul cu pixul. Din start vreau să spun că am o viziune mai diferită asupra lucrurilor, decât cea relatată de Andrei Fornea şi susţinută de alte persoane prin internediul comentariilor.
De fapt sunt total de acord că Turbo Pascal trebuie eliminat definitiv din programul şcolar. Nu sunt de acord cu viziunea asupra lucrurilor a celor ce scriu pe net. Paremise că oamenii nu vor să se concentreze şi să mediteze asupra lucrurilor. De ce voi, stimaţi bloggeri criticaţi directorii, profesorii sau chiar şi miniştrii? Cu ce sunt ei de vină? Aţi auzit ca ruşii să critice preşedinţii şi miniştrii lor? 19 ani am trăit într-o regiune unde la televizor puteam vedea doar posturi TV ruseşti, nici măcar Moldova 1 nu puteam privi, însă pe lângă urechile mele trece mai multă critică în adresa politicienilor moldoveni decât în adresa celor ruşi.
Directorii: de ce învinuiţi săracii directori, încercaţi să vă imaginaţi ce aţi face voi în locul lor. Vin la şcoală, în nişte sate prăpădite, nişte elevi needucaţi, care nici nu ştiu să se folosească de computer. Profesorul încearcă să-i înveţe, însă nu pot profesorii să se ocupe cu aceea ce nu intră în programul şcolar, copiii deteriorează computerile, liceul rămâne fără săli de informatică şi nu mai corespune standartelor unei instituţii „normale”, statul nu are bani pentru a cumpăra fiecare an computere noi. Directorii, orientându-se la situaţiile de mai sus, evident că vor încuia sălile de informatică, computerile sunt pe răspunderea lor. Să comparăm cu rusia, fotografiile prezentate în articol sunt făcute în oraş, acolo unde fiecare membru de familie are laptopul său, copiii de la naştere ştiu a aprinde computerul, evident că la şcoală ei vor şti cum să se poarte. Mai atrageţi atenţia la îmbrăcămintea copiilor, încercaţi în Moldova să introduceţi formă şcolară, îndată ţărănimea needucată va lua lopeţile cu care râneau la văci şi vor ieşi să strige că copiii lor au dreptul să se îmbrace cum vor şi instituţiile de stat nu pot să-i limiteze în drepturi.
Sau alt argument, pentru ce oare ar deschide directorul sala de informatică, dacă elevii doar se joacă în joci. Adică directorul procedează corect, copiii încalcă regulile de securitate de aceea şi le este interzis să se mai apropie de computer. Cum încalcă? Deschid aplicaţii fără permisiunea profesorului, introduc în computer stik-uri care în cele mai multe cazuri sunt virusate, aprind sau deconectează computerile fără permisiunea profesorului. Toate acestea sunt încălcări a regulilor de securitate pe care profesorul este obligat să le explice la prima lecţie a anului şi pe care el le explică. Încercaţi să găsiţi contraargument?…
Succes la Ce? Unde? Cînd?
Google 2010 | Măreşte!
Se zice: Cum anul nou îl întâlneşti, aşa şi-l vei petrece. Sunt convins că aceste cuvinte nu se referă doar la întâlnirea noului an. La orice activitate începută cu pasul drept, trebuie să fie o continuare la fel de pozitivă.
În 2010 raionul Anenii Noi a fost cutreierat de echipa „Google” din satul Varniţa. Participând pentru prima dată la jocurile Ce? Unde? Când? cu denumirea „Erudiţii 2010”, Vărniţenii au câştigat premiul mare.
Suntem în anul 2011, 19 februarie este ziua luptei, echipa „Google” compusă din cei mai îndrăzneţi şi deştepţi (după părerea lor :p) elevi ai Liceului Teoretic Varniţa au luat direcţia spre Anenii Noi.
Vin să vă susţin dorindu-vă succes! Alături de cuvintele mele cu siguranţă se alătură toţi colegii, profesorii şi neapărat părinţii care şi-au pierdut copiii în labirintele cunoştinţelor. Sunt convins că timpul petrecut în echipă, pregătindu-vă de joc, v-a fost de folos, rămâne doar să folosiţi cunoştinţele corect. Baftă!
P.S. Goooooooooogle!
Succes la olimpiadă!
Cât am fost elev în Liceul Teoretic Varniţa am avut plăcerea, onoarea şi norocul să particip la olimpiade, cât raionale, atât şi republicane. Eram clasa a 7-a când am participat pentru prima dată la olimpiada raională la matematică, mare îmi era fericirea să aflu că primul loc este al meu. În acele clipe trăiam emoţii foarte puternice. Până la absolvirea clasei a 12-a am apărat cinstea liceului la olimpiade de matematică şi fizică, acum port un dor nebun după acele clipe de liceu.
Oraşul Anenii Noi, 12 şi 13 februarie 2011, se desfăşoară o nouă etapă de olimpiadă raională, profesorii Liceului Teoretic Varniţa şi-au înarmat discipolii cu cunoştinţe şi sunt gata să plece în atac. Printre aceşti bravi ostaşi sunt şi foştii mei colegi de armă cu care umăr la umăr am învins în acest război, sunt şi noi recruţi care cu noi puteri vor completa rîndurile oştii.
Vă urez, dragi colegi şi prieteni, un succes enorm! Voi ţine pumnii pentru voi şi-am să aştept marea victorie! Din această luptă nimeni nu s-a întors învins, fiecare are de câştigat ceva, rămâne după voi să înţelegeţi în ce constă câştigul. Nu permiteţi emoţiilor să vă predomine căci ele sunt cel mai periculos duşman. Gânduri clare şi curate, mintea să fie ferită de orice fluizi negativi, deci BAFTĂ!
Lotul Olimpic 2005-2006
Lotul Olimpic 2006-2007
Lotul Olimpic 2007-2008
Lotul Olimpic 2009-2010
Şi eu vreau să fiu Ministrul Educaţiei!
Am intrat zilele acestea pe un blog care m-a interesat, am apucat să citesc tot ce vedeam. Articolele, ce-i drept, sunt bine gândite, singur blogul e simplu de parcurs. Autorul acestui blog este Andrei Fornea, el a apucat să scrie o serie de articole care vor începe cu “Dacă aş fi”, primul articol din această serie are titlul Dacă aş fi Ministrul Educaţiei. Titlul foarte mult bate la ochi (mai ales că e scris cu roşu), deci am apucat să citesc articolul şi neajungând la ultimele propoziţii, unde autorul cere recomandări sau contraargumente, am hotărât să scriu eu un articol cu părerea mea proprie în care voi urmări aceleaşi etape care le-a parcurs şi Andrei Fornea, voi dezbate unele idei, altele le voi susţine. Nu am apucat să citesc nici un comentariu de la articol pentru a nu-mi pierde propriile idei printre cele străine. Deci să începem! Pentru a urmări cronologia gândurilor puteţi intra în articolul original: Dacă aş fi Ministrul Educaţiei.
1) Elevii nu trebuie să ştie mai mult decât profesorul.
Elevul trebuie să ştie mai mult decât profesorul, mai ales studentul (amintesc că eu sunt student)! Care e deosebirea între un lector care predă fizica la facultate şi un student, viitor electrician? Profesorul stă şi povesteşte elevului tema după conspect, electricianul (în perspectivă) riscă cu propria viaţă, o acţiune greşită şi este asigurat cu o electrocutare fatală, apropo, electricianul nu va purta după el caietul cu notiţe scrise la universitate. Mai crede cineva că profesorul e cel mai deştept? Atunci pentru ce de la colegii şi facultăţi trimit elevii la practică, acolo unde lucrează specialişti în profesie, adevăraţi, fără conspecte?
