Nostalgie. Ani de şcoală, ani de liceu
Deja am terminat liceul şi termin primul an de facultate însă cât mai mult timp trece atât mai mult mi-e dor de liceu, colegi, serate şi pauzele în care alergam la cantină. Anul acesta, când plecam în vacanţă acasă, mergeam la liceu să-mi văd foştii colegi şi profesori. Pentru a avea amintire despre liceu am filmat unele momente din viaţa liceului.
Stăteam pe coridor şi aşteptam să sune la pauză, să iasă cineva din prieteni că mă plictiseam. După ce am auzit acel sunet mi-am amintit că acum e pauza de masă şi toţi vor alerga la cantină, am scos mobilul şi am filmat acest proces. Cinstit să fiu, am fost dezamăgit, mă aşteptam la ceva mai mult, îmi amintesc timpurile când eram noi elevi, servitoarele înaite de repaus se apropiau de perete şi aşteptau momentul culminant, când noi, nişte animale de 2 metri înălţime, vom trece pe lângă ei ca vântul ca să fim primii la cantină, să luăm cea mai mare porţie, sau chiar mai multe porţii (eram criminali).
În cel de-al doilea filmuleţ este un fragment din serata de Anul Nou la clasele mai mari. Ce-i drept nu fără ideile şi ajutorul meu am instalat 3 video proiectoare. 2 le-am unit la laptop-ul de la care cânta muzica, am dublat ecranul şi pe cel de-al doilea ecran (adică pe proiector) am pus vizualizaţia de la audio player. S-a proiectat toată chestia pe doi pereţi mai pustii şi trişti. Ce-l de-al treilea proiector era unit la alt laptop şi proiecta pe scenă o animaţie cum cade zăpada. Din păcate la mijlocul distracţiei au apărut probleme cu boxele care n-au mai rezistat şi s-au ars însă am scos alte boxe, mai vechi însă mai trainice (sovietice probabil). Cred că oricum a fost super.
Trăim ca în sânul lui Dumnezeu!
Mă irită vorbele oamenilor care tot se plâng că în Republica Moldova e rău de trăit, chipurile nu au bani pentru a-şi construi garduri de doi metri şi pentru a-şi amenaja casele cu două niveluri (în care jumătate din odăi nu sunt folosite). Nu au bani nici pentru a cumpăra copiilor computere, laptop-uri, iPhone-uri şi scooter-e.
Se plâng cei din Republica Moldova că în România se trăieşte mai bine, Europa! În oarecare măsură şi din oarecare punct de vedere s-ar putea spune că trăiesc mai bine, însă cei din România şi ei la rândul lor se plâng că "au o ţară de rahat" şi că nicăieri nu-i aşa de rău ca în RO.
Nu contează unde e mai bine de trăit, vreau doar să mulţumesc lui Dumnezeu şi părinţilor pentru viaţa care o am! Pentru cei ce cred că trăiesc rău am selectat nişte poze, sper să vă schimbaţi părerea:
Staţie de tramvai sub pod [part 2]
Am scris mai demult un articol "Staţie de tramvai sub pod" în care am criticat autorităţile locale din Bucureşti şi RATB (Regia Autonomă de Transport Bucureşti) pentru logica lor extraordinară. Din cauza lipsei de logică ei au reuşit să acopere staţia de tramvai de sub podul de la Grozăveşti.
Norocul meu a fost să trec pe timp de ploaie pe lângă staţia de autobuze care se află chiar în drept cu staţia de tramvai şi să văd cum oamenii, cu umbrelile deschise şi cu picioarele ude, aşteaptă autobuzul atunci când sub pod acoperişul de la staţia de tramvai era uscată (acolo nici nu pătrunde ploaia), aşa că nu văd nici un motiv pentru care oamenii n-ar putea să aştepte tramvaiul şi fără să se ascundă sub acoperişul staţiei. Oare n-ar fi mai logic staţiile să fie demontate şi instalate acolo unde plouă?
P.S. Priviţi atent imagiea, pe lângă faptul că oamenii în ploaie aşteaptă autobuzul, la staţia de tramvai nici nu sunt oameni...
Paşte sau Paşti fericit?
Update 2017: citiți varianta nouă de articol despre Paște sau Paști (click aici). Acest articol pe care îl lecturați are 6 ani vechime, de atunci s-au schimbat regulile pentru că a apărut DOOM 2. Dar înainte să citiți noul articol din 2017, parcurgeți-l și pe acesta, va fi util.
Sfintele Paşti deja au trecut însă mie din gând nu-mi iese cuvântul "Paşte". Duminică, în ziua de Paşti am trimis urări tuturor prietenilor, la fel şi de la ei am primit tot felul de mesaje şi s-ar părea că totul e bine şi frumos până n-am pus mâna pe dicţionar. După lecţiile de limba română făcute la liceu ştiu că corect sărbătoarea se numeşte Paşti şi nu Paşte însă am primit şi de la prieteni din România mesaje cu textul "Paşte Fericit!" aşa că am rămas blocat fără să mai văd diferenţă între aceste două cuvinte, chiar şi eu am mai răspuns cu acelaşi mesaj începând să cred că e corect Paşte. Totuşi nu mă lăsa gândul de a controla şi de a afla cum totuşi va fi corect aşa că am deschis dexonline.ro, iată la ce am ajuns:
PAŞTE - 1. A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. 2. A păzi animalele care pasc. PAŞTI - (în religia creştină) Sărbătoare în cinstea învierii lui Isus Hristos.
Deci, atunci când scriem cuiva "Paşte Fericit!" noi îi dorim poftă bună, adică să mănânce iarbă fericit? Aşa că corect e "Paşti Fericit!", mai ales că am mai găsit pe dexonline.ro un alt sens al cuvântului Paşte, din Dicționarul de argou (2007):
Paşte, pasc 1. a mânca. 2. a fura. 3. a practica sexul oral.
Cer scuze de la toţi cărora le-am urat "Paşte Fericit!" şi care au asociat această urare cu "Un sex oral fericit!". Spre norocul meu şi al tuturor celora care scriau greşit vin cu o altă definiţie din Dicţionarul Etimologic Român care, ce-i drept, e scris în perioada 1958-1966 şi cu una din DEX-ul din 1998 (pe când dicţionarul cu definiţia de sex oral e din 2007):
Páşte (-ti) – Sărbătoare Învierii. PÁŞTE2 - paşti.
Adică în ambele dicţionare este arătat că cuvântul Paşte poate fi folosit ca "Sărbătoarea Învierii" însă este accentuat şi faptul că corect se foloseşte Paşti aşa că pentru a nu confunda în viitor şi pentru a ne feri de incomodităţi de genul "A rupe iarbă cu gura" sau "a practica sex oral", îndemn pe toţi să scrie şi să pronunţe corect: Paşti Fericit!
Limba română, ruşii din Moldova şi mAldAvenizme
Poza e tare, măriţi-o! | Sursa: inpanamea.ro
Voi începe cu fraza scrisă de mine în comentarii la articolul lui Andrei Fornea: Fraţilor, de ce daţi vina unul pe altul pentru ceea ce prezintă Moldova? În asta e şi problema, noi nu putem rezolva paşnic vreo problemă sau să ducem până la capăt vreo discuţie fără a ofensa pe cineva.
Cred că deja e clar despre ce va fi acest articol, despre limba română, despre ruşii din Moldova şi despre mAldAvenizme. Nu mă iau să comentez şi să contrazic toate răspunsurile la articolele şi comentariile mele, voi analiza doar unele poziţii şi păreri care le-am întâlnit zilele acestea în lumea online.
1. Voi începe cu comentariu la unul dintre primele posturi pe acest blog şi anume la video cu ce mă ocup eu noaptea în care maşinal am folosit unele cuvinte de origine rusească însă adaptate de moldoveni, de ex. crasovci = adidaşi sau şnuroace = şireturi, după filmări mi-am dat seama de greşeala făcută şi am încercat prin intermediul subtitrărilor să traduc cuvintele neînţelese de români care sper că citesc blogul meu. La sfârşit de video am adăugat un text cu conţintul "Excluziv cu maldavenizme!" chipurile pentru a da o nuanţă de umor greşelilor mele. Deci, m-a ofensat comentariul care l-am primit la acest post:
Zi cu ghinion
Iată şi a trecut Sfintele Paşti, care în acest an a căzut pe 24 aprilie, a venit şi ziua de 25 care pentru mulţi e zi de odihnă, afară soare, oameni cu zâmbet pe faţă, unii cu mutre acre (motivul: o noapte nedormită), doar eu cu ghinionul meu.
Am fost cel mai cuminte în ziua de Paşti, am fost la bunici apoi am stat cu familia, cred că n-am păcătuit într-atât ca azi să am aşa o zi "frumoasă". M-am ridicat din pat cu piciorul drept, ţin minte, şi totuşi toată ziua merge anapoda:
Ca orice adolescent, după ce m-am trezit, dau să pornesc laptop-ul să văd ce nou pe facebook şi pe odnoklassniki. Aprind, introduc stick-ul de internet Orange şi primesc eroare, repet procedura de introducere, nimic. Încerc să dau restart laptop-ului, că s-ar putea să meargă, dar aici al doilea "noroc" pentru ziua de azi - nu se aprinde laptop-ul, de fapt a început să se aprindă însă într-un moment s-a blocat. Primul lucru şi cel mai logic care-l pot face e stingerea forţată pentru a-l aprinde din nou. Pentru cei ce nu ştiu cum se stinge forţat un laptop: apăsaţi pe butonul de aprindere şi ţineţi apăsat 10 secunde până nu se stinge total, apoi în mod normal aprindeţi. Aceasta ar fi fost soluţia însă NU, prima dată în viaţă mi-a refuzat laptop-ul. O altă soluţie era să-l scot din priză şi să-i scot bateria, atunci el sigur se va deconecta. Mi-a reuşit, l-am aprins şi am încercat internetul care din nou îmi arată eroare, merg la computerul părinţilor, şi acolo eroare. Am ajuns la concluzia că Orange mi-a deconectat internetul pentru că n-a fost plătit la timp...
Hai, Varniţa! Hai, Moldova!
Hai, Varniţa! | Măreşte poza, Click!
16 aprilie, ziua când toată Moldova a ieşit la făcut curat. Toţi, de la mic la mare, sub lozinca "Hai, Moldova!" au pornit la strâns gunoiul din parcuri, de pe dealuri, malurile râurilor, lacurilor etc. Cei din Varniţa au întârziat din motiv că pe 16 aprilie au avut un alt eveniment care a atras atenţia populaţiei spre centrul raional. Dar cum se zice Mai bine mai târziu decât niciodată, aşa că Varniţa a fost atacată de extratereştri în data de 21 aprilie 2011.
Un grup de copii din sat împreună cu profesorii de geografie şi biologie din Liceul Teoretic Varniţa au îmbrăcat salopetele (combinezoanele) şi au trecut de-a lungul râului Nistru colectând tot gunoiul. De ce extratereştri? Elevii din clasa a doua care împreună cu profesorul de educaţie fizică făceau cross nu departe de locul pe unde treceau acei în combinezoane, văzându-i, aceştia miraţi au exclamat: aceştia sunt de pe altă lume!
Fiecare primăvară în Varniţa se organizează astfel de activităţi de curăţare a malului râului Nistru, fâşiilor forestiere şi a întregului sat. Anul acesta, cu ajutorul proiectului Hai, Moldova! în sat s-a făcut mai mare lucru, cineva dintre participanţi a recunoscut că ei au reuşit să curăţe o arie mai mare, asta se datorează şi faptului că în acest an gunoi era mai puţin decât în anii trecuţi. Un alt argument pentru lucrul mai sporit al voluntarilor este şi echipamentul, participanţii cu mare bucurie au îmbrăcat costumele de protecţie, aceasta era o motivare pentru a face lucrul mai calitativ.
După ce gunoiul a fost încărcat în camion, participanţii au organizat o sesiune foto în costumele albe pentru a crea invidie în rândurile prietenilor, de pe facebook.com şi odnoklassniki.ru, care au ratat şansa de a se implica.
Cum faci un site pe weebly
Am primit de la profesorul de informatică o sarcină, să facem site-ul unei comune. Eu de exemplu deja am făcut site-ul varnita.md (puteţi să-l accesaţi însă e în reconstrucţie şi vor apărea nişte greşeli) de mai mult timp şi acum nu-mi rămâne decât să dau examenul la informatică. Mai rău de colegii mei care trebuie să facă aceste site-uri, marea majoritate nu prea ştie cum şi tot mă întreabă cum se face.
Ruga – Drapelul românesc
Au trecut 2 ani de la răscoala din Chişinău, a fost în 2009, astăzi e 7 aprilie 2011, însă şi acum îmi trec fiori amintindu-mi despre acele evenimente. Incredibil, comuniştii deja nu mai sunt la putere. Acesta era scopul pentru care au ieşit tinerii în stradă.
Nu apuc să vorbesc despre ziua de 7 aprilie şi despre ce a urmat, presa e plină de astfel de informaţie, majoritatea ştiu mai bine ca mine despre cele întâmplate. Acum doar vin cu o strigare către toţi să fie tari şi să nu-şi trădeze patria, să ţină cont de acele idealuri care au fost promovate de părinţi. O formaţie folk de basarabeni din Iaşi au terminat recent un clip despre evenimentele din 7 aprilie "Drapelul românesc" al cărui lansare e azi. Deci, priviţi şi daţi mai departe:
Irina Deleanu Orange Trophy 2011
Ana Toma | Măreşte poza, Click!
În acest weekend, 2-3 aprilie 2011, în Sala Polivalentă, Bucureşti, România s-a desfăşurat concursul internaţional de gimnastică ritmică Irina Deleanu Orange Trophy 2011, ediţia a 10-a. La concurs au participat 17 ţări printre care cele mai apropiate: România, Rusia, Ucraina, Bulgaria şi bineânţeles Moldova.
De ce scriu despre acest eveniment? Am fost şi eu pe acolo, am filmat tot concursul, de dimineaţa până seara. Sâmbătă a fost etapa de selecţie iar duminică finala. De ce am fost şi eu acolo? Am fost să susţin gimnastele din Republica Moldova: junioarele Iuliana Liubomescaia, Alexandrina Gheţoi şi senioara Ana Toma.
Despre Ana Toma am mai scris la mine pe blog în articolul Reţeta succesului, o cunosc de mulţi ani şi pot spune că e o persoană simplă şi sinceră, aflând că vine în Bucureşti la concurs n-am putut rata şansa s-o văd la o adevărată competiţie de gimnastică. Impresiile mele: a fost super concursul, atmosferă plăcută, concursante puternice şi nu în ultimul rând Anişoara a fost fermecătoare, chiar şi oamenii care nu o cunoşteau o susţineau. Nu e straşnic că Anişoara a cedat primele locuri altor fete cu experienţă mai mare (vorbesc şi de campioana mondială Daria Kondakova din Rusia), cred că e un rezultat bun poziţionarea ei în mijlocul clasamentului.
Vedeţi mai jos filmări de la concurs cu Ana Toma în rol principal. Celelalte filmări le găsiţi pe pagina de YouTube a prietenului meu Dan Mareş.
