Transport Chişinău – Bucureşti. Metoda cea mai comodă de a călători
În acest articol voi povesti cum eu, în ultimii 5 ani, de când mă aflu în România, am găsit cea mai comodă metodă de a călători între Chişinău şi Bucureşti. Voi povesti despre transportul care circulă la ora cea mai potrivită, mă lasă în locurile convenabile pentru mine şi are Wi-Fi.
Tren sau autocar?
Am renunţat la tren, în favoarea autocarului, deoarece biletul la tren este mai scump, trenul mă lasă numai în gara feroviară, călătoria durează mai mult, etc. Pentru mai multe argumente ne vedem în secţiunea de comentarii.
Cum fac rost de bilet?
Atunci când eşti în Bucureşti, este simplu, suni şoferul şi îl rogi să îţi păstreze un loc (sau mai multe) pe numele tău. Seara vii la autocar, dai banii, îţi găseşti locul şi porneşti la drum.
Din Chişinău mereu am avut o problemă: cum să fac rost de bilet în timp util? Să sun la şofer nu puteam, pentru că biletele se cumpără de la ghişeul gării. Primii patru ani procedam în felul următor:
Cea mai absurdă lege din România: legea Jujeului purtat de câini
Scumpi cititori, vă prezint cea mai absurdă lege din România. Ştiaţi că: toţi câinii de pază, care însoţesc turmele de oi, trebuie să poarte jujeu, adică o bucată de lemn atârnată de gât? Dar ştiaţi că există şi lege care reglementează normele tehnice de confecţionare şi de utilizare a acestui jujeu?
Definiţia jujeului din Dex Online explică clar pentru ce este nevoie de acest instrument. "Jujeu - Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri."
Pe site-ul descopera.ro am găsit un articol foarte simplu şi clar care explică "De ce câinii ciobăneşti poartă jujeu". În articol se zice că "Jujeul este în esenţă un simplu băţ de lemn de dimensiuni medii şi cu o lungime de 20-30 centimetri. Acesta este legat cu un lanţ de zgarda câinelui ciobănesc astfel încât să-i atârne aproximativ la jumătatea picioarelor din faţă". Acest băţ nu deranjează câinele atunci când el merge, însă la alergare jujeul se loveşte de picioarele din faţă şi provoacă disconfort sau chiar dureri, făcând câinele să meargă mai încet. Aceasta este cea mai efectivă metodă pentru prevenirea urmăririi şi omorârii animalelor sălbatice din pădure.
Poliţia a reţinut taximetristul care a agresat sexual o studentă din Bucureşti
A fost reţinut taximetristul care a agresat sexual o studentă din Bucureşti în dimineaţa zilei de 28 februarie. Seara, în data de 9 martie, fata a fost sunată de către poliţia de la secţia 21 din Bucureşti şi a fost anunţată că este reţinut un suspect, să vină la poliţie să confirme că el este agresorul.
Cred că este timpul să recunosc că o cunosc personal pe această studentă, însă nu voi dezvălui personalitatea ei, totuşi taximetristul mai are cunoscuţi care, cine ştie, ar vrea să se răzbune.
"Eu tremur, mi-e frică" mi-a scris fata imediat după ce a fost chemată la poliţie. Îmi făceam griji şi eu, am întrebat-o cu ce ajunge aşa târziu până la poliţie, "sper că nu cu taxiul?". Nu am mai primit răspuns până nu s-a întors de la secţia de poliţie. La ora 01:58 primesc mesaj: "a venit poliţia după mine, tot ei m-au adus la cămin. Au găsit telefonul, şi geanta, pe care a vândut-o cu tot cu cosmetica din ea. Bineînţeles că nu au găsit toate lucrurile, au găsit şi actele, însă buletinul a fost anulat şi trebuie să îmi fac actele din nou. Am recunoscut agresorul, era scârbos. Cum am intrat în sală, am ştiut că este el. Este arestat preventiv pe 24 de ore. Dacă procurorul mâine nu decide arestarea până la proces, va primi arest la domiciliu. El nu are domiciliu stabil aşa că este posibil să-l aresteze. El a recunoscut şi fapta. Faza e că taximetristul nu e de la Speed Taxi, e de la altă companie care au emblema identică".
Presupun că mulţi cititori or să sară în capul studentei strigând că aceasta a dat declaraţii false şi vor înjura presa (inclusiv pe mine) că am mediatizat această informaţie fără să fie verificată din mai multe surse. Voi încerca să explic cum şi de ce s-a ajuns până aici.
Scrisoare deschisă către Speed Taxi în cazul studentei agresate sexual
Mai multe organizații au semnat scrisoarea deschisă către Speed Taxi cerând ca taximetristul pervers, care a agresat sexual o studentă din București, să fie pedepsit. Amintim că pe data de 28 februarie 2015 studenta care se întorcea din centrul vechi cu taxiul a fost dusă ce către taximetrist într-un câmp de lângă Lacul Morii și a agresat fata, cerându-i sex oral.
Informaţii suplimentare despre acest caz citiți în articolul "Mărturia studentei din Bucureşti agresată sexual de un taximetrist de la Speed Taxi".
"Vrem ca fetele și femeile să fie în siguranță în taxi, atunci când aleg compania Speed Taxi!
Aducem la cunoștiință companiei Speed Taxi cazul unei fete agresate de un șofer din cadrul acestei companii. Cerem Speed Taxi să cerceteze intern această situație și să răspundă atât anchetei demarată de poliție cât și public!
În data de 28 februarie, orele 03:40-03:50 dimineața, o studentă a urcat într-o mașină cu însemnele Speed Taxi. Șoferul nu a respectat traseul indicat de aceasta, a condus spre altă locație, fără știrea sau acordul ei, a amenințat-o cu moartea, apoi a încercat să o violeze și a tâlhărit-o, abandondând-o apoi în câmp. Aceste fapte care sunt asimilabile unor infracțiuni grave de privare de libertate, tentativă de viol și tâlhărire trebuie cercetate intern și sancționate de compania Speed Taxi. Cerem companiei să participe activ la identifcarea agresorului precum și la implementarea unor măsuri de siguranță pentru toți clienții (femei și bărbați) care utilizează serviciile companiei!
Mărturia studentei din Bucureşti agresată sexual de un taximetrist de la Speed Taxi
Studenta din București, care va rămâne sub anonimat din motive de securitate, a mărturisit despre privarea de libertate, agresiunea sexuală și tâlhărirea din partea unui șofer de la Speed Taxi București. Aceasta s-a întâmplat în dimineaţa zilei de 28 februarie 2015.
Fetele și femeile apelează la serviciul de taxi tocmai pentru a se simți în siguranță în spațiul public! Este un serviciu contra-cost, șoferul de taxi are obligația să aibă un comportament decent și corect iar compania de taxi are responsabilitatea angajaților săi!
Vă rugăm să citiți mărturia unei studente care a trecut printr-o experiență urâtă cu un șofer de la Speed Taxi. Studenta a ales să povestească tocmai pentru ca alte fete și femei să nu treacă prin trauma prin care ea a trecut și speră că această mărturie le va încuraja și pe altele care au trecut prin experiențe de genul să rupă tăcerea și să-și facă vocea auzită! Doar așa, șoferii de taxi care au un comportament ilegal și imoral, pot fi pedepsiți iar alte fete și femei protejate!
”Vineri, am mers în centrul vechi cu niște prieteni. Era târziu când am ieșit din local și am mers sa mănânc ceva, după care plănuiam să merg acasă. În timp ce mâncam, prietenii mă rugau să mai rămân cu ei, să continuăm distracția. Chiar dacă decizia mea le strica tot cheful, am hotărât totuși că era timpul să merg acasă. De când m-am stabilit în București, foloseam în mare parte Speed Taxi, am mers aproape până la capătul coloanei de taxiuri parcate la marginea străzii să găsesc emblema lor. M-am apropiat de mașină ca să mă asigur că e Speed Taxi și nu altă firmă care are logo asemănător. Am urcat în taxi fericită și cu speranța că voi ajunge repede. Eram obosită și adormită. Am urcat pe bancheta din spate, așa fac mereu, am comunicat adresa și am început să-mi planific activitățile și programul pentru duminică. Nu am vorbit cu taximetristul, a fost o călătorie lejeră, la început. Când am ajuns aproape de casă, am scos 100 de lei și am întrebat cât îi datorez, taximetristul a spus că nu are mărunt și că nu pot plăti cu cardul, ceea ce m-a amuzat. Spunea că trebuie să schimbăm banii sau sa găsim un bancomat, iar în loc să oprească la non-stop, a apăsat pe accelerație.
Credeam că știe el un bancomat sau alt magazin unde pot schimba banii, mă gândeam că poate vrea să întoarcă și nu are cum, dar totuși conștientizam că mă mint singură pe mine. Tot ce îmi amintesc, după scenariile pe care mi-au apărut în fața ochilor, sunt niște case și străduțe înguste, după care a oprit într-un câmp, lângă Lacul Morii. Nu știam atunci ce lac era, am aflat asta abia când am ajuns la poliție.
Interviu exclusiv cu Kapushon (Marin Creţu)
Eu anii de studenţie i-am petrecut în Bucureşti. Din Chişinău şi până în capitala României făceam o noapte, în autocar nu prea pot să dorm aşa că îmi rămâne numai să ascult muzică. Aflându-mă acasă, într-o vacanţă, am aflat despre un oarecare Kapushon, am intrat pe site-ul lui, am descărcat albumele, le-am încărcat pe telefon şi pe drum spre Bucureşti am început să ascult. Nu credeam că o să îmi placă toate piesele dar am ascultat albumele cap-coadă. Aşa am devenit fanul lui Kapushon.
Începutul anului 2015, încă nu s-a trezit toată Moldova din beţie, dar eu am intrat pe Facebook să îl deranjez pe Marin Creţu, numele din buletin al lui Kapushon. L-am rugat pe Marin să îmi dea un interviu, ce să crezi? a acceptat! Aşa am ajuns să public primul meu interviu pe blog.
Eu, om serios, m-am informat înainte de interviu, ca să nu-i dau întrebări proaste, ştiţi ce am descoperit? Mulţi jurnalişti întreabă acelaşi lucru: "De ce Kapushon?" De parcă nu se poate găsi răspuns pe internet, prin interviurile precedente!? Eu am fost mai exemplar şi am aflat că acest nume scenic nu poartă nici un mesaj simbolic de profunzime astrală, nu! Este doar numele accesoriului vestimentar care în română se numeşte glugă, atunci când kapushon vine din rusă. Raperii poartă glugă, Marin este raper, deci Marin Creţu devine Kapushon, mai simplă nici că nu se poate.
Cine nu-l cunoaşte pe Kapuhson, vă spun pe scurt: este din oraşul Leova, de la sudul Moldovei, a învăţat în Cluj şi a muncit în Moscova, acum este stabilit în Chişinău. A devenit cunoscut în România datorită melodiei "Frăţică dă-mi o bucăţică" pe care a interpretat-o şi la X Factor. Ruşine să nu ştiţi!
Acum să trecem la partea dulce, interviul:
Î: Ştim deja cine este Kapushon, ştim şi de ce ţi-ai ales acest nume scenic, însă tu niciodată nu ai pus accent pe acest obiect vestimentar. Ai apărut cu glugă pe cap numai în clipul „Frăţică dă-mi o bucăţică”, dar şi acolo foarte puţin. De ce nu valorifici semnificaţia numelui? Ori nu vrei să fii confundat cu Carla’s Dreams?
Nu am ales numele cu acest scop. Adică, chiar nu m-am gândit că apoi va trebui să apar des cu glugă. E un nume şi atât.
Şi, dacă tot ai atins această temă, da, aş încurca iţele mai mult, făcându-mi din imaginea cu glugă un brand, aşa cum, este deja folosită de respectivul.
Î: Tu şi Carla’s Dreams aţi devenit cunoscuţi pentru români cam în aceeaşi perioadă. Va urma o colaborare cu ei? Colaborare dictată inclusiv de gluga (kapushon-ul) care vă reprezintă pe ambii.
Nu pot să ştiu. Nu s-a vorbit niciodată despre o colaborare, deci, chiar nu ştiu ce ne-ar putea face să colaborăm pe viitor. Până când nu am în planuri să colaborez cu ei.
Let’s Be Cops – StandUp de lung metraj
Filmat în numai două luni şi cu un buget aproape 20 de milioane de dolari, filmul "Let's Be Cops" cu uşurinţă întrece majoritatea comediilor filmate în ultimii ani, datorită actorilor geniali: Jake Johnson şi Damon Wayans Jr. şi datorită regizorului Luke Greenfield, care a încercat să producă o artă, şi nu pur şi simplu să scoată bani.
Trebuie să recunoaştem că filmul a avut succes inclusiv datorită valului de filme despre poliţiştii americani, cum ar fi "21 Jump Street" şi "22 Jump Street". Ori noile filme la această temă ne fac să ne amintim nostalgic de filmele "Rush Hour" şi "ad Boys"?!
Conform scenariului, doi prieteni au vrut să se distreze, au îmbrăcat haine de poliţişti şi într-un moment, când au exagerat cu glumele, s-au trezit într-o altă lume, plină de urmăriri, spionaj şi pericol. Curios este faptul că scenariştii nu numai au creat povestea, injectând în ea glume, dar au încercat să-i dea şi sens filmului. Ryan şi Justin nu încearcă pur şi simplu să mintă lumea naivă folosind hainele de poliţişti, ei de fapt caută să se ascundă de la propria viaţă, lipsită de realizări. Legătura dintre locul de muncă a lui Justin şi peripeţiile în care a nimerit el este una reuşită. Mă simţeam mândru şi inspirat în acel moment când, în sala de şedinţă unde Justin a insistat să-i fie aprobat jocul, a intrat poliţia şi acţiunea s-a transformat într-un epizod din joc. Cudat lucru, deoarece de fiecare dată când mă uit la un film, realizez că este doar film, nu bocesc la Hatico, nu mi-e frică când mă uit la filme de groază etc., însă unele momente totul mă fac să cred.
Difereneţele de scriere dintre un blogger şi un portal de ştiri
Voi analiza în această postare diferenţele pe care le-am observat eu, dintre un site de ştiri şi un blog. Lenea şi lipsa de timp nu mi-au permis să fac rost de ziare pentru a le include în analiza mea, în schimb am pus mâna pe mouse şi am citit câteva site-uri de ştiri şi câteva bloguri.
Diferenţele de aranjare a materialuliu
Un site de ştiri obligatoriu, pentru toate ştirile, are o imagine reprezentativă. Mai ales materialul despre alegeri este însoţit de imagini foarte relevante, atunci când un blogger ori găseşte o imagine în google (în cele mai multe cazuri preluată chiar de pe un site de ştiri), ori a făcut el o poză (în acest caz pot spune că postarea a fost scrisă ca anexă la poză), sau nu pune imagini deloc.
Titlurile
Blogger-ii au titluri mai simple, de exemplu „Probabil, Ponta va recunoaşte…” de pe biziday.ro versus „Ponta: România a înregistrat o creştere a producţiei industriale de peste 6 ori faţă de media UE în septembrie” de pe romaniatv.net. Titlurile site-urilor de ştiri conţin cuvinte strigătoare, de exepmlu:
Paradoxal: Oleg Brega ar putea să devină deputat în Parlamentul Moldovei
În schimb, în cazul partidelor politice, alegătorul, care a vrut să vadă în parlament o persoană, de exemplu pe Marian Lupu, a fost nevoit să voteze Partidul Democrat, ceea ce înseamnă că de mână cu Lupu va veni în parlament şi Plahotniuc. Şi dacă eu, ca alegător nu-l vreau în parlament pe Plahotniuc, dacă cred în celelalte persoane de pe lista partidului, atunci eu trebuie să accept ca un afacerist corupt să îmi reprezinte interesele mele şi să îi cumpere pe ceilalţi? Mai mult decât atât, mulţi candidaţi de pe listele partidelor nu merită să fie în Parlamentul Republicii Moldova. Internetul este plin cu imagini, articole şi materiale video cu adevărul gol goluţ despre aceştia.
