Articole cu Tagul: bucuresti
Alverstur, transport călători Chișinău – București
Chiar dacă în titlu am scris „transport călători Chișinău – București”, compania Alverstur se ocupă și de transport călători spre alte orașe din România, inclusiv curse ocazionale. Au curse și spre alte țări, de exemplu spre Italia. Dar nu despre asta este articolul. Este despre colaborarea noastră.
De foarte mulți ani călătoresc cu această firmă și acum am început o colaborare. De ce colaborez cu Alverstur? Pentru că îmi place politica acestei companii. De ce nu colaborez cu altă companie? Pentru că am mai călătorit cu una singură, în afară de Alverstur, și pot să scriu un articol întreg de ce să NU călătoriți cu acea firmă. Am avut extrem de multe momente negative cu cealaltă firmă și pentru niciun ban nu i-aș promova.
Pe Alverstur, în schimb, i-aș promova și îi promovez
Am scris în 2015 acest articol despre transport Chișinău – București și anume despre Alverstur, foarte dezvăluit, în care am enumerat detaliat toate avantajele lor. Atunci chiar călătoream cu ei foarte des pentru că eram student. Eu, ca student, eram super fascinat de oferta lor „a 6-a călătorie gratis” pentru care șoferii la început de fiecare călătorie împărțeau cartonașe celor care nu aveau și puneau ștampile la toți care aveau cartonașe (ceea ce nu fac companiile concurente care și ele au ofertă similară).
Belibov Dan: cum e să fii student la IT în București
Pentru început am să mă prezint: sunt Belibov Dan, student la facultatea de Automatică și Calculatoare, specialitatea Calculatoare și Tehnologia Informației de la Universitatea Politehnica din București. Acum, în 2016, am finisat anul 1.
De ce scriu acest articol? Pentru că am primit în ultimul timp tot mai multe întrebări despre facultate. Mă întreabă lumea cât de grea este și cât trebuie să înveți la ea. Din acest motiv am decis să scriu aici cele mai relevante sfaturi (în opinia mea).
Tot ce urmează în acest articol constituie experiență proprie și a altor câteva zeci de persoane din domeniu cu care am avut ocazia să comunic. Printre aceste persoane sunt studenți, profesori sau specialiști în domeniul IT.
Informatica și IT
Informatica și CTI (IT) sunt 2 lucruri diferite. Însăși din denumire înțelegem că Informatica ține de propriu zisa informație, însă IT e despre tehnologiile folosite pentru producerea, stocarea, crearea, replicarea, etc. a informației. Informatica constă în mai multă programare, algoritmică și diploma finală e de fapt o diplomă de informatician (se învață 3 ani). La CTI faci programare, dar și sisteme de operare, hardware, rețelistică, electrotehnică și diploma primită este de inginer în CTI (se învață 4 ani). Nu pot spune care este mai bună. Aș fi studiat la ambele, dar am ales CTI. Ambele nu sunt facultăți ușoare și deci la ambele e nevoie de muncă.
Rima Grinco: masterand la București. Când și cum începi procesul de angajare?! Sfaturi practice
Care este cea mai bună investiție pe care o poți face atâta timp cât ești student?
A fi student nu înseamnă să frecventezi doar cursurile de la facultate. Pe lânga asta este important să investești în tine pe parcursul întregii perioade de studenție. Fii flexibil și deschis la schimbările care intervin. Așteptările tale despre România ar putea să nu coincidă cu realitatea. E bine să fii tolerant și usor adaptabil.
Implicarea într-un ONG, în activități extracurriculare sau participarea la proiecte de carieră: conferințe, târguri de joburi sau evenimente pentru studenți, se numără printre sugestiile de primă importanță.
În primul rând, interacționează și petrece mai mult timp cu localnicii și apoi fă-ți prieteni în diasporă. Alege oamenii cu care petreci timpul și îți devin prieteni. Alege să fii înconjurat de persoane puternice, motivate, alege-i pe cei care au un efect benefic pentru dezvoltarea ta persoanală.
Tatiana Olari: student basarabean la Universitatea Româno-Americană din București
Început de drum…
În totdeauna am apreciat persoanele curajoase, cărora nu le-a fost frică să iasă din zona lor de confort. Astfel, am devenit şi eu una din ele, atunci când am hotărât să-mi construiesc un viitor într-un oraş cu perspective, unde nu va fi căldura părintească.
Voi fi sinceră cu tine şi îţi voi mărturisi că nici prin cap nu mi-a trecut, fiind în ultimul an de liceu, că voi ajunge să-mi fac studiile în Bucureşti. Totul a venit spontan, după participarea mea la Moldovan International Education Fair – MIEF, unde privirea mi-a rămas fixată pe Universitatea Româno-Americană, care este o universitate privată. Aşadar, ca să înţelegi, dacă la alţii au mai fost şi a doua sau a treia opţiune, la mine doar una, una şi bună.
Admiterea
Admiterea la Universitatea Româno-Americană se face în Chișinău. O comisie specială vine să preia dosarele studenților. Admiterea se face în două ture, în a doua jumătate a lunilor iulie și septembrie. Dosarul se depune în două exemplare, se susține un examen de admitere la o materie la alegere iar cei care au certificat de competențe lingvistice își pot echivala nota. Universitatea oferă burse studenților cu cea mai mare medie de intrare sau cu cea mai bună medie din anul precedent (dacă deja înveți de cel puțin un an). Bursa o pot obține și tu, cetățean al Republicii Moldova, chiar dacă nu ai cetățenie românească. Dar dacă ai note slabe, fii gata să achiți taxa de studii. După cum ai înțeles, în această universitate sunt reguli aparte, diferite de celelalte universități.
Cristina Caliman: prin ce am trecut până am ajuns studentă la Limbi Străine în Bucureşti
„Ține cu dinții de visele tale! Dacă visele mor, viața devine o pasăre cu aripile frânte, ce nu poate zbura”.
Eram clasa XI-a când a apărut prin minte, dorința arzătoare de a studia în România, de a cunoaște oamenii și modul lor de viață, astfel încât învățam foarte mult ca să ajung să am o medie bună și să susțin îngrozitorul „ Bacalaureat”, așa mi se părea atunci că, mai greu și mai dificil test, nu există în viaţă, dar nu este chiar așa!
Cristina Caliman, Bucureşti, Primăvara pe malul Dâmboviţei lângă căminele Grozăveşti
Am trecut cu brio de examene, am încheiat o etapă destul de importantă, dar a început alta. Vara, când majoritatea dintre prietenii mei se odihneau, eu, ore de-a rândul, căutam informații despre Universitățile din România: acte necesare, facultăți, părerile celor care studiau deja de ceva timp acolo. În fine, am reușit să ajung la Ambasadă, chiar în prima zi. Eram entuziasmată să cunosc „o lume nouă”, dar se pare că orice început e greu, pentru că am avut nevoie de 3 zile la rând ca să vin să depun actele. Eram descurajată, era cald, aglomerație, de aceea vă recomand să nu vă grăbiți să ajungeți primii acolo, într-un final am depus dosarul. Am depus și la Universitățile din Moldova, ca să mă asigur că am un loc, pentru că vedeam că există o mare concurență și într-un moment aveam dubii dacă voi ajunge în România sau nu. Inițial doream să aleg orașe mici, apoi am zis că trebuie să risc, nici nu știi ce-ți pregătește viața și am ales să merg acolo, unde era visul meu, adică București sau Cluj-Napoca, la Facultatea de Limbi și Literaturi străine.
Transport Chişinău – Bucureşti. Metoda cea mai comodă de a călători
În acest articol voi povesti cum eu, în ultimii 5 ani, de când mă aflu în România, am găsit cea mai comodă metodă de a călători între Chişinău şi Bucureşti. Voi povesti despre transportul care circulă la ora cea mai potrivită, mă lasă în locurile convenabile pentru mine şi are Wi-Fi.
Tren sau autocar?
Am renunţat la tren, în favoarea autocarului, deoarece biletul la tren este mai scump, trenul mă lasă numai în gara feroviară, călătoria durează mai mult, etc. Pentru mai multe argumente ne vedem în secţiunea de comentarii.
Cum fac rost de bilet?
Atunci când eşti în Bucureşti, este simplu, suni şoferul şi îl rogi să îţi păstreze un loc (sau mai multe) pe numele tău. Seara vii la autocar, dai banii, îţi găseşti locul şi porneşti la drum.
Din Chişinău mereu am avut o problemă: cum să fac rost de bilet în timp util? Să sun la şofer nu puteam, pentru că biletele se cumpără de la ghişeul gării. Primii patru ani procedam în felul următor:
Cum văd eu studenţii în căminele din Bucureşti
Studenţia – cea mai interesantă perioadă a vieţii, o perioadă intermediară când încă nu te interesează problemele societăţii dar deja eşti nevoit să rezovi unele probleme mai delicate, pentru a supravieţui. Viaţa la cămin te educă din mai multe puncte de vedere, te formează ca personalitate însă cred că e ceva opus slujbei militare (acolo te civilizezi dar la cămin te strici, aşa să zicem).
Am trecut prin mai multe cămine a oraşului Bucureşti, unele sunt doar pentru studenţi străini, în altele găseşti români şi acum vreau să descriu fiecare tip de studenţi care populează aceste cămine.
Moldovenii. Încep de la cei din Republica Moldova deoarece şi eu sunt moldovean, am interacţionat mai mult cu aceştia şi am ce spune. Sunt mulţi, mai mulţi decât alţi studenţi străini însă mai puţini decât români. Moldovenii sunt gălăgioşi, mai ales noaptea: stau pe palier, fumează, mereu au teme de discuţie, uneori mai joacă monopolia, bilot sau chiar şah. Au moldovenii un limbric de la ruşi aşa că sunt cam agresivi, pe la petrecerile „basarabenilor” mai vezi vreo doi să se întindă, în cămin la fel poţi să auzi înjurături maldaveneşti (româneşti + ruseşti numa că cu terminaţii de-anoastre). Alţi studenţi cu moldovenii nu se ceartă, deoarece moldvenii sunt mulţi, uniţi şi cunosc „ghini” limba română. Din primele zile moldovenii fac cunoştinţă unul cu altul, aleargă din cameră în cameră după o ceapă sau pentru 10 minute de Odnoklassniki, tocmai de asta şi sunt gălăgioşi, că se cunosc şi mereu au despre ce să vorbească. După ce se cunosc, urmează chefuri, beţii cu coniac şi bere, muzică şi înjurături în gura mare, doar că încearcă să nu prea atragă atenţia celor din jur şi nici a poliţiei.
Chinezii. Sunt mai mulţi decât alţi studenţi, însă nu se compară ca moldovenii, aşa că sunt mai tăcuţi, binevoitori dar izolaţi. Chinezii când gătesc ceva, deschid uşa la cameră. Mâncarea lor este condimentată la 180%. Toată lumea care trece pe lângă camera lor strănută, deoarece mirosul e insuportabil (despre gust nici nu comentez). Aceştia au în cameră foarte multe aparate electrocasnice, haine şi alte chestii care în China se vând la kilogram.
Africanii. Sunt şi studenţi din Africa prin căminele româneşi, nici acum nu pot să rămân indiferent când ei trec pe lângă mine, mă simt obligat să ridic capul să-i privesc şi …
