Articole cu Tagul: facultate
Svetlana Brazdă: Tranfserul studenților moldoveni între universitățile din România
Probabil mulți s-au întrebat cum e să te transferi de la o universitate la alta, fiind student basarabean în România? Am să vă vin în ajutor prin intermediul acestui articol.
Articolul va fi mai mult o relatare a exeprienței personale și voi exemplifica cu problemele pe care le-am întâmpinat eu personal. Voi relata și despre felul în care am reușit să rezolv lucrurile. Totuși, sper să vă fie de folos. Legile se schimbă, universitățile sunt diferite, condițiile se schimbă, însă birocrația rămâne neschimbată.
Biografie: basarabeancă, admisă în Universitatea din Craiova, anul de studii 2016-2017, FEFS, specializarea kinetoterapie și motricitate specială (cu bursă). Transfer în Universitatea din Oradea, aceeași specializare.
Imagine sugestivă cu Svetlana Brazdă, autoarea articolului.
Ca să te transferi trebuie să îndeplinești toate condițiile de mai jos:
- Să nu ai restanțe;
- Transferul se face cel puțin după anul 1 dar nu în anul terminal. Dacă ai de învățat 3 ani, te poți transfera doar în vacanța de vară după anul 1;
- Trebuie să ai minim 30 de credite transferabile. Într-un an universitar poți strânge cel mult 60 de credite. În urma transferului, materiile care au fost studiate în universitatea de unde vii, se vor echivala în univeristatea unde urmează să înveți. Dar vor fi și diferențe. De exemplu, eu am avut materii în anul 1 în Craiova, care în Oradea nu erau deloc, sau care în Oradea se făceau în anul 2. Astfel, dacă aduni creditele tuturor materiilor echivalate pentru anul 1 în Oradea, suma trebuie sa fie minim 30.
Teoretic, transferul de la o universitate la alta cuprinde 3 etape:
- Acceptul universității unde se transferă studentul;
- Acceptul universității de unde pleacă studentul;
- Acceptul Ministerului Educației.
Practic, a fost așa:
- Am vorbit cu cei din Oradea după primul semestru an 1. Mi-au dat acceptul verbal, dar mi-au zis să vin după ce se termină semestrul 2.
- La început de iulie am sunat în Oradea și am discutat situația mea. Ei mi-au spus ce acte vor de la mine. Am stabilit data când merg la ei, ca să analizeze dosarul (copiile tuturor actelor din dosarul meu din Craiova + copii la actele personale + declarație că nu dețin buletin românesc + ordinul de la minister conform căruia am fost admisă).
Sfaturi:- e bine să ai copii legalizate la absolut toate actele;
- declarația pe proprie răspundere trebuie să fie făcută la un notar din România și să cuprindă fraza „declar pe proprie răspundere că nu dețin carte de identitate eliberată de către autoritățile din România” – pe lângă declarația aia de la admitere mai trebuie și aceasta.
- Ordinul: eu am obținut acest ordin timp de vreo 10 zile. Acest ordin nu este pur și simplu lista celor admiși în anul în care ai fost admis. Acest ordin este trimis de la Ministerul Educației din România direct către universitățile din țară. Ordinul este compus din 2 părți. Prima pagină unde scrie ORDIN și apoi Anexa, adică lista studenților. Teoretic acest ordin ar trebui să fie printat și adăugat la fiecare dosar în parte, practic, poate fi oriunde în universitate. Dacă ești norocos și-l ai în dosar, felicitări. Dacă nu, spor la căutat. Eu am încercat să fac rost de ordin direct de la cei de la minister, însă degeaba, au zis că universitatea este obligată să-l dea și sigur este la universitate. Apoi am tot trecut pe la secretariat și decanat ca până într-un final să se găsească acel ordin la rectorat.
- Toate actele în regulă. Urmează completarea unui formular (eu l-am primit de la univeristatea din Oradea). Acesta se completează în 2 exemplare.
- Etapa semnăturilor. Pe aceste 2 formulare trebuie să semneze șefii din ambele universități. În cazul meu, secretara din Oradea care s-a ocupat de mine și de dosarul meu a rezolvat și semnăturile. Eu doar am mers și am luat formularele și toate actele anexate. A urmat partea veselă. Cerșitul semnăturilor din universitatea de unde plec.
Atenție! E necesar să te grăbești puțin, eu am ajuns pe 31 iulie în Craiova (din 1 august e vacanță în toate universitățile). În cazul meu a trebuit să semneze cei de la secretariat, decanul și rectorul.
Sfaturi:- În caz că nu găsești persoana care trebuie să semneze, sunt și alte persoane în universitate, care au drept de semnătură. Adică, dacă ajungi la ușă și ți se spune că „d-nul cutărescu nu este, veniți peste o lună”, nu pleca. Cere să semneze persoana cu drept de semnătură (sunt mai multe, pe cineva tot găsești pe loc).
- În caz că nu te lasă să intri la cineva „mai mare” gen d-nul rector, folosește-te de cei din jur. De exemplu, lângă rectorat sunt multe cabinete cu prorectori și mulți alți oameni importanți. Bate la ușă, spune problema, și ei te vor trimite la rector, astfel ajungi la cabinetul omului și zici la secretară că vii de la șeful mai mic și ai de semnat asta. La mine a funcționat.
- Cere-ți drepturile folosind combinația de curaj și smerenie.
- Semnăturile au principiul de la mic la mare. Rectorul nu semnează dacă ceilalți nu au semnat.
- Retragerea actelor de la universitatea de unde pleci. După ce am avut toate semnăturile, am mers la secretariat și mi-am retras originalele din dosar, și în loc a fost pus formularul (doar un exemplar) cu toate semnăturile. Celalalt exemplar, semnat, împreună cu actele în original și alte acte pe care le-au cerut cei din Oradea (am scris mai sus despre ele) au plecat la secretariatul Universității din Oradea.
- Avem acceptul universățitilor, urmează să primim acceptul ministerului.
La această etapă ministerul, teoretic, nu ar trebuie să refuze transferul. Pasul acesta este mai mult o chestie birocratică. Atâta timp cât universitățile s-au înțeles, pe cei de la minister nu-i interesează prea mult. Eu nu am auzit sa fie refuzat cineva, totuși s-ar putea să fie și astfel de cazuri.
Bun, Universitatea din Oradea și-a luat angajamentul să trimită personal dosarul meu la Ministerul Educației (dar am înțeles că nu este obligația universității să facă acest lucru). Ministerul Educației, după ce analizează dosarul, emite și trimite un alt ordin de accept al transferului.
Se pare că totul e bine, dar toutși a intervenit o problemă. Dosarul meu a fost trimis către minister la început de septembrie, dar răspunsul nu venea. Există și o dată limită până când poate fi trimis dosarul de transfer, informația poate fi găsită pe site-ul ministerului. Atât eu cât și cei de la universitate am dat telefoane și email-uri către minister, ca într-un final ei să trimită un ordin nominal provizoriu (eu nu l-am văzut, doar mi s-a spus că gata, sunt admisă și am toate drepturile de student în cadrul universității din Oradea).
Niște sfaturi la final de articol: să ai multă insistență, răbdare și să te documentezi bine. Trebuie sa cunoști și să consulți cât mai des metodologia anului tău, chiar e bine să o ai la tine printată pentru că ar putea să existe situații când ai nevoie să te consulți cu metodologia sau să arăți persoanelor interesate.
PS: Locul la buget și bursa de 65 euro nu se pierd.
Cristina Matei: oportunitățile studenției în Târgu Mureș
Să fiu studentă în Târgu Mureș consider că a fost una dintre cele mai frumoase provocări pe care mi le-a oferit viața. Accept provocările. Astfel, cu mare plăcere am acceptat-o și pe aceasta.
Pot spune că am fost și eu dependentă de familie, prieteni și chiar de întreaga Moldova până a veni aici. Sincer mi-a fost destul de greu să mă despart de plaiul meu drag. Îmi aduc bine aminte că am format un ocean de lacrimi împreună cu familia și prietenii înainte de a mă urca pentru prima dată în autocarul Chişinău – Cluj Napoca. Menționez că nu este cursă directă spre Tg. Mureș, oricum nu e o problemă să venim cu cei din Cluj. Pe drum facem maxim 10 ore și asta doar în cazul în care nu așteptăm 5 ore la vamă. Probabil, unele persoane consideră că Tg. Mureș e la o distanță prea mare de casă (aproximativ 500 km) și că vizitele în Republică vor fi rare, dar oricum se merită pentru că acest oraș într-adevăr este unul deosebit.
De ce Târgu Mureș? Pentru că este orașul cu cele mai multe clădiri art nouveau din România: Palatul Culturii, Palatul Administrativ, UMF, Liceele Papiu, Unirea și Bolyai. Are cea mai mare Grădină Zoologică din România. Este orașul cu cei mai mulți maghiari din România (poți avea și prieteni maghiari nu doar români). Biblioteca Teleki este prima bibliotecă publică din România, care conține cărți și documente unice în lume, de exemplu copia Declarației de Independență SUA. În Palatul Culturii găsim cea mai puternică orgă din România cu 4488 tuburi și 3 claviaturi iar vitraliile Palatului au fost premiate în anul 1914 la San Francisco.
Victoria Zubenco: experiența de student basarabean în Craiova și studiile Teatrale
“Dacă dai mult într-un perete, într-un final el se va prăbuși”
Încep cu acest citat pentru că mulți studenți, atunci când ajung în situații dificile, refuză să găsească căi de abolire a problemei și “își lasă mâinile în jos”. În acest articol vreau să povestesc despre experiența mea nebună de studentă în Craiova.
Până în primul an de colegiu mă gândeam foarte mult la ceea ce vreau să devin când “am să cresc mare”, și mă deranja că toți colegii mei deja știau că se vor face medici, juriști, economiști etc. Situația s-a schimbat în primul an de colegiu, în care eu am decis că mă fac actriță. Adevărat e că cerul și pământul s-au schimbat în ochii părinților când au aflat vestea. Și normal, când mama se gândea că fata ei va deveni profesoară de limbi străine, că acum așa e “moda”. Datorită multor negocieri, explicări și lacrimi, părinții au fost de acord ca eu să mă fac artist, dar cu condiția că termin 4 ani de colegiu, în urma căruia trebuia să devin “manager în turism” și plec să-mi fac studiile la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Eu fericită de biruința mea asupra standardelor, am zis că așa fac, dar în capul meu deja era construit planul ideal de evadare, și anume studiile în România. După ce m-am văzut cu diploma de BAC în mâini le-am zis părinților că plec și nimeni nu mă va putea opri. De data aceasta părinții au avut o reacție mai liniștită, știind că nu are nici un rost să se pună cu gândacii din capul meu.
Elena Carabet: cum e să fii student basarabean în Pitești
Ziua în care am aflat că am fost admisă în România a fost cea mai fericită din viața mea. Am strigat, am plâns și am tremurat de fericire. Eram foarte nerăbdătoare să ajung cât mai curând, de aceea mi-am făcut rezervare la maxi, și pe 24 septembrie pe la ora 22 am văzut pentru prima dată ușa de la cămin. Eram acolo în fața ei, stăteam nemișcată, o vedeam străină și totuși cunoscută. În momentul când s-a deschis, am simțit că pășesc într-o lume nouă. O lume ce avea să-mi facă bine din toate punctele de vedere. Știam și simțeam că aici trebuia să ajung și să gust din vise.
Sunt primul an la jurnalism în Pitești. Din primul semestru am pierdut o lună de facultate, deoarece am plecat acasă să-mi fac viza, și nu prea am reușit să înțeleg cum stă treaba sau să-mi înțeleg rostul meu aici.
Atunci când m-am întors, “diriginta” mi-a propus candidatura pentru a face parte din consiliul facultății. A fost cu urnă de vot, cu turul 2 și o facultate întreagă care nu-mi cunoștea numele, dar am fost învingătoare. Acum fac practică pentru angajare la cel mai bun ziar din Argeș. E foarte interesant să mă aflu printre jurnaliști, să fiu prezentă la evenimente, îmi place chiar și când sunt certată că nu-mi fac treaba bine. Dar sunt încă învățăcel. De curând am câștigat bursa Erasmus, abia aștept să plec la anul într-o altă țară pentru schimb de experiență în domeniul jurnalismului.
Silviu Cugut: Toate aspectele de viață a studentului în Suceava
Salutare, voi scrie despre perioada mea de licență din orașul Suceava, Universitatea Ștefan cel Mare, specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, și anume, primii 3 ani de studenție. Cred că experiența mea este un pic mai deosebită, deoarece mă număr printre cei care au intrat direct la facultate, la cu taxă. Prin consulat nu am reușit, pentru că am avut note cam mici.
Bani
Cheltuielile anuale a unui student la cu taxă au fost de circa 4000 euro (cazare, permis de ședere, taxa anuală pentru studii și bani de buzunar). Poate unii se întreabă de ce am decis să intru la cu taxă, cred că raspunsul este evident: diploma recunoscută, oameni, cultură nouă… suntem la fel, dar în același timp atât de diferiți.
Corina Olaru: despre specializarea Relații Internaționale și Studii Europene în Cluj
Ești în perioada când nu știi la ce facultate să mergi? Toți te întreabă ce faci după anii de liceu? Părinții îți spun că trebuie să mergi și să obții o diplomă? Dar singur stai nedumerit pentru că îți pare că nici o facultate nu îți reflectă starea și interesele tale? Atunci îți propun să citești acest articol.
În primul rând aș vrea să facem cunoștință, sunt la fel ca și voi o persoană care, după finisarea liceului, mă gândeam: unde să merg, ce să fac cu viața mea și încotro să o apuc. Unicul lucru care îl știam sigur era că nu vroiam să îmi continui studiile în Republica Moldova, doream o nouă etapă în viața mea și anume perspective și oameni noi. Dacă și tu ești în asemenea situație nu ezita să aplici pentru o bursă în România.
Spre marele meu noroc am ales un oraș foarte frumos și primitor și anume Cluj-Napoca. Orașul care îți trăiește emoțiile împreună cu tine, orașul care te dezvoltă ca personalitate, orașul care e non-stop activ. Fiind una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei, a cucerit toți studenții României, devenind și Capitala Europeană a Tineretului 2015, în care orice student avea posibilitatea să se implice în organizarea celor mai mari evenimente ale orașului.
Din prima zi, când am ajuns la Cluj, am înțeles că am făcut o alegere corectă. Oamenii m-au primit cu brațele deschise, m-am simțit ca acasă. Acest oraș are o cultură aparte, începând de la arhitectură, până la căldura sufletească emanată de fiecare persoană care a pășit în acest oraș.
Student basarabean în Iaşi: despre cămine, universitate şi metode de a câştiga bani
Bună, acest articol este despre prima perioadă de studenţie în oraşul Iaşi, Universitatea Alexandru Ioan Cuza.
Prima zi
Ora 5:30 dimineța, am plecat singur la gară, cu un bagaj foarte mare, am luat rutiera și am pornit. Am ajuns în Iași pe la 10 dimineaţa, m-am oprit chiar în fața universității Alexandru Ioan Cuza, prima impresie a fost un wow. Merg la secretariat să cer cazarea, foarte primitori! Mă pornesc spre cămin, plouă… eu fără umbrelă, știam că de la universitate până la cămin sunt 2,5 km, aşa că fără să gândesc mult iau un taxi, 10 RON pentru 2,5 km (în gînd îmi zic, Bun venit în România) ajung la cămin şi mă cazez.
Căminul
Din toate căminele universității bineînţeles al meu era C4. În cameră 5 persoane, condițiile nu sunt cele mai bune, dau să deschid dulapul rămân cu ușa în mână, la propriu. În bucătărie cu siguranță găsești loc pentru tigaia cu cartofi prăjiți. Paturile scârție, dacă vrei să te așezi pe pat trezeşti toată camera. Sfat pentru cei care se vor caza în acest cămin: neapărat să cumpăraţi frigider și router altfel viață veţi avea. Mână de la mână iese ieftin. Internetul are viteză bună dar în anumite zile se întrerupe. Muzică şi strigăte pe coridor seara și noaptea mai mereu. Românii mai des strigă la beții. În cămin sunt şi moldoveni, şi români, dar nu sunt fete.
Ce se întâmplă dacă ești student basarabean și obții Buletin Românesc
Mai mulți tineri nu înțeleg ce se întîmplă în cazul în care sunt elevi sau studenți Bursieri ai Statului Român, învață în România și obțin buletin cu domiciliu pe teritoriul Statului Român. Răspunsul e simplu: ei trec la contract iar dacă au ascuns că au buletin, vor întoarce banii investiți în această persoană de la momentul obținerii buletinului. Vă explic și de ce.
În introducere aș mai adăuga că sunt multe persoane care susțin că nu e corect să li se retragă bursa. Internauții susțin că este ilegal să fie impuși elevii și studenții să restituie banii, referindu-se la niște avocați misterioși care susțin că teoretic ar câștiga în instanță procesul împotriva Statului Român, dar nu au făcut acest lucru niciodată. Unul dintre internauți este blogger-ul Vitalie Cojocari, pe care îl urmăresc de mult timp dar la care am citit vreo trei articole despre acest subiect și care m-au indignat enorm. M-a indignat modul în care scrie despre acest subiect pe care nu îl cunoaște, faptul că scrie periodic despre asta și folosește titluri strigătoare pentru articole. Concluzia: periodicitatea și titlurile sunt pentru vizualizări, nu pentru adevăr, adică cu scop filantropic, nu nobil.
Hai să fiu eu nobil și să analizez subiectul din perspectiva legii, nu a sentimetelor.
Elevii și studenții, atunci când depun dosarul la consulat, semnează și cererea de admitere care face trimitere directă și care se bazează pe legile din Metodologia de admitere. Adică dacă elevul sau studentul semnează cererea de admitere, el își dă acordul cu ceea ce scrie în metodologie și se presupune că a și citit-o. Oare ce spun acei avocați care se bat cu pumnu-n piept, necunoașterea legii te eliberează de la răspundere? Pentru că blogger-ul Vitalie a scris despre trei tineri care nici nu știau că primesc bursa ilegal, dar în practică se presupune că ei asta știu și ascundeau intenționat această informație, ceea ce reprezintă o ilegalitate.
Procedura de admitere la Masterat în România pentru etnici români din Republica Moldova
Studiile sunt o activitate prioritară pentru cel care tinde necontenit spre succes, cunoaștere și afirmare proprie. Dar admitem că nu te mulțumești cu ceea ce ai cucerit până acum și vrei să-ți depășești propriile limite. Uite aici unu mini ghid pentru un potențial masterand în România.
Informaţiile din acest articol sunt inspirate din propria experiență și au fost testate în timpul admiterii la Universitatea din București, Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării, anul 2015.
Marina Manastîrlî – autor articol
Există 4 scenarii pentru viitorii masteranzi în România:
Scenariu 1:
Eşti absolvent de licenţă în Republica Moldova şi nu ai cetăţenie română sau ai cetăţenie dar nu ai buletin românesc.
În acest caz poţi să te înscrii la facultate numai la contract. Poţi să alegi orice universitate, privată sau de stat, cert este că nu ai nicio şansă să înveţi la buget în România. Dacă totuşi ai cetăţenie, este obligatoriu să ai şi buletin.
Crezi că reuşeşti să îţi faci buletinul? Dacă da, atunci evoluezi până la scenariul 2.
Scenariu 2:
Eşti absolvent de licenţă în Republica Moldova şi ai cetăţenie română, inclusiv buletin de identitate românesc.
Dacă faci parte din această categorie, poţi să te înscrii la buget în România dar ai nevoie de echivalarea diplomelor. Precizez că aplici pentru locuri de români, ca orice cetăţean al acestui stat. Articolul ce urmează este destinat acestei categorii de oameni. Pentru detalii citeşte articolul de mai jos.
Scenariu 3:
Eşti absolvent de licenţă în România dar nu ai cetăţenie română ori o ai dar nu deţii un buletin românesc?
Atunci te poţi înscrie pe un loc la buget alocat Etnicilor Români. Admiterea se face direct la universitate, se susţine şi examenul de admitere, iar locurile sunt separate, destinate numai moldovenilor din aceeaşi categorie. Pentru mai multe detalii despre actele necesare sau despre locurile alocate te adresezi la secretariatul facultăţii unde vrei să te înscrii, dar în principiu setul de acte este similar cu actele pe care le prezintă românii.
Dacă crezi că reuşeşti să obţii buletin românesc până începe perioada de admitere, atunci nu ai ce căuta pe această pagină. După ce primeşti buletinul te încadrezi în categoria de români, cei mai obişnuiţi români, iar informaţiile despre admitere le afli la fel cum fac şi românii.
Scenariu 4:
Eşti absolvent de licenţă în România şi ai buletin românesc.
Dacă te regăseşti în această categorie, atunci nu mai înţeleg ce cauţi pe pagina aceasta? Informaţia e pentru moldoveni. Dacă ai toate actele româneşti, nu mai contează a doua cetăţenie, cea moldovenească, eşti român şi cu asta basta. Spor la admitere! Ceilalţi să citească mai departe.
Sfaturi pentru absolvenţii de liceu din Moldova (video)
În prima sâmbătă din februarie în majoritatea liceelor din Republica Moldova (poate şi din alte ţări) elevii din clasa a 12-a organizează evenimentul întitulat „Întâlnire cu absolvenţii”. Cei care au absolvit îşi revăd foştii colegi iar cei care urmează să absolvească îi interoghează pe cei mai mari despre examene, facultate, carieră profesională, etc.
Eu în ultimii câţiva ani nu am avut posibilitatea să ajung la acest eveniment, în schimb m-au contactat viitorii absolvenți ai Liceului Teoretic Varnița și m-au rugat să le dau nişte sfaturi despre ce să facă după absolvire. Cred că şi pentru cititorii blogului meu ar fi utilă această informaţie, aşa că o găsiţi mai jos sub formă de text, sau pentru cei cărora le este lene să citească, la sfârşit de articol găsiţi video cu acelaşi mesaj.
Înainte de toate aș vrea să vă spun două vorbe despre mine, pentru a întări baza sfaturilor care vor urma.
