Cea mai absurdă lege din România: legea Jujeului purtat de câini

Scumpi cititori, vă prezint cea mai absurdă lege din România. Ştiaţi că: toţi câinii de pază, care însoţesc turmele de oi, trebuie să poarte jujeu, adică o bucată de lemn atârnată de gât? Dar ştiaţi că există şi lege care reglementează normele tehnice de confecţionare şi de utilizare a acestui jujeu?

Definiţia jujeului din Dex Online explică clar pentru ce este nevoie de acest instrument. „Jujeu – Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri.”

Pe site-ul descopera.ro am găsit un articol foarte simplu şi clar care explică „De ce câinii ciobăneşti poartă jujeu„.  În articol se zice că „Jujeul este în esenţă un simplu băţ de lemn de dimensiuni medii şi cu o lungime de 20-30 centimetri. Acesta este legat cu un lanţ de zgarda câinelui ciobănesc astfel încât să-i atârne aproximativ la jumătatea picioarelor din faţă„. Acest băţ nu deranjează câinele atunci când el merge, însă la alergare jujeul se loveşte de picioarele din faţă şi provoacă disconfort sau chiar dureri, făcând câinele să meargă mai încet. Aceasta este cea mai efectivă metodă pentru prevenirea urmăririi şi omorârii animalelor sălbatice din pădure.

Ce spune legea

Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în anul 2003, a emis o lege în care se spune că „fiecare câine însoţitor al turmei sau cirezii de animale va purta, în cuprinsul fondurilor de vânătoare, jujeu, în conformitate cu prevederile Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului…„. Tot textul legii poate fi citit aici, pe noi însă ne interesează Anexa la această lege, în care sunt descrise reglementările tehnice:

1. Jujeul este piesa de formă cilindrică, din material lemnos de esenţă tare, care se poartă de către câinii care însoţesc turmele şi cirezile pe fondurile de vânătoare.
2. Jujeul se confecţionează prin strunjire şi are următoarele dimensiuni minime:
   • diametrul = 4 cm;
   • lungimea = 30 cm;
3. Jujeul are fixată la jumătatea lungimii sale o brăţară metalică prinsă prin intermediul unui lanţ de zgarda de la gâtul câinelui.

Art. 2.

1. Lungimea lanţului se stabileşte în funcţie de talia câinelui astfel încât jujeul să incomodeze deplasarea în alergare a câinelui.
2. După montarea ansamblului, jujeul trebuie să stea în poziţie orizontală şi să fie poziţionat imediat sub nivelul articulaţiilor genunchilor membrelor anterioare ale câinelui.

Ce gândesc eu despre această lege

Îmi pare bine că legea din România este într-atât de clară, că nu lasă loc de interpretare. Totodată îmi imaginez cât de penibil arătau acei oameni care s-au întâlnit la o masă rotundă, au chemat un expert din domeniu, au adus un câine, mai multe variante de jujeu, o riglă şi scriau această lege.

De precizat că site-ul descopera.ro a dat-o în bară. Ei au scris că lungimea jujeului este de „20-30 centimetri” iar legea spune că lungimea minimă este de 30 cm. La fel de importante sunt diametrul şi modul de confecţionare, adică prin strunjire.

Prin urmare, un cioban va încălca legea dacă:

• Agaţă câinelui un jujeu metalic şi nu „din material lemnos”;
• Confecţionează jujeu de 28 cm. deoarece nu a făcut rost de o bucată mai lungă de lemn;
• Foloseşte o creangă dreaptă şi netedă care are lungimea şi diametrul necesare însă nu este confecţionată prin „strunjire”;
• Confecţionează un jujeu cu diametrul de 3,8 cm.;
• Face un capăt mai subţire decât celălalt, nerespectând forma cilindrică (figura ce rezultă va fi un trunchi de con).

Speţă: Undeva departe de lumea civilizată, pe o păşune, sub un copac, stă un ciobănaş de 18 ani şi confecţionează jujeu pentru câinele lui. Băiatul nu are şubler (instrument pentru măsurarea diametrului) şi nici nu ştie să calculeze diametrul cercului cunoscând doar lungimea circumferinţei (care se poate calcula cu o aţă sau cu un fir de iarbă, dar din nou, nu avem riglă). Băiatul îşi termină treaba, şterge bucata de lemn de cojoc, o asamblează cu lanţul, îmbracă zgarda pe gâtul câinelui şi-i dă drumul în largul câmpului.

În acel moment de la orizont se apropie un elecopter şi se aşează pe câmp. Băiatul îşi ţine pălăria să nu-i zboare din cap şi se uită cu ochi mari la pasărea de fier ciudată. Din elecopter coboară 3 bărbaţi în haine negre şi cu ochelari de soare. Unul se apropie de câine şi îl apucă de zgardă, altul scoate şublerul, măsoară diametrul, apoi se ridică, se apropie de cioban, întinde şublerul pe care scrie 3,8 cm., în cealaltă mână ţine legitimaţia deschisă şi pronunţă:

– Aveţi dreptul să nu spuneţi nimic. Orice veţi spune poate şi va fi folosit împotriva dumneavoastră într-o curte de judecată…

Apoi agenţii îi urcă pe cioban şi pe câine în elecopter şi dispar după orizont. Cam aşa.