Articole din categoria: Cuvinte goale

Cum este corect: Paște sau Paști?

De la ultimul meu articol despre Paște sau Paști au trecut 6 ani. Între timp a apărut DOOM 2 care a venit cu modificări, pe care le-am analizat în articolul de mai jos.

Hai să vedem cu ce nou vine DOOM 2 (aceasta este ultima ediție a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române), dar mai întâi am să vă recomand să citiți vechiul articol despre Paști sau Paște fericit, este destul de epic.

Trebuie să știm că, în DOOM 2, cuvântul Paște are semnul exclamării în față, ceea ce înseamnă că, în comparație cu ediția anterioară a dicționarului, a fost făcută o modificare.

 

paste-fericite

Până nu demult exista o singură formă corectă: Paști! În prezent, ambele forme, adică atât Paşte cât și Paşti – sunt acceptate, doar că ele nu reprezintă exact același lucru. Pentru a înțelege diferența, vom citi definiția din DOOM 2:

!páște2/paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștele/páștile

!Páște (sărbătoare) s. propriu m., pl. Paști (doi Paști; dar pl. f. Sfintele Paști)

Toate cuvintele (Pască, Paște, Paști) se trag din latinescul pascha. Conform definiției de mai sus, cuvântul Paști a devenit pluralul cuvântului Paște. Nu pentru că așa ar fi corect, ci pentru că toată lumea utiliza în vorbire varianta greșită, adică Paște, din acest motiv a devenit necesar ca limba să se modifice.

În DEX ’09 (Dicţionarul explicativ al limbii române), a apărut al doilea sens al cuvântului Paște (primul sens a fost despre mâncatul de iarbă):

Ziua îndrăgostiţilor – ce banal sună

Ziua indragostitilor suna banal

Azi e 14 februarie, ziua Sfântului Valentin, alţii o mai numesc “Ziua îndrăgostiţilor”. Nu contează denumirea cât sensul acestei zile. Ar avea vreun farmec specific? De ce există în calendar o astfel de zi? Nu mă refer la denumirea sărbătorii, deoarece fiecare sfânt merită un loc în calendar, eu mă refer la specificul acestei sărbători.

Mulţi prieteni mi-au spus că urăsc această zi şi că nu o consideră drept sărbătoare. Aşa vorbesc cei ce nu sunt îndrăgostiţi sau cei ce au iubit însă la moment nu totul e atât de roz. Ceilalţi se bucură de sărbătoare.

Să vorbesc un pic despre stereotipuri, ele apar atunci când o “turmă” de oameni face un lucru iar minoritatea repetă după ei pentru a nu fi diferiţi, fiindcă “cine gândeşte diferit – acela greşeşte”, în democraţie adevărul aparţine majorităţii.

Modul în care petrecem această zi (14 februarie) la fel reprezintă un stereotip: cei îndrăgostiţi dăruie cadouri, felicitări formă de inimioare, merg la restaurant, film, teatru, patinoar sau în alte locuri care sug banii din buzunar.  Presoanele nemulţumite de această zi, adică cei ce nu sunt îndrăgostiţi, oricum încearcă şi ei să-şi păstreze spiritul de sărbătoare, aleargă cu felicitări prin şcoală (observaţia care am făcut-o azi în liceu) şi le oferă tuturor prietenilor şi fac ei asta orientându-se după “turmă”, deoarece ei reprezintă minoritatea.

Să ne întoarcem la cei majoritari care şi ei se zbat într-o turmă de oameni stereotipizaţi. De ce anume în această zi trebuie să cumpărăm cadouri? De ce azi trebuie să mergem la cinema, restaurant (vezi mai sus toată lista)? De ce în general trebuie să cheltuim bani în vânt pentru nişte cadouri care stau prafuite în dulap (sau în general pentru cadouri)? Bine, ultima întrebare se referă nu doar la ziua de azi, hai mai bine să găsim răspuns la întrebarea: De ce anume azi trebuie să facem toate aceste jertfe? Am putea doar să facem tot aceleaşi lucruri şi în alte zile, mai ales că o surpriză e mai plăcută decât cadoul de 14 februarie, la care persoana iubită se aştepta să-l primească. Se ajunge la banalitate, nu? Iar în caz că nu-i faci cadou, se supără, dar şi tu te simţi incomod, cum adică, toţi îndrăgostiţii (turma) petrec cele mai frumoase momente anume în această zi şi noi să stăm să ne plictisim (adică de ce să nu fim şi noi la fel de banali ca şi ceilalţi? hai să ne iubim, azi, nu mâine)?

Ce urâtă e ziua de 15 februarie: cei ce urăsc ziua îndrăgostiţilor, a doua zi nu pierd nimic, se plictisesc mai departe, ce ţine de persoanele din categoria a doua (inlove-rii), unii se trezesc cu dureri în cap (au băut mult), alţii cu dureri în p… (adică în inimă), cuplurile ştiu că şi-au făcut ieri datoria, deci următoarea zi urmează să fie tristă şi monotonă. Doar unele persoane de dimineaţă îşi vor săruta iubitul, vor aduce o cafea în pat, vor spune cuvinte frumoase adică vor păstra atmosfera romantică din ziua precedentă, doar că de data aceasta ei reprezintă minoritatea… tovarăşe “turmă”, bagă-i şi pe aceştia în rândurile tale!

Nişte răspunsuri

Mihaela Radulescu Niste raspunsuri

Recent am descoperit 2 lucruri frumoase (chiar dacă sunt din 2009), fiecare frumos în felul său, ambele au numele „Nişte răspunsuri”. Nu am stat să aflu care e legătura între cântecul „Taxi – Nişte răspunsuri” şi cartea Mihaelei Rădulescu cu acelaşi nume (căutaţi în Gheoghle), dar voi publica aici cântecul şi nişte citate din carte care le-am găsit pe net deja selectate (toată cartea n-am citit-o dar nici n-aş putea s-o public; cântecul îl găsiţi mai jos de citate),  daţi play, citiţi şi vă daţi cu părerile în care dintre citate vă regăsiţi.

“Scara pe care se urcă la etajul tău intim e admirată de mulţi – e făcută din picioare frumoase de femei, desfăcute brâncovenesc, lustruită cu răşini curse din femei pe care le-ai însemnat pe suflet cu fierul roşu.”

“Cred că doar în 3 zile din ultimul an ai trăit fără nicio mască. Şi atunci îţi venea mereu în vizită aceeaşi femeie. Doar atunci închideai ferestrele. Toate. Şi trăgeai perdelele. Toate. Şi plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar ieşea fugărită de cât de tare te-ar fi iubit dacă nu te-ar fi ştiut atât de bine… atât de rău de fapt.
Nu iubi. Aşteaptă să vin să-ţi fac curăţenie.”

“Continuă să colecţionezi trupuri, gemete şi fiori. Ştiu că asta faci, îţi place la nebunie să fii colecţionar, dar nu proprietar, nu vrei să-ţi aparţină nimic din ce aduni.”

“[…] mi-am dat seama că îmi plac bărbaţii care par să aibă nişte răspunsuri, nu mereu întrebări la care sa răspund eu…”

“Dorul de dor – când ai prefera să te chinui din nou, decât să fii un om atât de singur.”

“[…] ştiu sigur că unui bărbat îi trebuie mult mai mult curaj să plângă decât să fie de piatră, aşa că admir ca pe o operă de artă orice faţă plânsă de bărbat.”

“Când plânge o femeie, nu întotdeauna un bărbat e de vină, dar el e mereu una dintre lacrimi.”

“Vorbesc doar pentru cei cărora le strălucesc ochii a inteligenţă, le vibrează sufletul a dragoste şi îi bântuie fiorii cu care ar deschide oricând o uşă interzisă…”

“Tu ce mai faci? … E întrebarea pe care îmi vine mai degrabă să o folosesc în loc de “te iubesc” şi “mi-e dor”, căci mă simt mai puţin egoistă.”

“Până şi la teatru actorii au o zi în care nu joacă – luni e ziua când sunt oameni obişnuiţi, nu joacă pe nimeni, nu îmbracă niciun costum, nu pleacă în nicio epocă.”

“Adevărul despre frumuseţea unei femei e mereu în ochii celui care o iubeşte.”

“Şi să nu credeţi că vara vine doar o dată, ci de fiecare dată, cu aceeaşi ciclitate, dupa ierni grele sau ornamentale… Vara vine la toţi, dar rămâne la cei care o strigă pe nume, eu aşa am înţeles…”

“Îmi las ochii pe mare, să plutească şi să nu încarce gândurile. N-am prea multe acum, domină doar iubirea şi câteva griji pe care mi le fac pentru păstrarea pe termen lung a acestor sentimente copleşitoare. Şi a acestui bărbat, care mi-a resetat creierul şi sufletul.”

“Toţi suntem cobaii unui studiu, la un moment dat. Şi rareori dezamăgim experţii. Poate doar murind din greşeală, nefăcând faţă experimentelor extreme…”

“Bărbatul acesta sigur există. E iubirea vieţii mele. Şi e chiar acum în mine, alături de femeia care mi-a adus aminte că sunt.”

“Ceea ce unora ni se pare ridicol, pentru alţii e sublim. Ceea ce unora ni se pare jenant, altora li se arată a libertate. Ceea ce ne excită la culme, pe alţii îi adoarme.”

“Eşti frumoasă… altfel. Eşti frumoasă ca o femeie pe care am s-o iubesc eu, într-o zi. Eşti frumoasă de parcă eşti a mea.”

Eu cu mâna stângă… „ţin furculiţa”. Dar tu?

Eu cu mâna stângă… „ţin furculiţa”. Dar tu? – Acesta e mesajul din statusul meu de pe Skype. Mai mulţi prieteni mi-au răspuns la întrebare iar una dintre discuţii mi-a plăcut cel mai mult, şi mi-a plăcut cel puţin din două motive:
1. Are sens şi poate servi drept lecţie de viaţă pentru unele fete;
2. Tot dialogul se bazează pe o metaforă.

Metaforă – Figură de stil rezultată dintr-o comparaţie subînţeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparaţie cu cuvântul-imagine.

cu mana stanga

EA: eu niciodată nu ţin furculiţa :)
EU: păi nu ţi-e foame?
EA: acum nu, dar chiar şi mi-e foame, nu iau furculiţa
EU: deodată din „tigaie” mănânci?
EA: nu cu furculiţa  😀
EU: păi tu ai spus că nu ai nevoie de „furculiţă”
EA: Da
EU: la anii eştia mai ţii „dieta”?
EA: un fel de dietă, adică sunt conştientă de ce mănânc şi ştiu sigur că nu-mi provoacă plus de grăsime
EU: Dar tu încă păstrezi „figura”?
EA: nu o păstrez da ţin la ea
EU: adică încă ai figura? N-ai pierdut-o după o tigaie „mare” de „mâncare”?
EA: niciodată nu mă las dusă în ispită de o tigaie 😀 todeauna am ştiut să pun preţul pe ceia ce e mai scump şi frumos
EU: Dar nu ţi-e interesant ce se află sub „capac”?
EA: pun preţ pe alte lucruri decât de ceia ce se află sub capac
EU: Bravo. Fata ca să fie atrăgătoare trebuie să păstreze „figura”. 😉

Filme care te provoacă să gândeşti

Filme care provoacă lacrimi deja ştim, le-am privit, am plâns. Dar prietenii mei nu sunt mulţumiţi, unii cer să le recomand filme bune, adică să nu adormi în timp ce-l priveşit. De ce omul adoarme? Deoarece creerul se relaxează. Filmele ce urmează te provoacă să pui mintea în mişcare, să judeci, să descoperi şi să urmăreşti pentru a înţelege.

filme care te provoaca sa gandestiThe Shawshank redemption [1994]
The green mile [1990]
V for Vendetta [2006]
A beautiful mind [2001]
Memento [2000]
Shutter island [2010]
Remember Me [2010]
Law abiding citizen [2009]
Catch me if you can [2002]
Anonymous [2011]
Black Swan [2010]
The Illusionist [2006]
Forrest Gump [1994]
Interstate 60 [2002]
The Prestige [2006]
Slumdog Millionaire [2008]
Inception [2010]
Flipped [2010]
Exam [2009]
Matrix [1999]
Source Code [2011]
After.Life [2009]
The Dark Knight [2008]
Flash of Genius [2008]
The Tourist [2010]
The Terminal [2004]
The king’s speech [2010]
Lucky number Slevin [2005]
In Time [2011]
The curious case of Benjamin Button [2008]
Interstellar [2014]
Trance [2013]
Stonehearst Asylum [2014]

N-am inclus în lista de mai sus filmele „Harry Potter” (mă refer la primele, în care era şi o taină, nu doar efecte scumpe) şi seria de filme cu „Batman„, sunt bune dar sunt mai multe aşa că le-am specificat aici, în subsol. Pe parcurs mi-am amintit şi de filmul „The Social Network„, acolo nu prea ai la ce să gândeşti, însă e bun, foarte bun. Aştept să completaţi această listă cu filme ce nu le ştiu sau de care am uitat, lăsaţi şi o scurtă descriere sau propriile impresii.

Cum se vorbeşte pe ambele maluri ale Prutului

Cum se vorbeste pe ambele maluri ale Prutului

Am ajiuns acasî, nakanetsto, pin Kişînău şela ti sîmţ ca-n inima Rusîii, şi s mai spun di faptu că cât şoferu de la marşutka Iaşi – Chişinău atît şî aşela de la Chişinău – Bender naruşău pravila dvijănia. Primu macîr ave soviste şî m-o preîntîmpinat cî s-o oprit ni pa pravilam atunşi când îmi discărca ciumodanul din bagajnic.

Gara Centrală – şel mai bispaşiadnîi loc din Moldova, babi cari ţîpă, altili mai suduie, tăţ cu busicurile sî bagă peste oameni numa ca sî discarşi tovaru, musor peste tăt – capitală europeană. Trebuia sî ieu marşutka spre Bender, ni-a rezervat am lăsat curtca pi scaun şî m-am dus după un hot-dog, am zakajât şî cît îl încălzea în microvalnovkă eu citeam pi pereţ „Magazinul AnastasiEa”, mîna automat so tras spre mobilnik sî fac o fotkă pentru muligambia.com însă am văst mîna prodoveţîi întinsă cu hot-dogu şerbinte, l-am apucat ş-am fujit la marşutcă care sî pornea.

În marşutkă, pi locu meu şîdea o fatî, eu întreb „Aici pe scaun era o curtcî!?” da ea beleşte nişti ochi la mini, karoce trebuia să-i repet în rusî, am uitat undi mă aflu. Fata şeia s-o sculat şî am văst cî e so pus cu curu chear pi curtca mea, nicî culiturî, nicî sovisti. Şel mai important cî-s acasî, şăd la cald şî perd timpu scriind bredu ista.

Textul de mai sus reprezintă o scriere a limbii (Române) Maldaveneşti aşa cum o pronunţăm noi în Republica Moldova fără nici o exagerare (*Nu se referă la toate persoanele din Republica Moldova şi nici la toate regiunile ţării însă consider că se referă la marea majoritate a populaţiei), pentru cei care nu înţeleg ce scrie, vă propun mai jos „traducerea” în limba română:

Filme care provoacă lacrimi

Ultimul timp tot mai mulţi prieteni mă roagă să le recomand vre-un film bun, frumos, care merită să-l priveşi. Am decis să fac un TOP cu cele mai frumoase filme care le-am privit vreodată, dar m-am bazat doar pe filme care provoacă lacrimi.

Titanic [1997]
P.S. I Love You [2007]
Dear John [2010]
Remember Me [2010]
The Lake House [2006]
If Only [2004]
Keith [2008]
Never Let Me Go [2010]
Scusa ma ti chiamo amore [2008]
Scusa ma ti voglio sposare [2010]
Flipped [2010]
Jeux d’enfants [2003]
Friends with Benefits [2011]
Waiting for Forever [2010]
Awake [2007]
The lovely bones [2009]
My Sassy Girl [2008]
The Last Song [2010]
The Notebook [2004]
Going the Distance [2010]
Definitely, Maybe [2008]
Letters to Juliet [2010]
Hachiko: A Dog’s Story [2009]
Twilight [2008]
Step Up [2006]
50 First Dates [2004]
Secretariat [2010]
Valentine’s Day [2010]
Tres metros sobre el cielo [2010]
Filme care provoaca lacrimi

Aştept să completaţi această listă cu filme ce nu le ştiu sau de care am uitat, lăsaţi şi o scurtă descriere sau propriile impresii.

Hai să scriem despre nimic

Despre nimic

Nu ştiu despre ce să scriu, aşa că am început să scriu despre… nimic. Straniu: una e să scrii despre nimic şi alta e să nu scrii nimic. Se primeşte un paradox, dacă eu scriu „despre nimic” aceasta automat devine tema articolului, deci eu scriu despre ceva, sau nu, eu scriu despre nimic? Sau totuşi despre ceva scriu? Ceva adică nimic! Saaau…

Nu mă întrebaţi ce sens au propoziţiile de mai sus că eu şi singur nu înţeleg. Scriu alineatul 2 dar mă uit la primul şi-mi place, nu vreau să-l modific şi nici să-l şterg. Nu v-a plăcut? Cum nu? Uite că n-o să mai scriu nimic şi atunci să văd cum veţi aştepta cu apă-n gură noi articole, dar până atunci voi scrie despre nimic. Tifu, din nou scriu prostii, ori că m-a bătut soarele la cap, ori c-am mirosit fete parfumate cu l’eau de cologne (adicalon franţuzesc pe bază de spirt).

Comunic pe odnoklassniki.ru cu o persoană, îi zic că scriu pe blog, şi:

Eu: De-ai şti despre ce scriu…
Ea: Despre ce?
Eu: Despre nimic!
Ea:

Ei şi cum să-i explic omului că „despre nimic” e tema articolului? Să-i zic: Omule, „despre nimic” asta-i tema articolului! Cred că aşa şi-ar trebui să fac, chiar dacă risc să nu fiu înţeles din prima. Nu, eu am lăsat omul să aştepte, i-am zis că va înţelege despre ce scriu după ce-i arăt articolul.

Dar la voi în cap ce se petrece?

Dicţionarul cuvintelor necenzurate

injuratura la tv

Sunt multe cuvinte considerate de oameni necenzurate, care nu-i frumos să le pronunţi. Cu toţii cunoaştem aceste cuvinte deoarece am avut „norocul” să le auzim. Înjurăturile cel mai repede se lipesc de copii, ei absorb ca buretele. Multe dintre aceste cuvinte le putem găsi în dicţionare, altele nu (am controlat vreo două), mi s-a trezit o întrebare: de ce nu există un dicţionar cu toate înjurăturile şi cuvintele necenzurate?

S-ar putea să aveţi aşa părere: Pentru ce e nevoie de acest dicţionar? Părinţii singuri vor explica copiilor ce se permite de vorbit şi ce nu! Răspunsul meu: părinţi sunt diferiţi, ei îşi educă copii diferit, astfel într-o familie cuvântul „Boule!” poate însemna o glumă, ceva normal, atunci când în altă familie e ceva ieşit din comun.

La televizor unele cuvinte sunt astupate cu un sunet deoarece sunt considerate necenzurate. Dar de unde ei ştiu care cuvânt anume este necenzurat şi care nu? Chiar au o bază de date cu toate cuvintele ce trebuie astupate? Această bază e comună pentru toate posturile TV şi radio?

Eu sunt din Republica Moldova, am auzit cât înjurături în română atât şi în rusă, dacă să merg în România să-l numesc pe cineva „Dalbaiob” el nu m-ar înţelege. În Moldova, sau Rusia, pentru aşa cuvânt aş fi bătut rău. Ei hai, în Rusia mai înţeleg, dar Moldova ce treabă are cu acest cuvânt? În limba de stat nu există aşa cuvânt, deci nici nu ar trebui să semnifice nimic. Asta doar teoretic şi nu practic. „Muie” e un alt cuvânt care m-a pus pe gânduri, l-am auzit până acum doar în cântecele formaţiei BUG Mafia şi nici atunci nu înţelegeam ce înseamnă. Am cunoscut adevăratul sens al acestui cuvânt doar după ce am ajuns să-mi fac studiile în Bucureşti. Eu şi o întreagă Moldovă (cu unele excepţii) nu ştiam că „Muie” e cea mai vestită înjurătură în limba română. Din nou dilemă, de n-o pot găsi în dicţionarul limbii române? Şi o altă stranietate: de ce noi, România şi Republica Moldova, vorbim aceeaşi limbă dar înjurături avem diferite?

Să ne întoarcem la conceptul dicţionarului în care consider că trebuie incluse toate cuvintele şi expresiile fraziologice care ar putea supăra o persoană şi în dreptul fiecăruia să fie specificat dacă se permite  sau nu de a-l pronunţa la TV, radio sau în public. Aş propune şi mai mult, ca acest dicţionar să fie internaţional şi să cuprindă toate limbile, de ce? pentru ca turiştii să nu nimerească în situaţii neplăcute.

La următoarea idee m-am blocat total: Dacă la vreun proces de judecată eu numesc pe cineva „Dalbaiob”, ar trebui să fiu amendat şi dat afară. Dar pe ce bază ar fi fost făcute aceste acţiuni? În ce legi se spune că anume acel cuvânt pronunţat de mine e unul necenzurat? Că dacă voi spune „Dalbaiob” la un proces în România, nu va fi nici o reacţie, dar judecata în ambele ţări se duce în limba română.

Dacă cineva poate să-mi răspundă la aceste întrebări, vă poftesc să-mi lăsaţi un comentariu. Şi nu vă legaţi de cuvintele utilizate în text, atâta timp cât nu le găsesc în nici un dicţionar, pot să le utilizez în orice context!

Fără dispoziţie înseamnă fără prieteni

fara dispozitie inseamna fara prieteni

Ciudat, sunt atât de singur. Sunt singur şi nimeni din lumea „reală” pentru mine nu mai există. Eu mi-am creat o altă lume: mică, incomodă dar a mea. Tot eu am ridicat zidul care mă protejează de lumea reală.

Am nevoie de singurătate, să meditez, apoi să-i dau odihnă „aparatului” meu de meditare. – Aceasta aş vrea acum sau aceasta vrea individul obosit din adâncul trupului meu. De fapt singurătatea e o pierdere a timpului, meditaţie în vid. Creierul îmi şopteşte că trebuie să trăiesc, să deschid uşa micului meu „Vatican” şi să păşesc în lumea mare.

Mă simt singur, îmi sugerez că toată lumea mă ignoră, toţi sunt indiferenţi de ceea ce se petrece în interiorul meu, nimeni nu-mi acordă atenţie. E doar autosugestie, e ceva diferit de realitate, o informaţie aberantă generată de creierul meu defectat.

Stau în faţa laptop-ului, ca de obicei, cu Skype-ul deschis şi văd o mulţime de-a lume online, nu vreau cu nici unul să comunic, nici măcar pe Skype, nu mai vorbesc de o discuţie reală. Nu vreau deoarece sunt supărat pe ei pentru că nimeni nu-mi scrie nici măcar un simplu „Salut!”, cred că nu-i trebuiesc nimănui.

Am desluşit în această listă numele unei persoane, a persoanei cu care-aş prefera să discut mai mult decât cu lumea-ntreagă, pentru că-mi place. Deja simt o durere, e ceva mai mult decât supărarea ce-o simţeam mai devreme.  Nici ea nu-mi scrie, şi ea mă ignoră.

Culmea judecării mele e atunci când ajung să-mi calmez creierul cu informaţie contrarie, generată de acelaşi creier. E cazul: acea persoană priveşte la Skype-ul deschis, mă vede online şi o doare. Ea crede că nu vreau să-i scriu, ea crede că o ignor, ea crede că e singură, ea greşeşte… şi eu greşeam.