Articole din categoria: Critică

Cum este corect: Paște sau Paști?

De la ultimul meu articol despre Paște sau Paști au trecut 6 ani. Între timp a apărut DOOM 2 care a venit cu modificări, pe care le-am analizat în articolul de mai jos.

Hai să vedem cu ce nou vine DOOM 2 (aceasta este ultima ediție a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române), dar mai întâi am să vă recomand să citiți vechiul articol despre Paști sau Paște fericit, este destul de epic.

Trebuie să știm că, în DOOM 2, cuvântul Paște are semnul exclamării în față, ceea ce înseamnă că, în comparație cu ediția anterioară a dicționarului, a fost făcută o modificare.

 

paste-fericite

Până nu demult exista o singură formă corectă: Paști! În prezent, ambele forme, adică atât Paşte cât și Paşti – sunt acceptate, doar că ele nu reprezintă exact același lucru. Pentru a înțelege diferența, vom citi definiția din DOOM 2:

!páște2/paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștele/páștile

!Páște (sărbătoare) s. propriu m., pl. Paști (doi Paști; dar pl. f. Sfintele Paști)

Toate cuvintele (Pască, Paște, Paști) se trag din latinescul pascha. Conform definiției de mai sus, cuvântul Paști a devenit pluralul cuvântului Paște. Nu pentru că așa ar fi corect, ci pentru că toată lumea utiliza în vorbire varianta greșită, adică Paște, din acest motiv a devenit necesar ca limba să se modifice.

În DEX ’09 (Dicţionarul explicativ al limbii române), a apărut al doilea sens al cuvântului Paște (primul sens a fost despre mâncatul de iarbă):

Studenți etnici români: depunere dosare direct la universitate vs. depunere dosare prin consulat

Ministerul Educației Naționale din România a anunțat că din acest an studenții Etnici Români din unele țări vor depune dosarele direct la universități. Nu va mai veni comisia la consulatele din țara origine pentru preluarea dosarelor. Hai să analizăm punctat plusurile, minusurile și să tragem o concluzie.

coada-consulat-admitere

Citiți acest articol până la capăt și veți afla cea mai mare taină și anume: de ce unele state vor depune actele direct la universitate iar alte state (ca de exemplu Ucraina), depun la consulatele din acele state. De la Cernăuți până la Suceava doar e mai aproape decât de la Chișinău, nu? Păi fiți atenți la articol!

Gara Centrală în renovare. Calitatea reparaţiilor este îngrozitoare

Iarna aceasta, de sărbători am venit acasă, în Moldova. Autocarul m-a lăsat în Gara Centrală Auto. Era ora 6 dimineaţa şi eu aveam de aşteptat transportul care mă duce acasă. Internet nu aveam pentru că vin din străinătate, Wi-Fi în gară încă nu s-a inventat aşa că analizam tot ce mă înconjoară.

gara-centrala-chisinau-renovare-dezastru

Deoarece sunt moldovean şi am în mine un grăunte de stroitei, nu puteam să nu observ calitatea renovării. Menţionez că unele lucruri pe care le-am observat sunt nu neapărat vina constructorilor dar şi a „beneficiarilor” sau a angajaţilor din această gară, pentru că ei nu ştiu să păstreze şi, cum se zice, se cacă de unde mănâncă.

Toate pozele sunt făcute în acelaşi loc, la o distanţă de cel mult 5 metri una de la alta, lângă depozitul de bagaje care se află la subsol. Alături este o pantă în sus şi o intrare în gară, chiar acolo. Vedeţi în continuarea articolului galeria foto:

Cât costă un website? De ce clienţii se zgârcesc şi de 80 dolari?

Recent, un utilizator căuta pe facebook developer care să-i implementeze un landing page. Se are în vedere un site format dintr-o singură pagină care conţine mai multe informaţii. El a preluat (presupun că fără acordul autorului) template-ul de landing page, realizat de o firmă din Rusia, cu următoarele cerinţe:

Am nevoie foarte urgent de un Landing page foarte simplu. Cine sa ofera sal faca la un pret acesibil cu careva modificari (logou, fotografia de fundal,si sa mai am apara careva review-uri)
Ps. Ma scuzati de limbaj.

pretul-unui-website

Cineva dintre prietenii mei s-a oferit să realizeze acest proiect. Dialogul a decurs în felul următor:

Strategia de NEpromovare Durex în România

Sunt Web Developer la GoodAfternoon.ro. Împreună cu colegii mei dezvoltăm site-ul pentru o companie care, pe scurt, vinde prezervative, lubrifianţi şi geluri intime. Nu scriu denumirea companiei deoarece nu contează la această etapă. Pentru un brand din domeniul sexului este greu să faci o campanie de promovare, iar publicitatea pe Google şi Facebook impun tot felul de restricţii.

M-am gândit să analizez brandul Durex. De ce acest brand? Deoarece este cel mai mare de pe piaţă şi am o imagine potrivită pentru această postare.

durex-romania

Primul lucru pe care l-am găsit în Google este campania „Durex LoveVille”. Pe scurt: în cadrul campaniei au participat 13 oraşe din regiunea balcanică, dintre care cinci sunt în România. Timp de trei luni s-au calculat câte prezervative (indiferent de brand) au fost cumpărate în fiecare dintre aceste oraşe. Oraşul în care s-au cumpărat cele mai multe prezervative a devenit capitala petrecerii LoveVille organizată de Durex.

Ponta cerşeşte voturi de la românii de peste Prut sau cum Republica Moldova alege preşedintele României

V-aţi gândit vreo dată că un stat vecin ar putea să aleagă preşedintele altui stat? Acest lucru s-a întâmplat în România, în anul 2009. Pe data de 6 decembrie 2009 românii din România au votat pentru ca Mircea Geoană, reprezentantul partidului PSD să devină preşedintele României. Românilor din străinătate însă nu le-a plăcut această alegere, cum adică urmaşii comuniştilor să ajungă din nou la conducere?

Conform rezultatelor exit-poll-urilor publicate duminică, la ora 21:00, care nu includeau voturile din străinătate, Mircea Geoană era câştigător. Social-democraţii au deschis şampania… A doua zi, pe 7 decembrie, după publicarea rezultatelor din străinătate, Traian Băsescu avea 50,33% din voturi. Social-democraţii au scos vodka…

Presupun că nu o dată l-aţi văzut la televizor pe Băsescu vorbind despre „fraţii de peste Prut”, şi cred că nu o dată aţi auzit declaraţiile social-democraţilor, despre înăsprirea condiţiilor de obţinere a cetăţeniei române pentru cei din Republica Moldova?!

Imaginea turistică a Moldovei versus imaginea turistică a Macedoniei

turism-moldova-vs-turism-macedonia

Agenţia turismului a Republicii Moldova pe data de 7 februarie a prezentat spotul video publicitar pentru promovarea imaginii turistice a Republicii Moldova. Am văzut filmuleţul. De obicei eu încerc să iau o poziţie diferită de poziţia majorităţii, încerc să privesc lucrurile dintr-un alt unghi. Această situaţie tinde să fie una de excepţie, însă oricum am gânduri controversate. Mai bine să analizăm.

Republica Moldova

Ţărişoara noastră are o suprafaţă de 33.843,5 km², populaţia în anul 2013 a fost de 3.559.497 locuitori (fără Transnistria). Moldova există sub formă de republică independentă din 27 august 1991, având şi probleme teritoriale (Transnistria, Găgăuzia), unde îşi bagă nasul Ruşii.

Republica Macedonia

O ţărişoară cu origini slave, care foloseşte alfabetul chirilic în scriere şi limba căreia aminteşte o rusă foarte veche. Suprafaţa acestei ţări este de  25.713 km² la o populaţie de 2.058.539 locuitori, estimată în 2011. Macedonia este o ţară mai tânără decât Moldova, ea şi-a proclamat independenţa pe 8 September 1991 însă oficial a fost recunoscută pe 8 April 1993. Macedonia la fel are probleme teritoriale şi istorice, în special cu Grecia. Macedonia nu este membru al Uniunii Europene.

După ce am comparat aceste două ţări, să revenim la materialele de promovare, adică la filmuleţe.

Consulat european într-o Moldovă înapoiată

Notă introductivă: Acest mesaj este adresat lui Dumitru Crudu. Nu cunosc această persoană, nu am văzut-o niciodată şi pentru prima dată am citit un material publicat de el pe un portal de ştiri faţă de care am tot respectul. Din păcate „povestea” publicată de Dumitru m-a indignat foarte mult şi nu mă pot abţine să nu critic această publicaţie. Cunosc ca un debater experimentat şi ca blogger că nu trebuie să criticăm persoana ci ideea din acest motiv rog adresarea la persoana a doua din articol să nu fie considerată drept ofensă la adresa persoanei. Am scris mesajul meu sub această formă din motiv că materialul publicat de Dumitru la fel a avut o tentă personală, ceea ce nu e deloc profesional pentru un adevărat jurnalist independent.

Materialul publicat de Dumitru Crudu se numeşte „Consulatul român din Chișinău: o poveste de groază„, vă recomand pentru început să faceţi cunoştinţă cu cele scrise de Dumitru accesând site-ul sursă printr-un click pe titlul materialului sau să mergeţi în josul paginii pentru a vedea materialul citat (în caz că va fi şters de pe site-ul sursă) şi eu la rândul meu, cu toată stima indic sursa spre moldova.org.

Mesaj:

Am stat şi eu o noapte sub consulat să depun dosarul pentru studii în România, am stat să îmi fac viză, am fost şi eu la consulat să depun jurământul, am sunat şi eu pe acele numere de telefoane de zeci de ori să ajut pentru programare diferite persoane, dar acest articol chiar e dus la extreme, plin de exagerări şi vă spun de ce:

1. Dumitru, dacă ai spus că ai paşaport Român care ţi-a expirat, cum tu vroiai să îţi faci viză? Cetăţenii Români nu îşi pot face viză pentru a intra în România, e o lipsă totală de logică, e nonsens. Dacă a expirat paşaportul Românesc atunci tu ai venit să faci viză în cel Moldovenesc? Dar pentru ce, dacă tu poţi trece vama cu paşaportul Moldovenesc şi cu certificatul de cetăţenie ori cu cel de naştere Româneşti. Pentru mine cred că acest lucru va rămâne un mister, dar nu-i pe asta.

2. După lege viza se eliberează în 5 zile lucrătoare, dacă dosarul a fost depus pe data de 5, începând cu ziua următaore, adică cu 6 trebuie să adunăm încă 5 zile lucrătoare + încă 2 de weekend, primim cifra 13. Concluzia: cei de-au făcut rezervarea de transport au recomandat prost să-ţi faci programarea pe data de 12, trebuie să ai capul tău pe umeri.

3. Legislaţia prevede că solicitantul vizei trebuie să prezinte un set de acte, chiar dacă mergi în România cu bicicleta sau cu calul, trebuie să prezinţi dovada de transport, fie aceasta permis de conducere, actele pe automobil şi cartea verde, vie rezervarea locului la autocar, fie contractul de cumpărare a bicicletei sau actul de posesie a bicicletei pe numele tău, ori o procură de la vreun cunoscut care îţi dă în folosinţă acea biciletă. Dacă nu ai nici unul dintre aceste acte nu ai de ce să te plângi la consulat sau pe internet.

Despre hipsteri sau utilitatea îmbrăcămintei

Anii ’60 aparţin tinerilor hippie care preamăresc dragostea şi libertatea, anii ’70 sunt ai punkerilor care luptă împotriva sistemului, anii ’80 strălucesc în moda glam, anii ’90 sunt anii alternativilor, după 2000 au apărut emo care vroiau să-şi pună capăt zilelor. Suntem în 2013, am putea spune că aceşti ani nu au ce lăsa în istorie dar uite că în stradă au ieşit hipsterii. Au ieşit ei şi mai devreme dar nu chiar în aşa număr.

Urban Dictionary, care este cel mai autorizat dicţionar online al limbajului urban defineşte hipsterii ca o subcultură a unor persoane cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani care cred în gândirea independentă, anticonformism, creativitate, artă şi muzică independentă. Cuvântul derivă din termenul slang „hip”, ce înseamnă „informat despre ultima modă”.

Referitor la îmbrăcăminte, aceştia preferă haine care nu fac parte dintr-o industrie sau vreo marcă celebră, de producţie de masă. În mare parte, ei îşi croiesc singuri hainele sau îşi folosesc imaginaţia, deseori debordantă la această cultură. Produsele handmade predomină, se îmbină stilul vintage cu cel modern, urban, sub unele din următoarele forme: vestă şi pălărie vechi cu adidaşi „ultimul trend” sau blugi „ubercool” cu tunică anii 70 etc.

După discuţii cu mai multe persoane care pretindeau că sunt parte din această mişcare culturală am reuşit să punctez câteva articole vestimentare care predomină în rândurile hipsterilor şi anume la bărbaţi. Trebuie să menţionez că arată bine ceea ce poartă însă eu voi dezbate utilitatea acestora:

hipster boschetar

Cardigan şi Sacou. Primul îţi crează o imagine de persoană independentă, în al doilea arăţi elegant însă ambele sunt dezgolite la gât. Să ne imaginăm că într-o zi de primăvară merge pe stradă un hipster, suflă vântul rece iar soarele deja încălzeşte. Parcă-i prea cald la subsuori, transpiră aşa că nici deodorantul nu-l mai ajută, dar la piept e rece, aşa că o seară cu gâtul umflat şi cu ceaşca de ceai fierbinte cu miere şi lămâie este asigurată.

Blugi skinny  (îngustaţi) şi scurţi. Nu cred că trebuie să explic, sper că aţi văzut persoane cu blugi îngustaţi şi strâmţi că le strânge icrele şi atât de scurţi că ciorapii se termină dar blugii nu încep. Sau aţi văzut sigur persoane în şorţi şi pantofi ori bocanci. Adică lasă să fie rece că suflă fântul sub haine, dar la picioare transpiraţi trebuie să fim obligatoriu?!

Cămaşă cu nasturele de la gât încheiat. E vară sau iarnă, cald sau frig, război sau pace, indiferent de situaţie la un adevărat hipster nasturele de la gât trebuie să fie încheiat, acest mic detaliu crează o iluzie de îngrijire, însă atunci când miroşi neplăcut la picioare şi la subsuori, nasturele nu mai contează. Există şi hipsteri mai înstăriţi care ascund acel nasture sub papion.

Papionul. Probabil cel mai controversat articol vestimentar. Acesta trebuie purtat dacă vrei să arăţi mai oficial însă hipsterii un detaliu al eleganţei l-au transformat într-un element uzual care poate fi purtat cu orice cămaşă, cu orice cardigan ori sacou, indiferent dacă eşti în blugi sau şorţi, porţi tu pantofi, bocanci, sandale sau adidaşi. Chiar dacă papionul stă bine, utilitate el nu aduce.

Bretele. Acestea se mai vând împreună cu papion. Bretelele sunt considerate drept accesoriu vestimentar. De fapt partea practică ar fi să susţină blugii ca să nu cadă, însă de ce am purta bretele dacă putem folosi o curea?!

Încălţăminte cu şireturi. Îmi amintesc că de mic copil preferam încălţăminte fără şireturi deoarece nu iubeam să mă aplec de fiecare dată, să leg, să dezleg, să se dezlege când merg pe stradă şi să le calc, etc. M-am descurcat o jumătate bună din viaţă fără şireturi şi parcă nu m-au displăcut fetele, nici n-am devenit mai antipatic pentru părinţi, rude şi prieteni, atunci de ce aş pierde câte 1 minut pe zi pentru a lega şi dezlega dacă acest timp pot să-l folosesc pentru lucruri mult mai utile. După nişte calcule simple primim 6 ore pe an, sau 12 zile timp de 50 de ani, e ceva!

 În concluzie: hipsterii duc un mod de viaţă foarte incomod. Dacă să mai amintim şi coafura care fură din timp pentru aranjare zi de zi (domnişoarele cunosc problema) atunci putem spune că hipsterii tind să fie independenţi, conform noţiunii, dar sunt prea dependenţi de acele detalii care i-ar deosebi de restul lumii.

Şi la final o definiţie, a unui blogger, care  mi-a plăcut cel mai mult: Să te imbraci „hipster” înseamnă să dezgropi tot ce e mai rău în moda ultimilor 20 de ani.

Discriminare rasială în universităţile din România

discriminare reasiala in romania

Un copil afro-american bea de la o cişmea rezervată negrilor, pe gazonul Tribunalului din Carolina de Nord, anul 1938. Sursa: wikipedia.org

Am ajuns în secolul XXI şi tot ne ciocnim cu probleme rasiale. În România, după Revoluția din 1989, au fost adoptate o serie de legi care să apere interesele minorităţilor împotriva discriminării, aceste legi pot fi uşor găsite pe internet.

În luna octombrie toate universităţile din România încep anul universitar, studenţii din toată ţara şi din străinătate vin să primească un loc în cămin. Am fost la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, să ajut o fată din Republica Moldova cu înregistrarea la facultate şi cu cazarea. Bineînţeles că fără peripeţii şi „vîpendreoj” din partea universităţii nu s-a putut. Dacă eşti student străin trebuie să vii din timp să te înregistrezi la facultate pentru că dacă vii în „termen legal” poţi să nu mai ai loc. Coada mare de la uşa căminului la fel era doar pentru români iar cazul excepţional cu studentul străin trebuia să fie analizat la sfârşit, adică peste 5 ore şi dacă mai rămân locuri. Nu aici se ascunde discriminarea care m-a mirat, Românii şi Moldovenii totuşi sunt de aceeaşi rasă, europoidă.

Pentru probleme mai delicate studenţii se adresau la „şăful” căminelor, străinii tot acolo. Coada mare, în faţa noastră un băiat de rasă neagră care vroia să ceară şi el cămin, şi când l-a ajuns rândul, „măria sa” (adică şăfu) a spus:

– Tu eşti unicul student „străin” (se referea doar la negri, pentru că alături era fata din Moldova pe care n-a luat-o în calcul), nu-ţi dau cămin, doar dacă va mai veni cineva „ca tine”.

Cam asta a fost. Dacă omul are mai multă melanină în piele (pigmentul de care depinde culoarea pielii) înseamnă că trebuie să trăiască în cameră doar cu „de-ai săi” pentru că românilor le este frică ca nu cumva noaptea să-l vadă deasupra patului.