E dragostea…
La început de-al vieţii drum
Tu ai lăsat, nici nu ştii cum,
Un semn în inimile lor.
E dragostea părinţilor!
Ai fost copil năzbîtios,
Spre seară trudit cădeai jos,
Simţeai căldura din cuptor.
E dragostea bunicilor!
Trecutau multe primăveri
Dar tu nu încetai să speri,
Că-ţi va propune-o întîlnire…
E dragoste dintr-o privire!
Ai rupt prima cireaşă coaptă
Şi-o duci feciorului ce-aşteaptă
Să-ţi dea un sărut pe-obrăjor.
E dragostea copiilor!
Trăitai multe amintiri
Acum, nostalgic stai şi-admiri
Portretul tău, pictat cu spor.
E dragostea nepoţilor!
A venit clipa despărţirii,
Tu te prefaci în amintire
Şi praf în soarta vîntului.
E dragostea pămîntului…
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Comentarii