Elena Carabet: cum e să fii student basarabean în Pitești

Ziua în care am aflat că am fost admisă în România a fost cea mai fericită din viața mea. Am strigat, am plâns și am tremurat de fericire. Eram foarte nerăbdătoare să ajung cât mai curând, de aceea mi-am făcut rezervare la maxi, și pe 24 septembrie pe la ora 22 am văzut pentru prima dată ușa de la cămin. Eram acolo în fața ei, stăteam nemișcată, o vedeam străină și totuși cunoscută. În momentul când s-a deschis, am simțit că pășesc într-o lume nouă. O lume ce avea să-mi facă bine din toate punctele de vedere. Știam și simțeam că aici trebuia să ajung și să gust din vise.

elena-carabet-studenta-pitesti

Sunt primul an la jurnalism în Pitești. Din primul semestru am pierdut o lună de facultate, deoarece am plecat acasă să-mi fac viza, și nu prea am reușit să înțeleg cum stă treaba sau să-mi înțeleg rostul meu aici.

Atunci când m-am întors, “diriginta” mi-a propus candidatura pentru a face parte din consiliul facultății. A fost cu urnă de vot, cu turul 2 și o facultate întreagă care nu-mi cunoștea numele, dar am fost învingătoare. Acum fac practică pentru angajare la cel mai bun ziar din Argeș. E foarte interesant să mă aflu printre jurnaliști, să fiu prezentă la evenimente, îmi place chiar și când sunt certată că nu-mi fac treaba bine. Dar sunt încă învățăcel. De curând am câștigat bursa Erasmus, abia aștept să plec la anul într-o altă țară pentru schimb de experiență în domeniul jurnalismului.

Am avut norocul să am colegi de grupă și profesori care nu fac diferențe dintre moldoveni și români. Nu am avut niciodată un conflict cu ei sau schimb de replici urâte sau tensionate pe tema “basarabenii care iau bursele românilor, care învață și locuiesc gratis, care …, care …, etc”, din contra, mă înțeleg minunat cu ei. Am o colegă de grupă care are în jur de 40 de ani și îmi zice cu orice ocazie că vede în mine un potențial extraordinar. Asta mă bucură!

Căminul de moldoveni se află în Ștefănești, un oraș micuț la 8 km de Pitești. Căminul nu este mare, în jur de 100 de studenți, însă aici camerele sunt de 2 persoane și avem duș și wc în fiecare cameră. Iarna e foarte, foarte cald, cu asta probleme nu avem. Se permit orice fel de renovări pe care vrem să le facem în cameră. Condiții sunt, dar “luxul” ți-l creezi după bunul tău plac. Nu achităm taxă de înmatriculare la facultate, ședere în cămin sau alte chestii de acest gen. Este și cămin mixt în Pitești, doar că acolo sunt câte 4 în cameră (la nevoie stau și 5), iar baia și wc-ul este pentru un modul.

elena-carabet-pitesti-viata-de-camin

Cei care stau în oraș, au un plus față de cei din Șefănești: nu achită transportul, ei merg pe jos. Penru a merge din Ștefănești la Pitești, achiți 2 lei la maxi, dar poți să-ți faci abonament, care se decontează la secretariatul de la facultate.

În căminul din Ștefănești este tradiție ca de ziua ta, la ora 00:00 să fii felicitat, iar la rândul tău, pregătești masa de sărbătoare (a se citi băutură). Se organizează an de an și „Basarabian Party” la un pub, special pentru noi basarabenii, unde putem invita și colegi/prieteni români.

Anul acesta s-a ales alt rector al universității, avem încredere în el, credem că va aduce universitatea la un nivel mai inalt (întotdeauna este loc de mai bine). Bibliotecile dispun de foarte multe cărți, și îți poți căuta online cartea de care ai nevoie, pentru a vedea dacă este în bibliotecă sau nu. Poți să împrumuți din bibliotecile altor orașe, în cazul în care biblioteca de aici nu dispune de cartea pe care o cauți.

Profesorii sunt buni, unii sunt principiali, alții mai indiferenți sau chiar foarte indiferenți. Dacă te văd că tu vii în fiecare zi la facultate și îți dai interesul pentru cunoaștere, te pun în vizor, iar dacă te văd indiferent, și ei sunt și mai indiferenți față de tine. Zic că e o ecuație corectă.

Piteștiul este un oraș nici mare nici mic, nici interesant nici plicticos, este un oraș potrivit pentru cei care nu preferă zgomotul și aglomerația bucureșteană. Ai posibilitatea să vizitezi “mai ieftin” alte orașe, pentru că este poziționat geografic foarte benefic, Piteștiul fiind înconjurat de cele mai frumoase orașe: București, Brașov, Sibiu, Curtea de Argeș și e aproape de Transfăgărășan.

Dumnezeu a avut grijă de mine să intru la specialitatea pe care mi-am dorit-o, să fac parte din consiuliul facultății (o mândrie aparte am pentru faptul că am fost pe lista celor 53 de studenți cu drept de vot din cei câteva mii, pentru a alege noul rector), să-mi fie propus loc de muncă la cel mai bun ziar din Argeș, a avut grijă să am cea mai minunată colegă de cameră. Nu ne-am certat niciodată, în schimb ne-am ajutat mereu una pe alta, am râs în hohote și am plâns pe umărul unei alteia.

Am povestit toate astea, pentru ca să vă gândiți bine dacă vreți sau nu în România. Nu toți au norocul să se integreze și să fie integrați, depinde și de scopul cu care ajungeși în orașul de studii. Trebuie să vă gândiți foarte bine unde vreți să ajungeți, pentru că mulți fac greșeala și depun dosarul pentru studii în România doar ca să vadă dacă reușesc să intre, din curiozitate sau își încearcă norocul, și astfel iau șansa unui copil care își dorește foarte mult să învețe în România.

Autor: Elena Carabet


Comentarii

Lasă un răspuns