Articole cu Tagul: studenta

Svetlana Brazdă: Tranfserul studenților moldoveni între universitățile din România

Probabil mulți s-au întrebat cum e să te transferi de la o universitate la alta, fiind student basarabean în România? Am să vă vin în ajutor prin intermediul acestui articol.

Articolul va fi mai mult o relatare a exeprienței personale și voi exemplifica cu problemele pe care le-am întâmpinat eu personal. Voi relata și despre felul în care am reușit să rezolv lucrurile. Totuși, sper să vă fie de folos. Legile se schimbă, universitățile sunt diferite, condițiile se schimbă, însă birocrația rămâne neschimbată.

Biografie: basarabeancă, admisă în Universitatea din Craiova, anul de studii 2016-2017, FEFS, specializarea kinetoterapie și motricitate specială (cu bursă). Transfer în Universitatea din Oradea, aceeași specializare.

Imagine sugestivă cu Svetlana Brazdă, autoarea articolului.

Imagine sugestivă cu Svetlana Brazdă, autoarea articolului.

Ca să te transferi trebuie să îndeplinești toate condițiile de mai jos:

  • Să nu ai restanțe;
  • Transferul se face cel puțin după anul 1 dar nu în anul terminal. Dacă ai de învățat 3 ani, te poți transfera doar în vacanța de vară după anul 1;
  • Trebuie să ai minim 30 de credite transferabile. Într-un an universitar poți strânge cel mult 60 de credite. În urma transferului, materiile care au fost studiate în universitatea de unde vii, se vor echivala în univeristatea unde urmează să înveți. Dar vor fi și diferențe. De exemplu, eu am avut materii în anul 1 în Craiova, care în Oradea nu erau deloc, sau care în Oradea se făceau în anul 2. Astfel, dacă aduni creditele tuturor materiilor echivalate pentru anul 1 în Oradea, suma trebuie sa fie minim 30.

Teoretic, transferul de la o universitate la alta cuprinde 3 etape:

  1. Acceptul universității unde se transferă studentul;
  2. Acceptul universității de unde pleacă studentul;
  3. Acceptul Ministerului Educației.

Practic, a fost așa:

  1. Am vorbit cu cei din Oradea după primul semestru an 1. Mi-au dat acceptul verbal, dar mi-au zis să vin după ce se termină semestrul 2.
  2. La început de iulie am sunat în Oradea și am discutat situația mea. Ei mi-au spus ce acte vor de la mine. Am stabilit data când merg la ei, ca să analizeze dosarul (copiile tuturor actelor din dosarul meu din Craiova + copii la actele personale + declarație că nu dețin buletin românesc + ordinul de la minister conform căruia am fost admisă).
    Sfaturi:

    • e bine să ai copii legalizate la absolut toate actele;
    • declarația pe proprie răspundere trebuie să fie făcută la un notar din România și să cuprindă fraza „declar pe proprie răspundere că nu dețin carte de identitate eliberată de către autoritățile din România” – pe lângă declarația aia de la admitere mai trebuie și aceasta.
    • Ordinul: eu am obținut acest ordin timp de vreo 10 zile. Acest ordin nu este pur și simplu lista celor admiși în anul în care ai fost admis. Acest ordin este trimis de la Ministerul Educației din România direct către universitățile din țară. Ordinul este compus din 2 părți. Prima pagină unde scrie ORDIN și apoi Anexa, adică lista studenților. Teoretic acest ordin ar trebui să fie printat și adăugat la fiecare dosar în parte, practic, poate fi oriunde în universitate. Dacă ești norocos și-l ai în dosar, felicitări. Dacă nu, spor la căutat. Eu am încercat să fac rost de ordin direct de la cei de la minister, însă degeaba, au zis că universitatea este obligată să-l dea și sigur este la universitate. Apoi am tot trecut pe la secretariat și decanat ca până într-un final să se găsească acel ordin la rectorat.
  3. Toate actele în regulă. Urmează completarea unui formular (eu l-am primit de la univeristatea din Oradea). Acesta se completează în 2 exemplare.
  4. Etapa semnăturilor. Pe aceste 2 formulare trebuie să semneze șefii din ambele universități. În cazul meu, secretara din Oradea care s-a ocupat de mine și de dosarul meu a rezolvat și semnăturile. Eu doar am mers și am luat formularele și toate actele anexate. A urmat partea veselă. Cerșitul semnăturilor din universitatea de unde plec.
    Atenție! E necesar să te grăbești puțin, eu am ajuns pe 31 iulie în Craiova (din 1 august e vacanță în toate universitățile). În cazul meu a trebuit să semneze cei de la secretariat, decanul și rectorul.
    Sfaturi:

    • În caz că nu găsești persoana care trebuie să semneze, sunt și alte persoane în universitate, care au drept de semnătură. Adică, dacă ajungi la ușă și ți se spune că „d-nul cutărescu nu este, veniți peste o lună”, nu pleca. Cere să semneze persoana cu drept de semnătură (sunt mai multe, pe cineva tot găsești pe loc).
    • În caz că nu te lasă să intri la cineva „mai mare” gen d-nul rector, folosește-te de cei din jur. De exemplu, lângă rectorat sunt multe cabinete cu prorectori și mulți alți oameni importanți. Bate la ușă, spune problema, și ei te vor trimite la rector, astfel ajungi la cabinetul omului și zici la secretară că vii de la șeful mai mic și ai de semnat asta. La mine a funcționat.
    • Cere-ți drepturile folosind combinația de curaj și smerenie.
    • Semnăturile au principiul de la mic la mare. Rectorul nu semnează dacă ceilalți nu au semnat.
  5. Retragerea actelor de la universitatea de unde pleci. După ce am avut toate semnăturile, am mers la secretariat și mi-am retras originalele din dosar, și în loc a fost pus formularul (doar un exemplar) cu toate semnăturile. Celalalt exemplar, semnat, împreună cu actele în original și alte acte pe care le-au cerut cei din Oradea (am scris mai sus despre ele) au plecat la secretariatul Universității din Oradea.
  6. Avem acceptul universățitilor, urmează să primim acceptul ministerului.
    La această etapă ministerul, teoretic, nu ar trebuie să refuze transferul. Pasul acesta este mai mult o chestie birocratică. Atâta timp cât universitățile s-au înțeles, pe cei de la minister nu-i interesează prea mult. Eu nu am auzit sa fie refuzat cineva, totuși s-ar putea să fie și astfel de cazuri.
    Bun, Universitatea din Oradea și-a luat angajamentul să trimită personal dosarul meu la Ministerul Educației (dar am înțeles că nu este obligația universității să facă acest lucru). Ministerul Educației, după ce analizează dosarul, emite și trimite un alt ordin de accept al transferului.

Se pare că totul e bine, dar toutși a intervenit o problemă. Dosarul meu a fost trimis către minister la început de septembrie, dar răspunsul nu venea. Există și o dată limită până când poate fi trimis dosarul de transfer, informația poate fi găsită pe site-ul ministerului. Atât eu cât și cei de la universitate am dat telefoane și email-uri către minister, ca într-un final ei să trimită un ordin nominal provizoriu (eu nu l-am văzut, doar mi s-a spus că gata, sunt admisă și am toate drepturile de student în cadrul universității din Oradea).

Niște sfaturi la final de articol: să ai multă insistență, răbdare și să te documentezi bine. Trebuie sa cunoști și să consulți cât mai des metodologia anului tău, chiar e bine să o ai la tine printată pentru că ar putea să existe situații când ai nevoie să te consulți cu metodologia sau să arăți persoanelor interesate.

PS: Locul la buget și bursa de 65 euro nu se pierd.

Ana Mîtcu: viața de student în Galați, oraș de frontieră

Galațiul este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați, județ situat în apropiere de colțul celor trei frontiere: Rep. Moldova, România și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populația orașului era de 249.732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv din regiunea Moldovei. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic și a Portului Mineralier. Municipiul Galati este situat în partea de sud a Moldovei, în Valea Siretului. Poziția Galațiului este peninsulară, fiind înconjurat de ape din 3 părți. Toate aceste artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a fost într-o anumită etapă istorică cel mai mare port al României. Sursă: Wikipedia.

Aceste informaţii le-am găsit imediat ce am aflat că acest oraş urmează să devină pentru mine si pentru alţi boboci, „a doua noastră casă”. Situat atât de aproape de frontieră, reuşeşte să te facă să te simţi Acasă, localnicii arătându-ţi bunăvoinţă şi mult respect.

ana-mitcu-studenta-galati

Cum să transformi frica în putere

Nu e uşor să îţi imaginezi cum va arăta viaţa ta într-un oraş necunoscut, o ţară străină unde nu ai pe nimeni să te susţină. Dar suntem tineri, energici, curajoşi şi dornici să înfruntăm viaţa. Ne place să visăm şi credem că viitorul va arăta altfel dacă noi vor reuşi să ne schimbăm. Mergem să ne perfecţionăm şi să revenim acasă pentru a aplica cunoştinţele dobândite într-un stat european care ne oferă această oportunitate. Curajul şi încrederea în forţele proprii ne mână în luptă. Acesta este un drum cu sens unic. Prima destinaţie pentru mine este Galaţi, studii de licenţă în jurnalism.