Ana Mîtcu: viața de student în Galați, oraș de frontieră

Galațiul este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați, județ situat în apropiere de colțul celor trei frontiere: Rep. Moldova, România și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populația orașului era de 249.732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv din regiunea Moldovei. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic și a Portului Mineralier. Municipiul Galati este situat în partea de sud a Moldovei, în Valea Siretului. Poziția Galațiului este peninsulară, fiind înconjurat de ape din 3 părți. Toate aceste artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a fost într-o anumită etapă istorică cel mai mare port al României. Sursă: Wikipedia.

Aceste informaţii le-am găsit imediat ce am aflat că acest oraş urmează să devină pentru mine si pentru alţi boboci, „a doua noastră casă”. Situat atât de aproape de frontieră, reuşeşte să te facă să te simţi Acasă, localnicii arătându-ţi bunăvoinţă şi mult respect.

ana-mitcu-studenta-galati

Cum să transformi frica în putere

Nu e uşor să îţi imaginezi cum va arăta viaţa ta într-un oraş necunoscut, o ţară străină unde nu ai pe nimeni să te susţină. Dar suntem tineri, energici, curajoşi şi dornici să înfruntăm viaţa. Ne place să visăm şi credem că viitorul va arăta altfel dacă noi vor reuşi să ne schimbăm. Mergem să ne perfecţionăm şi să revenim acasă pentru a aplica cunoştinţele dobândite într-un stat european care ne oferă această oportunitate. Curajul şi încrederea în forţele proprii ne mână în luptă. Acesta este un drum cu sens unic. Prima destinaţie pentru mine este Galaţi, studii de licenţă în jurnalism.

Prima zi în România

De la Chişinău până la Galaţi sunt aproximativ 300 de kilometri. Cu autocarul sau cu maxi-taxi această distanţă se parcurge în 4 ore, uneori şi mai mult, dacă procedura la vamă se tergiversează. La 25 septembrie 2015 vedeam pentru prima data cum decurge acest proces. Paşapoarte, genţi mari cât nişte dulapuri, vameşi mai amabili sau mai încruntaţi, şoferi prietenoşi sau enervaţi. Cu toate te obişnuieşti treptat. Pentru că eram mulţi boboci, am avut transport rezervat special pentu noi, la un preţ mai mic decât cel de rută. Acesta a fost organizat de voluntarii basarabeni, aflaţi la Galaţi. Un autocar plin cu studenţi timizi dar entuziaşti, a ajuns pe la ora 23:00 la destinaţie: strada Domnească, Campus studenţesc „Alexandru Ioan Cuza”. Am fost cazaţi provizoriu în cămin, iar în dimineaţa următoare am mers la universitate, unde fiecare s-a înscris la facultatea unde a fost acceptat, cu actele pregătite din timp, plătind taxa de înscriere 100 RON (singura taxă percepută de la studenţii basarabeni). Începând cu informarea despre ofertele facultăţilor, transportul şi condiţiile de trai din cămin, Liga studenţilor Basarabeni din Galaţi, având structura unei organizaţii de voluntariat, formată din basarabenii care au dorinţa să-şi ajute semenii, a fost mreu alături de noi. Ei ne-au călăuzit pe străzile oraşului, ne-au arătat locurile deosebite şi magazinele cu cele mai acesibile preţuri pentru studenţi. Membrii asociaţiei au devenit primii noştri prieteni aici, departe de casă, de „habitatul nostru natural”. Am fost repartizaţi în camere câte patru şi a început procesul de acomodare, pentru unii mai uşor pentru alţii nu.

liga-studentilor-basarabeni-galati

Universitatea

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi are 15 facultăți, școlarizând aproximativ 14.000 studenți în 46 domenii la formele de învatamânt de licență la zi, la distanță și cu frecvență redusă.

Universitatea organizează studii postuniversitare de masterat cu durata de 1-2 ani pentru absolvenții studiilor universitare de lungă durată și studii universitare de masterat cu durata de 2 ani pentru absolvenții ciclului I de studii universitare de licență. În universitate există zece școli doctorale în care se pregătesc aproximativ 500 doctoranzi sub îndrumarea a 75 de conducători științifici de doctorat.

Actul de naștere al monumentalei clădiri a Universității „Dunărea de Jos” din Galați a fost semnat în 12 aprilie 1912, la inițiativa ministrului de justiție GM Cantacuzino, membru al guvernului prezidat de Titu Maiorescu.

De ce jurnalism?

O întrebare deloc uşoară. Pe parcursul acestui an am reuşit să găsesc răspunsul. La început a fost doar un joc neaşteptat de întâmplări. Cred că fiecare a avut acestă dilemă: să laşi totul baltă şi să pleci undeva, unde ţi se promite un loc la buget, uneori nu la specializarea pe care ai vrut-o cel mai mult, din cauza concurenţei acerbe, unde ți se oferă cazare într-un cămin şi cam atât. Îţi asumi mai multe riscuri, inclusiv legate de partea financiară. Dar dacă nu riscai, nu ajungeai aşa departe. Practic nu eu am ales jurnalism, eu nu am luat în serios această opţiune, nu am luptat pentru ea. Nu eu am ales jurnalismul ci el pe mine. Nu pot fi indiferentă, societatea are nevoie de noi, de tineri foarte bine informaţi care ştiu cum se face jurnalism de calitate şi că acesta poate fi făcut, chiar şi într-o ţară săracă şi coruptă ca a noastră, dacă există voinţă puternică şi oameni bine pregătiţi. Revolta şi nemulţumirea îşi au locul în acest proces, al învăţării progresive, unde mereu e loc de mai bine. Poţi să înveţi mai mult, să scrii mai bine, să gândeşti altfel, și meriţi un alt viitor!

Jurnalismul, la Galaţi, este una dintre specializările facultăţii de Litere. A fost formată doar o singură grupă anul acesta, nefiind un domeniu chiar atractiv. Pot spune că este chiar un domeniu morbid care nu va mai rezista mult timp. Wow, Jurnalism! Da sună bine, dar nu la Galaţi. Aici nu ai oportunităţi de practică, dar nici interesul celor responsabili direct nu este pe măsura celor din capitală de exemplu. Profesorii ne dau de înţeles că această specializare se învaţă „din mers”, ori dacă am avea cunoştinştiţele teoretice fundamentale ar fi posibil acest lucru, zic eu.

Viaţa din campus

Există 6 cămine studenţeşti, dintre care 3 pentru fete şi 3 pentru băieţi. Condiţiile sunt destul de bune. Băi moderne, pe etaj în toate căminele. Într-un cămin de fete, unde am avut norocul să fiu cazată şi eu, avem câte o baie la două camere. Încălzirea este foarte bună pe timpul iernii, avem internet gratuit şi cablu TV, iar apa caldă nu lipseşte niciodată. Stăm câte patru în cameră şi încercăm să menţinem relaţii de prietenie şi colaborare pentru ca fiecare să se simtă în largul său. O problemă ar fi că nu avem bucătării, studenţii fiind nevoiţi să prepare mâncarea în cameră. Bine că Galaţiul este la frontieră, iar genţile cu mâncare de acasă ajung repede la destinaţie. De asemenea, mâncarea de la cantină este la un preţ accesibil şi ai de unde alege ceea ce îţi place. Basrabenii nu achită taxa pentru cămin.

Modalităţi de adaptare

Aaaa, tu eşti de peste Prut… (Republica Moldova )? Dar tot români, ca şi noi sunteţi, doar că 200 de ani de ocupaţie rusească v-au modificat puţin caracterul, încercând să vă facă să uitaţi limba matrenă, dar e imposibil să reuşească…”. Aceasta este cea mai frecventă abordare a localnicilor când realizează că în oraş sunt din ce în ce mai mulţi studenţi basarabeni, pe care îi întâlneşti peste tot, în mijloacele de transport, în parcuri, în magazine etc. Fiecare dintre noi înceracă diferite metode de a se integra, şi a fi preţuit pentru calităţile şi cunoştinţele sale. Unii se implică în diferite organizaţii de tineret, voluntariat, cluburi sportive, alături de colegii lor români, demonstrând că nu sunt mai prejos. Facultatea este prima oportunitate în acest sens, locul unde învăţăm cum să supravieţuim în acest mediu, fiind în minoritate în grupe. Iar românii descoperă lucruri noi despre viaţa de dincolo de Prut.

Autor: Ana Mîtcu


Comentarii

Lasă un răspuns