Țicău Elena: Cum am ajuns studentă la Brașov și care-mi sunt impresiile la sfârșitul primului an

Să fiu sinceră, viața de student mi s-a părut dintotdeauna fascinantă. Când am ajuns în ultimul an de liceu eram deja convinsă că vreau să o petrec în România. Nu știam ce vreau să studiez sau unde, pur și simplu aveam visul acesta roz că oriunde în România voi avea o experiență frumoasă. Am început să-mi conturez o oarecare direcție în ultimele două luni de școală. Pentru că obiectul meu preferat la școală a fost dintotdeauna limba engleză am decis să o studiez și mai departe, fiind sigură că având studii superioare pe bază de limbi străine îmi voi putea construi mai ușor un viitor, oriunde în lume. Am mers pe Limbi Moderne Aplicate, franceză-engleză, urmând să mă ocup de traducere și interpretare.

Depunerea dosarului pentru studii

De partea cu depunerea actelor la ambasadă am trecut foarte ușor. Fiind domiciliată la sudul Moldovei, urma să depun actele la Ambasada din Cahul. Am mers acolo în a doua zi, de la primele ore ale dimineței, pentru că eram speriată că va fi foarte multă. Spre surprinderea mea, până la ora 9 s-au adunat maxim 20 de persoane, nici nu a mai fost nevoie de vreo listă ca să ne cheme pe rând. Am intrat toți odată. Am avut toate actele în ordine și cererea completată încă de acasă, aşa că am scăpat în 5 minute.

Primul oraș pe lista mea era Sibiu, urmat de Brașov și Cluj. Apoi a început partea cea mai grea: așteptarea. Bineînțeles că am depus și la universitățile din Moldova, preferând să mă asigur astfel că devin anul acesta studentă. Am fost admisă la USM, specialitatea turism, și pentru că părinții mei au spus să gust din studenția de aici ca să o pot compara cu cea din Romania, am stat o săptămână în Chișinău.

Chiar în prima zi de facultate au fost publicate rezultatele iar bucuria mea, văzând că am fost admisă la Brașov, nu avea limite, acesta fiind și orașul la care visam (Sibiu era pe primul loc doar pentru că oferea bursă). Dacă prezintă un interes pentru cineva – am intrat cu media 9,16. Normal că nu am mai rezistat să stau în Chișinău, nu mă puteam concentra deloc la ore, știind că locul meu nu e aici, așadar a doua zi am mers și mi-am retras actele. Peste o lună am ajuns în Brașov. De aici începe partea veselă.

Primele zile în Braşov

Norocoasă fiind, am ajuns la Brașov cu mașina, în loc de autobusz, pentru că aveam foarte foarte foarte multe bagaje. Apoi, mi-au fost de mare ajutor membrii ATB (Asociația Tinerilor Basarabeni), care m-au ajutat cu cazarea, mi-au arătat orașul și mi-au dat sfaturi încă înainte să ies din cuibul părintesc. Ştiam cum arăta căminul, deoarece am contactat colegele de cameră mai mari ca să aflu de ce lucruri o să am nevoie în cameră.

Asociaţia Tinerilor Basarabeni şi bobocii

O mică descriere a căminului: se află foarte aproape de centrul orașului, ceea ce mi se pare un mare plus, sunt 4 etaje, primele 3 pentru fete și ultimul pentru băieți. În fiecare cameră sunt cazate 4 persoane, paturile sunt supraetajate, camera fiind dotată și cu chiuvetă, dulap-șifonier destul de mare (dar desigur neîncăpător pentru 4 fete), 2 birouri, 4 scaune, o masă și câteva rafturi. La etajul 3, unde stau băieții, este televizor, scaune pe hol și masă de tenis. Partea proastă este că nu avem bucătărie, cel puțin căminul nostru nu are, iar baia este comună pe etaj. Treptat, ne-am acomodat și ne-am cumpărat toate cele necesare pentru o viață decentă într-o cameră de cămin: de la frigider, cuptor cu microunde și plită electrică, până la covorașe și router. Căminul se plăteşte, şi acesta este un dezavantaj. În urmă cu doi ani s-a introdus plata pentru cămin, la început fiind 100 RON, acum ajungând la 120 RON pe lună. Așadar la partea cu banii pot spune că este destul de scumpă viața în Brașov.

Oraşul Braşov

Despre orașul Brașov aș putea scrie o zi întreagă. Pur și simplu îl ador: este curat, liniștit şi luminat. Mă fascinează când ies pe ușa căminului şi văd muntele. Sunt foarte multe locuri de vizitat, atât în oraș cât și la periferii. Este genul de oraș de care nu te plictisești niciodată, fiind agreabil atât pentru cei liniștiți (sunt zeci de librării, ceainării, parcuri) cât și pentru cei răzvrătiți, cluburile fiind întotdeauna pline, iar prin cămin împărțindu-se zilnic invitații la diverse evenimente dansante.

Iubesc Brașovul pentru că:

• Aici vremea ploioasă te face să visezi. Să te simți într-o poveste.
• Parte mea preferată sunt librăriile. Adevărate bucăți din Paradis.
• Pentru că oamenii sunt aproape de oameni. Se ajută, se susțin, se iubesc.
• Pentru că este un oraș al tinerilor, cu mii de zâmbete de copii, studenți de neoprit și personalități inedite.
• Pentru că sunt porumbei, peste tot.
• Pentru că este plin de pisici, care abia așteaptă mângâiere.
• Pentru că construcțiile vechi arată spectaculos, spre deosebire de casele dărâmate și lăsate în voia sorții pe care le vedeam acasă. Tot aici se adaugă și arhitectura deosebită.
• Pentru că mi-a arătat ce înseamnă adevărata prietenie.
• Și încă cel puțin 101 de motive. Pe scurt, orașul mi-a depăşit toate așteptările!

Pentru fiecare punct de mai sus am vrut să public câte o imagine din colecţia prietenei mele Valeria Vasian, dar pentru a nu exagera vă las aici link spre blogul ei, intraţi şi admiraţi. 

Elena Ţicău şi Valeria Vasian

Facultatea

De facultate sunt mulțumită. Ca să fac un pic de generalizare este la fel ca oriunde, examene multe și grele (în cazul meu câte 12/14 pe semestru), profesori diferiți, colegi amabili. Mă gândeam că voi fi, oarecum, discriminată, fiind din Republica Moldova, dar nu a fost deloc așa. Ba chiar colegii sunt deseori fascinați, rugându-ne să le mai spunem câte ceva în limba rusă. Aflându-mă în Transilvania, am prins deja și puțină maghiară. Un alt avantaj, după părerea mea, este că în grupă suntem 5 moldovence cu care am reușit să mă împrietenesc încă din prima zi.

Aspecte negative

Pentru ca să nu vă pară totul prea luminos, totuși, am zis să descriu și ceva experiențe mai puțin plăcute. Prima mea mare dezamăgire, de altfel și cea mai mare frică, a fost când am aflat că nivelul meu de franceză era departe de ceea ce se cerea de fapt la această facultate. Ceea ce era și de așteptat, dat fiind că nu am făcut aproape deloc franceză în liceu. Urma să o învăț pe parcurs, dar probabil e și vina mea că nu eram total pregătită pentru asta. A doua neplăcere au fost conflictele din cămin. Și asta e destul de previzibil, fiind 4 fete pe 20 m² (aproximativ, cred că e totuși mai mare camera) nu au cum să nu se calce pe nervi una pe alta. Păcat doar că micile conflicte din cameră se încheiau deseori cu plângeri la administratoare sau la șefa de palier. Așadar, am avut multe de îndurat în privința asta. Tot la cămin am avut probleme cu apa caldă care într-o perioadă era mai des rece, deși programul zice că este 24/24. Total greșit. Stând, la parter mă deranjează întotdeauna faptul că trece lumea pe lângă fereastră, uneori strigând, înjurând sau holbându-se. Încă o parte proastă este că la vreo 20 de metri distanță de fereastra camerei mele se află un loc pentru grătar care acum, că s-a încălzit afară, este plin în fiecare seară. Nu scăpăm de manele și chiuit până pe la 1-2 noaptea. Astfel, cel puţin pentru mine, căminul reușește să-mi mai scadă din entuziasm. Părți negative se pot găsi în orice situație, important este să nu lăsăm aceste mici neplăceri să ne strice în totalitate impresiile.

Prin urmare, vă îndemn să vă urmați visele. Dacă aspiri la studii de calitate și experiențe inedite departe de casă, încercăți norocul în România. Bineînțeles, începutul este foarte greu, dar dacă îți place ceea ce faci, iubești locul în care ajungi și reușești să-ți faci prieteni, vei ajunge să te plângi că studenția trece prea repede. Nici nu-mi vine să cred că deja aproape a trecut un an. L-aș pune  pe repeat de încă 20 de ori.

Autor: Țicău Elena
Fotograf: Vasian Valeria
Universitatea Transilvania din Brașov