Am Redescoperit nordul Moldovei. Totalizare: Ţîpova, Saharna şi Rîbniţa

Marţi, ora 7 de dimineaţă, m-a trezit cineva cu cântecul „Eu vara nu dorm”, cum după asta să mai dormi, m-am băgat pe internet. Am scris nişte articole despre unele locaţii vizitate ieri dar acum vreau să fac o totalizare şi să spun pe scurt ce a fost şi cum a fost.

Am început noi cu Cricova, toţi relaxaţi, glumeam, făceam poze haioase, ascultam ghidul, mai trăgeam cu ochiul la ceas dar nu ne grăbeam. De la Cricova spre Ţîpova, cu viteză mare (dar la limita celei legale), pe drumuri de ţară, cu praf în faţa ochilor am ajuns la nişte stânci. Parcă am mai fost la Ţîpova fiind elev, dar pe unde ne-a dus Geo Lupaşcu, era total altă poveste. Am coborât pe stânci, am fost la cascadă, chiar acolo se bronzau nişte fete (bun loc au găsit, serios), am văzut pietrele dorinţelor şi oameni cu cortul.

Ţâpova este aproape de Saharna, aşa că cel mai rezonabil lucur era să mergem direct în colo. Pe drum, întâmplător am dat peste Complexul de izvoare de la Trifeşti, acesta era locul care mi-a plăcut cel mai mult şi mi-a plăcut din mai multe motive: n-am auzit până acum despre această localitate, era o Descoperire şi nu Redescoperire; sătuc mic, cu doar 800 oameni şi cu o atmosferă degajată care lipseşte într-o comunitate urbană.

Ajungând la Saharna, spuneam să nu stăm mult, timpul este limitat şi noi obosiţi. Am mers totuşi spre cascadă, de 4-5 ani de când n-am vizitat aceste locuri, s-au schimbat multe lucruri, acum la cascadă nu m-ai ajunge fiecare, oamenii mai în vârstă şi gagicile pe tocuri şi în fuste mini nu mai trec pe acolo.

Am fost noi şi în Rîbniţa, de fapt am fost unica echipă care a mers la risc şi a traversat Nistrul. Vama am trecut-o chiar în tricourile cu „Redescoperă Moldova”, ne-am registrat. Încă un sfat pentru cine vrea să viziteze republica fantomă: nu vă porniţi dacă nu cunoaşteţi nici o persoană, la registrare trebuie să indicaţi adresa persoanei la care veţi sta, din oraşul pe care-l vizitaţi. În Rezina am văzut un pod, de fier, ruginit, podul uneşte două dealuri, cred că e pentru conducte.

Am mai văzut nişte monumente, Rezervaţia Peisagistică Dobruşa, am trecut chiar şi prin Şoldăneşti. Din păcate n-am reuşit să parcurgem tot traseul stabilit deoarece ziua a fost foarte încărcată şi la Tabăra Dumbrava (unde am petrecut noaptea) am ajuns doar la ora 21.00. Acolo am dormit pe paturi mici şi tari, ca în copilările. Nostalgice amintiri.