Cristina Caliman: prin ce am trecut până am ajuns studentă la Limbi Străine în Bucureşti

„Ține cu dinții de visele tale! Dacă visele mor, viața devine o pasăre cu aripile frânte, ce nu poate zbura”.

Eram clasa XI-a când a apărut prin minte, dorința arzătoare de a studia în România, de a cunoaște oamenii și modul lor de viață, astfel încât învățam foarte mult ca să ajung să am o medie bună și să susțin îngrozitorul „ Bacalaureat”, așa mi se părea atunci că, mai greu și mai dificil test, nu există în viaţă, dar nu este chiar așa!

Cristina Caliman, Bucureşti, Primăvara pe malul Dâmboviţei lângă căminele Grozăveşti

Cristina Caliman, Bucureşti, Primăvara pe malul Dâmboviţei lângă căminele Grozăveşti

Am trecut cu brio de examene, am încheiat o etapă destul de importantă, dar a început alta. Vara, când majoritatea dintre prietenii mei se odihneau, eu, ore de-a rândul, căutam informații despre Universitățile din România: acte necesare, facultăți, părerile celor care studiau deja de ceva timp acolo. În fine, am reușit să ajung la Ambasadă, chiar în prima zi. Eram entuziasmată să cunosc „o lume nouă”, dar se pare că orice început e greu, pentru că am avut nevoie de 3 zile la rând ca să vin să depun actele. Eram descurajată, era cald, aglomerație, de aceea vă recomand să nu vă grăbiți să ajungeți primii acolo, într-un final am depus dosarul. Am depus și la Universitățile din Moldova, ca să mă asigur că am un loc, pentru că vedeam că există o mare concurență și într-un moment aveam dubii dacă voi ajunge în România sau nu. Inițial doream să aleg orașe mici, apoi am zis că trebuie să risc, nici nu știi ce-ți pregătește viața și am ales să merg acolo, unde era visul meu, adică București sau Cluj-Napoca, la Facultatea de Limbi și Literaturi străine.

În momentul când am văzut numele meu printre cei care „ard” de fericire, nu-mi venea să cred. Am luat autocarul Chișinău-București, mi se părea că totul e simplu, e ca acasă, dar aparențele înșeală. Primele zile au fost îngrozitoare, lacrimi, dor de casă, mi se părea imposibil să trăiesc în Bucureşti, nu cunoșteam pe nimeni, la început eram singură în cameră, nopți nedorminte, aveam senzația că locul meu nu e aici, ce caut aici?

Teme "foarte interesante"

Teme „foarte interesante”

La facultate era dificil, credeam că voi fi discrimitată, ignorată, gânduri de care vrei. Dar totul a fost mai frumos decât mă așteptam, colegii sunt foarte amabili, profesorii la fel, mereu mă întreabă cum pot să stau departe de casă, pot dar cu greu. Prima lună a fost foarte grea, din toate punctele de vedere, dar a trecut și nu regret nimic, pentru că experiențele ne ajută să creștem, să ne maturizăm, să ne descurcăm singuri. A trecut jumate de an de când sunt în București, a trecut greu și totuși atât de repede, dar simt cum viața de aici mă ajută să trec peste anumite bariere şi să lupt mai mult pentru ceea ce vreau, chiar dacă uneori sunt nevoită să sacrific multe în favoarea studiilor. A trebuit să trec peste sesiune, care la fel pare complicată, mult stres, nopți în care nu mai dormeam, cafea și apă rece, apoi la examen, dar toate trec, nimic nu este imposibil atunci când îmi place ceea ce fac. Departe de casă am învăţat să fiu responsabilă, să ştiu ce vreau de la viață, să înving frica de străinătate, chiar dacă dorul mă apasă, chiar dacă vreau acum să urc în autocar și să merg spre casă.

Am întâlnit oameni cu suflet frumos, atât moldoveni cât și români, dar și oameni mai puțin amabili. Acum traiesc orice clipă de parcă ar fi ultima, văd locurile frumoase din București, cu toate că nu dispun de prea mult timp liber, ador Duminicile de primăvară în parc, departe de aglomerație, doar eu și gândurile mele, și o carte din care învăţ câte ceva!

Sper ca după terminarea facultății să pot povesti mult mai multe. Mergi plin de încredere în direcția viselor tale! Trăiește viața pe care ți-ai imaginat-o!

Autor: Cristina Caliman, Limbi Străine, secţia Filologie, an 1 (2015-2016), Bucureşti


Comentarii

Lasă un răspuns