Articole cu Tagul: student

În ce situație ai nevoie de permis de ședere în România, buletin provizoriu sau viză de flotant?

Cred că ai o nelămurire și nu știi ce acte trebuie să îți faci ca să te afli legal pe teritoriul României. Când faci permisul de ședere românesc? Sau când faci buletin? Ori dacă nu poți să faci buletin simplu, atunci de ce să faci un buletin provizoriu românesc? Și ce-i asta viză de reședință? Hai să clarificăm lucrurile.

În acest articol este scris inclusiv despre cei care nu au cetățenie Română. Dacă vrei să vezi exact actul de care ai nevoie, treci la partea 2. Dar dacă vrei să înțelegi termenii și să cunoști legea, citește partea 1. Te rog să citești și a treia parte, unde dau răspuns la cele mai des întâlnite întrebări.

permis-viza-de-resedinta-card-de-identitate-provizoriu

Partea 1. Definiții și legislație

Cetăţenii români nu pot avea în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi/sau o singură reşedinţă. În cazul în care aceştia deţin mai multe locuinţe, îşi pot stabili domiciliul sau reşedinţa în oricare dintre ele;

–  domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală;

–  reşedinţa este adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu.

Silviu Cugut: Toate aspectele de viață a studentului în Suceava

Salutare, voi scrie despre perioada mea de licență din orașul Suceava, Universitatea Ștefan cel Mare, specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, și anume, primii 3 ani de studenție. Cred că experiența mea este un pic mai deosebită, deoarece mă număr printre cei care au intrat direct la facultate, la cu taxă. Prin consulat nu am reușit, pentru că am avut note cam mici.

silviu-cugut-student-suceava

Bani

Cheltuielile anuale a unui student la cu taxă au fost de circa 4000 euro (cazare, permis de ședere, taxa anuală pentru studii și bani de buzunar). Poate unii se întreabă de ce am decis să intru la cu taxă, cred că raspunsul este evident: diploma recunoscută, oameni, cultură nouă… suntem la fel, dar în același timp atât de diferiți.

Corina Olaru: despre specializarea Relații Internaționale și Studii Europene în Cluj

Ești în perioada când nu știi la ce facultate să mergi? Toți te întreabă ce faci după anii de liceu? Părinții îți spun că trebuie să mergi și să obții o diplomă? Dar singur stai nedumerit pentru că îți pare că nici o facultate nu îți reflectă starea și interesele tale? Atunci îți propun să citești acest articol.

În primul rând aș vrea să  facem cunoștință, sunt la fel ca și voi o persoană care, după finisarea liceului, mă gândeam: unde să merg, ce să fac cu viața mea și încotro să o apuc. Unicul lucru care îl știam sigur era că nu vroiam să îmi continui studiile în Republica Moldova, doream o nouă etapă în viața mea și anume perspective și oameni noi. Dacă și tu ești în asemenea situație nu ezita să aplici pentru o bursă în România.

Spre marele meu noroc am ales un oraș foarte frumos și primitor și anume Cluj-Napoca. Orașul care îți trăiește emoțiile împreună cu tine, orașul care te dezvoltă ca personalitate, orașul care e non-stop activ. Fiind una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei, a cucerit toți studenții României, devenind și Capitala Europeană a Tineretului 2015, în care orice student avea posibilitatea să se implice în organizarea celor mai mari evenimente ale orașului.

cluj-capitala-tineretului-2015

Din prima zi, când am ajuns la Cluj, am înțeles că am făcut o alegere corectă. Oamenii m-au primit cu brațele deschise, m-am simțit ca acasă. Acest oraș are o cultură aparte, începând de la arhitectură, până la căldura sufletească emanată de fiecare persoană care a pășit în acest oraș.

Cristina Caliman: prin ce am trecut până am ajuns studentă la Limbi Străine în Bucureşti

„Ține cu dinții de visele tale! Dacă visele mor, viața devine o pasăre cu aripile frânte, ce nu poate zbura”.

Eram clasa XI-a când a apărut prin minte, dorința arzătoare de a studia în România, de a cunoaște oamenii și modul lor de viață, astfel încât învățam foarte mult ca să ajung să am o medie bună și să susțin îngrozitorul „ Bacalaureat”, așa mi se părea atunci că, mai greu și mai dificil test, nu există în viaţă, dar nu este chiar așa!

Cristina Caliman, Bucureşti, Primăvara pe malul Dâmboviţei lângă căminele Grozăveşti

Cristina Caliman, Bucureşti, Primăvara pe malul Dâmboviţei lângă căminele Grozăveşti

Am trecut cu brio de examene, am încheiat o etapă destul de importantă, dar a început alta. Vara, când majoritatea dintre prietenii mei se odihneau, eu, ore de-a rândul, căutam informații despre Universitățile din România: acte necesare, facultăți, părerile celor care studiau deja de ceva timp acolo. În fine, am reușit să ajung la Ambasadă, chiar în prima zi. Eram entuziasmată să cunosc „o lume nouă”, dar se pare că orice început e greu, pentru că am avut nevoie de 3 zile la rând ca să vin să depun actele. Eram descurajată, era cald, aglomerație, de aceea vă recomand să nu vă grăbiți să ajungeți primii acolo, într-un final am depus dosarul. Am depus și la Universitățile din Moldova, ca să mă asigur că am un loc, pentru că vedeam că există o mare concurență și într-un moment aveam dubii dacă voi ajunge în România sau nu. Inițial doream să aleg orașe mici, apoi am zis că trebuie să risc, nici nu știi ce-ți pregătește viața și am ales să merg acolo, unde era visul meu, adică București sau Cluj-Napoca, la Facultatea de Limbi și Literaturi străine.

Nicolae Șapoval: primele momente de studenţie în Suceava

Cred că în copilărie fiecare dintre noi și-a pus vreodată întrebarea: cum e să fii student? Am încercat să ne mulțumim doar cu o închipuire care trezea așteptări uluitoare… Totuși iată suntem la etapa visată sute de nopți și închipuită nenumărate ori. Suntem studenți!

E toamnă, 5 octombrie. A început anul universitar. Nu-mi vine să cred că nu sunt printre voi dragi colegi. Sunt departe și îmi pare rău că deja nu vă voi vedea așa de des. Sunt în altă țară, în alt oraș, sunt printre străini, dar toți ca mine, studenți. Să fii student în Moldova e bine, dar în România e minunat.

De fiecare dată când la hramul liceului se vorbea despre Mihail Sadoveanu mă vedeam în patria lui. Visul s-a împlinit. Voi merge cu siguranță la locul unde s-a născut, dar până atunci am alte priorități.

student-basarabean-suceava

Uluitor, dar m-am acomodat destul de repede. Colegii români sunt foarte prietenoși. Deseori întâlnesc un moldovean sau o moldoveancă descoperindu-i naționalitatea după cum salută: „Noroc” și în acel moment te simți ca acasă.

Student basarabean în Iaşi: despre cămine, universitate şi metode de a câştiga bani

Bună, acest articol este despre prima perioadă de studenţie în oraşul Iaşi, Universitatea Alexandru Ioan Cuza.

Prima zi

Ora 5:30 dimineța, am plecat singur la gară, cu un bagaj foarte mare, am luat rutiera și am pornit. Am ajuns în Iași pe la 10 dimineaţa, m-am oprit chiar în fața universității Alexandru Ioan Cuza, prima impresie a fost un wow. Merg la secretariat să cer cazarea, foarte primitori! Mă pornesc spre cămin, plouă… eu fără umbrelă, știam că de la universitate până la cămin sunt 2,5 km, aşa că fără să gândesc mult iau un taxi, 10 RON pentru 2,5 km (în gînd îmi zic, Bun venit în România) ajung la cămin şi mă cazez.

student-basarabean-iasi

Căminul

Din toate căminele universității bineînţeles al meu era C4. În cameră 5 persoane, condițiile nu sunt cele mai bune, dau să deschid dulapul rămân cu ușa în mână, la propriu. În bucătărie cu siguranță găsești loc pentru tigaia cu cartofi prăjiți. Paturile scârție, dacă vrei să te așezi pe pat trezeşti toată camera. Sfat pentru cei care se vor caza în acest cămin: neapărat să cumpăraţi frigider și router altfel viață veţi avea. Mână de la mână iese ieftin. Internetul are viteză bună dar în anumite zile se întrerupe. Muzică şi strigăte pe coridor seara și noaptea mai mereu. Românii mai des strigă la beții. În cămin sunt şi moldoveni, şi români, dar nu sunt fete.

Transport Chişinău – Bucureşti. Metoda cea mai comodă de a călători

În acest articol voi povesti cum eu, în ultimii 5 ani, de când mă aflu în România, am găsit cea mai comodă metodă de a călători între Chişinău şi Bucureşti. Voi povesti despre transportul care circulă la ora cea mai potrivită, mă lasă în locurile convenabile pentru mine şi are Wi-Fi.

Tren sau autocar?

Am renunţat la tren, în favoarea autocarului, deoarece biletul la tren este mai scump, trenul mă lasă numai în gara feroviară, călătoria durează mai mult, etc. Pentru mai multe argumente ne vedem în secţiunea de comentarii.

transport-chisinau-bucuresti-alverstur

Cum fac rost de bilet?

Atunci când eşti în Bucureşti, este simplu, suni şoferul şi îl rogi să îţi păstreze un loc (sau mai multe) pe numele tău. Seara vii la autocar, dai banii, îţi găseşti locul şi porneşti la drum.

Din Chişinău mereu am avut o problemă: cum să fac rost de bilet în timp util? Să sun la şofer nu puteam, pentru că biletele se cumpără de la ghişeul gării. Primii patru ani procedam în felul următor: