Un mic paradis al Moldovei

Vadul Rascov, Climautii de Jos, Panorama

Trecut-au 4 săptămâni, patru duminici s-au scurs pe valea Nistrului lăsând în amintire frumosul. Frumosul simplu, frumos şi diferit. Visez acel frumos şi vreau să-l simt din nou cum curge dulcele-i nectar pe fiecare rază a sufletului meu. Oare am fost vrăjit? Mai mult că da! Vrăjit de micul paradis.

Din start se aştepta să fie o zi diferită, un grup de tineri, plini de energie, am pornit spre direcţia Nord, la un eveniment cultural: Deschiderea clubului de tineret „Yin Yang” din satul Vadul Raşcov. În cele 4 ore de drum o parte din energie a fost zdrobită în mixerul asfaltului accidentat de pe meleagurile Moldovei.

Gazda a avut un rol deosebit, am fost scăldaţi în valurile ospitalităţii, însă în suflet eram la fel de calmi şi simpli. Cred că eram presaţi de sârguinţa tinerilor de la „Yin Yang” până la care mai avem de „crescut”. Trecea timpul, ne treceam şi noi.

Un paradis mi s-a deschis când am păşit spre marginea abruptă a dealului prenistrean. Vântul nu m-a mişcat din loc însă a scos din mine sufletul şi l-a purtat pe fiecare deal şi-n fiecare vale, ghidând-ul cu grijă. Ochi-mi dădeau în creier un impuls mesajul căruia era un simplu „Mulţumesc”.

Nistru, un tată grijuliu, a dat naştere frumosului şi-l modelează secole de-a rândul. Ţinându-se de mână, veşnicii fraţi din vale: Cot, Climăuţii de Jos, Vadul Raşcov şi Socola formează un şirag de perle. Pe celălalt mal Raşcov falnic şi-a deschis braţele tatălui Nistru. Privesc în jur şi simt că trăiesc!

E armonie şi îmi place să gândesc,
C-am fost ales de zei anume eu,
Acest frumos să-l simt şi să-l privesc:
Un paradis creat de Dumnezeu.


Comentarii

15 Responses to Un mic paradis al Moldovei

  1. Teresa Hutanu spune:

    Din IASI va saluta o nepoata a familie Moldoveanu.Copilaria am petrecut-o in scurtele vizite pe care le faceam la distanta de 2-3 ani, la bunicii mei Ion Moldoveanu.Cin vad imagini din acest sat, ma arde sufletul pt. cei ce nu mai sunt.Dmitri Gorobic felicitari, pt. cei ce faci.

  2. MaRiA spune:

    Imi amintesc cu drag vremea copilariei petrecuta pe malul Nistrului ,acum stau pe malul Marii Negre si nu pot uita paradisul Moldovei.Imi este dor de satul Climauti ,satul in care m-am nascut.

  3. maria spune:

    Imi place satul in care m-am nascut.E un colt de rai.Acum stau pe malul Marii Negre si nu pot uita satul Climauti,satul in care m-am nascut.

  4. Ana spune:

    Foarte frumos articol Dima,intradevar avem locuri nemaipomenit de frumoase,din pacate nu ne-a ajuns timp atunci sa va aratam alte locuri tot atit de frumoase,dar poate vom avea aceasta ocazie…Iti spun un mare mersi pentru cuvintele de lauda in adresa noastra…Esti foarte bravo…

    • Gorobîc Dmitri spune:

      Pentru puţin Ana. Te prind de cuvânt şi atept o nouă invitaţie, deja ca să nu vă complicaţi prea tare faceţi programul doar din excursii prin locuri potoreşti. E mai simplu decât să faceţi zeci de repetiţii cum era cu programul artistic, aşa că puteţi organiza oricând (numai nu iarna, am înţeles că iarna nu mai mergi pe drumuri)

  5. Nina spune:

    Intr-adevar asa si este Dima. Avem niste meliaguri foarte frumoase cu care trebuie sa ne mindrim, dar din pacate nu toti o fac sau chiar pur si simplu nu vor s-o faca.Ma bucur nespus de mult ca ai observat aceasta frumusete anume la noi, pe dealurile noastre si ca anume ele ti-au inspirat sa scrii un asa articol de interesant, poetic chiar as spune.

  6. PiKToriȚA spune:

    Colțul de rai e țesut din farmecul meleagului nostru dar și din sufletul moldovenilor care sînt neîntrecuți . Cu adevărat ne-a părut deosebit de magulitoare acea gazdă .
    Farmecul acelei zile de vara a mai fost țesut si din energia si tinerețea grupuilui nostru , care s-a dovedit a fi deosebit . O zi din viața noastră ce a trecut nu pur si simplu .

  7. Ana spune:

    Foarte frumos spus…….multumim mult pentru acest minunat artikol

  8. Inga spune:

    Într-adevăr un locuşor foarte frumos!
    Îmi amintesc cum am ajuns acolo şi toţi au făcut ochii mari: „Ce Fruuumooos!” :)
    Cât de plăcut stăteau pe marginea abruptă, vântul adia şi mulţi cîutau a se fotografia 😀

Lasă un răspuns