Versuri Kapushon – Noi încă aşteptăm Blajinii (cu Guz)

Mai sus de Marea Neagră, vreo 100 de kilometri
Unde pământu-i ciornoziom curat, fără pietre,
Unde oamenii-ntre ei sunt socri şi cumătri,
Împărăţia Basarabiei, fost Ţinut Sovietic,
Puţin din vale dinspre Imperiu Roman
Se ridică un fecior moldovean pe-un cal năzdrăvan,
E alb şi-l cheamă Mercedes ca în poveşti
Are putere cât 300 de cai, să-nebuneşti.
Stăpânul nu-i stăpân în ţară, dar argat afară,
Se-ntoarce după 7 ani la vatră pentru prima oară.
Din sat în deal abia au rămas două cărări
Pentru cei ce încă n-au uitat să pună lumânări:
Două la biserica-nălţându-se pe vârf de deal
Şi două în cimitiru-ascuns sub margine de mal.
Mercedesul nu ridică dealul, îl lasă jos la poale
El se ridică răsuflând din greu cu piciorele goale.
De când cu Anglia a pus pe el câteva kile
Acolo pâinea nu-i de casă, da îi destulă pâine.
Din poarta cimitirului satul se vede ca în palmă
Pe gard calic se-ntinde căţărătoarea poamă.

Refren:
Plouă peste satele Moldovei, Plouă peste cimitire,
Şi eu îmi întreb străbunii: „Pe la voi cine mai vine?”
„Pe la noi nu mai vine nimeni, dar noi încă aşteptăm,
Aşteptăm Blajinii.”
Plouă peste satele Moldovei, Plouă peste cimitire,
Şi eu îmi întreb străbunii: „Pe la voi cine mai vine?”
„Pe la noi nu mai vine nimeni, dar noi încă aşteptăm,
Aşteptăm Blajinii.”

Pe prima cruce-n cimitir e scris „Ion Moraru”,
El chiar morar era, des umbla prin sat mândru cu carul,
Pe alta e durata vieţii „84-97”,
Pe ea n-o ţine minte, s-a-necat la iaz pe înserate,
Maria Cucoară era profesoară
Este cea ce l-a lăsat în clasa a 7-a pentru a doua oară,
Dar el acum nu-i supărat deloc pe ea,
Dacă nu-l lăsa, engleza aşa şi n-o mai învăţa.
Alături e mormântul lui Volodea-n accident căzut
Şi cam demult domniţa cu batista pe aici n-a mai trecut.
Mai jos o cruce veche fără poză şi fără nume,
Iarba crescută dă de ştire că pe la el nimeni nu vine.

Refren:
Plouă peste satele Moldovei, Plouă peste cimitire,
Şi eu îmi întreb străbunii: „Pe la voi cine mai vine?”
„Pe la noi nu mai vine nimeni, dar noi încă aşteptăm,
Aşteptăm Blajinii.”
Plouă peste satele Moldovei, Plouă peste cimitire,
Şi eu îmi întreb străbunii: „Pe la voi cine mai vine?”
„Pe la noi nu mai vine nimeni, dar noi încă aşteptăm,
Aşteptăm Blajinii.”

În toţi aceşti ani, mulţi s-au născut, mulţi au plecat,
Colegi de clasă, rude, oameni înţelepţi ce erau la pat.
Şi aproape în centru, sub un copac ce face agute dulci
Un mormânt curat, aici-s a lui bunici.
El nu fumează aici, bunicul său era nefumător,
Stă-ascultător pe scăunaş făcut de moşul său Ion.
Bunicu-ntreabă părinteşte: „Ce mai faci, nepoate?!”
El priveşte împrejur, e singur, nu se poate.
„Ştiu degrabă ai să pleci, dar spune-i, te rog, mamei
Să nu vândă casa mare şi nici via de la vale
Lui tata să mai treacă, da să ia cu el un litru
Din Cabernet-ul din grădină cu coniac-uri de la Cipru.
Mai spune-i că degrabă banii n-or avea valoare,
Vor rezista doar cei ce au pământuri roditoare
Şi tu nepoate ia-ţi o mamă pentru copii cu suflet mare
Mai treceţi pe la noi măcar în zi de sărbătoare.”

Refren:
Plouă peste satele Moldovei, Plouă peste cimitire,
Şi eu îmi întreb străbunii: „Pe la voi cine mai vine?”
„Pe la noi nu mai vine nimeni, dar noi încă aşteptăm,
Aşteptăm Blajinii.”
Plouă peste satele Moldovei, Plouă peste cimitire,
Şi eu îmi întreb străbunii: „Pe la voi cine mai vine?”
„Pe la noi nu mai vine nimeni, dar noi încă aşteptăm,
Aşteptăm Blajinii.”


Comentarii

Lasă un răspuns