Consulat european într-o Moldovă înapoiată

Notă introductivă: Acest mesaj este adresat lui Dumitru Crudu. Nu cunosc această persoană, nu am văzut-o niciodată şi pentru prima dată am citit un material publicat de el pe un portal de ştiri faţă de care am tot respectul. Din păcate „povestea” publicată de Dumitru m-a indignat foarte mult şi nu mă pot abţine să nu critic această publicaţie. Cunosc ca un debater experimentat şi ca blogger că nu trebuie să criticăm persoana ci ideea din acest motiv rog adresarea la persoana a doua din articol să nu fie considerată drept ofensă la adresa persoanei. Am scris mesajul meu sub această formă din motiv că materialul publicat de Dumitru la fel a avut o tentă personală, ceea ce nu e deloc profesional pentru un adevărat jurnalist independent.

Materialul publicat de Dumitru Crudu se numeşte „Consulatul român din Chișinău: o poveste de groază„, vă recomand pentru început să faceţi cunoştinţă cu cele scrise de Dumitru accesând site-ul sursă printr-un click pe titlul materialului sau să mergeţi în josul paginii pentru a vedea materialul citat (în caz că va fi şters de pe site-ul sursă) şi eu la rândul meu, cu toată stima indic sursa spre moldova.org.

Mesaj:

Am stat şi eu o noapte sub consulat să depun dosarul pentru studii în România, am stat să îmi fac viză, am fost şi eu la consulat să depun jurământul, am sunat şi eu pe acele numere de telefoane de zeci de ori să ajut pentru programare diferite persoane, dar acest articol chiar e dus la extreme, plin de exagerări şi vă spun de ce:

1. Dumitru, dacă ai spus că ai paşaport Român care ţi-a expirat, cum tu vroiai să îţi faci viză? Cetăţenii Români nu îşi pot face viză pentru a intra în România, e o lipsă totală de logică, e nonsens. Dacă a expirat paşaportul Românesc atunci tu ai venit să faci viză în cel Moldovenesc? Dar pentru ce, dacă tu poţi trece vama cu paşaportul Moldovenesc şi cu certificatul de cetăţenie ori cu cel de naştere Româneşti. Pentru mine cred că acest lucru va rămâne un mister, dar nu-i pe asta.

2. După lege viza se eliberează în 5 zile lucrătoare, dacă dosarul a fost depus pe data de 5, începând cu ziua următaore, adică cu 6 trebuie să adunăm încă 5 zile lucrătoare + încă 2 de weekend, primim cifra 13. Concluzia: cei de-au făcut rezervarea de transport au recomandat prost să-ţi faci programarea pe data de 12, trebuie să ai capul tău pe umeri.

3. Legislaţia prevede că solicitantul vizei trebuie să prezinte un set de acte, chiar dacă mergi în România cu bicicleta sau cu calul, trebuie să prezinţi dovada de transport, fie aceasta permis de conducere, actele pe automobil şi cartea verde, vie rezervarea locului la autocar, fie contractul de cumpărare a bicicletei sau actul de posesie a bicicletei pe numele tău, ori o procură de la vreun cunoscut care îţi dă în folosinţă acea biciletă. Dacă nu ai nici unul dintre aceste acte nu ai de ce să te plângi la consulat sau pe internet.

4. Dacă la dosarul tău nu era ataşată dovada de transport, funcţionarii de la consulat erau obligaţi să respingă dosarul tău, dacă dosarul era primit incomplet, tu nu primeai viză, trebuia să mai vii o dată să adaogi acte la dosar de unde rezultă doar timp pierdut şi eventuala întârziere la eveniment. Totul se face pentru binele cetăţeanului.

5. Teritoriul consulatului României se consideră teritorul statului Român şi zidul de afară la fel ca şi sârma ghimpată sunt metode de a se apăra de la tot felul de moldoveni nebuni (dar să mă credeţi pe cuvânt că nu sunt puţini).

6. Ora 9 şi 3 minute nu e ora 9, dacă funcţionarii au primit oamenii la 9, deja e problema ta că ai întârziat, de ce să te mai plângi în articol că eşti căscat şi vii la consulat după viză fără să ai toate actele în regulă dar mai şi întârzii din acest motiv?

7. La fel în regulamentul instituţiilor poţi să cauţi că ei îşi rezervă dreptul să amâne ora din motive tehnice, adică dacă ei nu au reuşit la ora 9:30 să primească oamenii, au tot dreptul să facă asta mai târziu.

8. Faptul că lucrau 3 ghişee în loc de 15 asta e normal, normal din motiv că aşa se lucrează peste tot în lume. Fapt că ţie ţi se părea că stai acolo o veşnicie, pentru funcţionarii de la consulat era o simplă zi de lucru în care ei reuşeau să proceseze toate dosarele. În cazul în care solicitări de viză, cetăţenie, paşapoarte şi nu mai ştiu ce creşte, atunci se deschid ghişee suplimentare, ca de exemplu înainte de sărbători când merg oamenii în vacanţă sau la rude şi au nevoie de vize. Deci, acele 15 ghişee nu erau construite ca să fie mereu deschise ci ca să fie rezervă în momente excepţionale, plus că după logica ta, toţi oamenii care au intrat în consulat şi erau nemulţumiţi că stau acolo jumătate de oră treubiau să primească fiecare câte un funcţionar la un ghişeu separat, să le rezolve tuturor actele iar apoi restu 7 ore şi jumate din programul de lucru toţi 15 funcţionari să bea cafea?

9. La intrare există aviziere cu infromaţii unde scrie că trebuie să ai dovada de transport şi asigurare medicală. Mai mult decât atât, trăim în secolul 21, există site pe care găseşti lista cu acte în ordinea în care trebuie să fie în dosar, găseşti pe site model de cerere pe care o poţi completa de acasă, găseşti termenii de eliberare a vizei, asta în cazul în care nu ştii pentru când să îţi faci rezervarea de trasport. Pe site găseşti tot, dacă tu studiai această informaţie, aveai dosarul pregătit şi completat şi actele aranjate, îţi spun sigur că intrai în consulat, întindeai toate actele (cum ţi le-a cerut doamna de la ghişeu), se uita peste ele şi plecai. Dacă tu şi restu moldoveni făceaţi acest mic efort atunci la consulat nu mai erau aşa cozi şi atunci nu te mai plângeai că erai nevoit să stai jumătate de oră.

10. Ai vrut să scrii plângere? Ce trebuia să scrii în plângere? Că ai venit cu capul în nori, nu ştii de ce acte ai nevoie, nu ştii să fii politicos, chemi consulul, glumeşti despre biciclete, faci oamenii să aştepte, creezi acele cozi insuportabile şi mai vrei să fii tolerat? Dacă eram eu consul cred că chemam paza şi te scoteam afară pentru perturbarea ordinii în instituţia publică şi pentru că încurcai funcţionarilor să îşi exercite funcţia. Dacă erai om deştept şi înţelegeai din prima că legea nu e creată de consul şi nici de femeia de la ghişeu şi că toţi sunt egali în faţa legii, atunci nu stăteai să demonstrezi aberaţii săracelor femei care văd deştepţi de aceştia fiecare zi dar avea să mergi şi să îţi faci dovada de transport care este un act obligatoriu.

11. Ce ţine de rezervarea de transport fictivă. Vreau ca toată lumea să înţeleagă că o rezervare de transport e un act care dacă, în data de 12 septembrie la ora la care aveai rezervat, te prezentai la gară ei erau obligaţi să îţi ofere loc în transport, pentru care trebuie să achiţi suma întreagă a biletului bineînţeles. În mod normal acest lucru s-ar respecta chiar şi în Moldova, însă din simplu motiv că oamenii îşi fac rezervare de transport numai ca să o arate la consulat şi după asta nu pleacă în acea zi sau la acea oră dar îşi iau bilet spre România de la o altă companie, ce trebuie să facă şoferul, să aştepte cu scaunul liber până vii tu? Şi dacă toţi au rezervat şi nu vine nici unul, să plece gol? Într-o lume civilizată se înţelege că dacă ai rezervat înseamnă că ai nevoie şi ai analizat asta din timp dar nu la uşa consulatului, dacă ai nevoie înseamnă că vei merge la destinaţie atunci când ai rezervat, dacă vei merge înseamnă că locul e al tău. La noi însă rezervările se fac de lasă-mă să te las, de aceea rezervarea asta nu are nici o valoare pentru Moldoveni. În schimb pentru spaţiul UE e o condiţie obligatorie de deschidere a vizei pe care nu o poţi contesta prin „presupuneri” precum că poate vei merge în România cu o bicicletă imaginară pe care nici nu poţi să dovedeşti prin acte că o ai. Concluzie: dovada de transport este reală, dacă tu te-ai duce la autobuz şi nu vei avea loc, te adresezi în judecată, câştigi procesul şi scoţi bani pentru pagubă materială, însă ce moldovean ar face asta? Pentru ce ar pierde timpul? Din acest motiv nu are nici o valoare rezervarea.

12. Un jurnalist care publică informaţii pe un site ce poartă denumirea unei ţări şi se poziţionează drept un „organ mass media independent” nu trebuie să fie ironic la adresa misiunilor diplomatice ale altor state şi nu trebuie să folosească sarcasm în ceea ce scrie. Ce umilitor a fost să scrii că ai văzut pe străzile Chişinăului nişte câini, care nici măcar nu se afau pe teritoriul consulatului, şi să faci legătura cu maidanezii din Bucureşti, că vezi Doamne ţi-au amintit ei de nu ştiu ce eveniment. Dar cum să închei un articol cu fraza „câinii mă înconjoară şi se reped să mă muşte”? Cu acelaşi succes pot spune că scriu acest articol aflându-mă călare pe un elefant care mă poartă prin Piaţa Roşie şi după mine aleargă ruşii înjurându-mă în chineză, pentru că teoretic este posibil, practic nu am nici o dovadă dar am scris, să mă credeţi pe cuvânt! Şi de unde tu ştii că au vrut să te muşte câinii? Poate mirosea din gură a cârnaţ şi le era foame săracilor câini, de asta se apropiau de tine, sau poate le-ai plăcut şi vroiau să te lingă, putem presupune orice, însă un jurnalist nu presupune, el relatează faptele care s-au întâmplat în realitate. Ruşine de aşa jurnalişti!

Cred că am fost explicit. Ce ţine de ultima replică, chiar am atacat persoana şi nu ideea, din simplu motiv: ruşine de aşa jurnalişti, nu de alta dar e adevăr, nu presupunere de a mea!

Şi cum am promis, textul materialului scris de Dumitru Crudu:

Consulatul român din Chișinău: o poveste de groază

La începutul lui august, mi-a venit o invitaţie de la un Festival de Literatură de la Sibiu şi, deoarece paşaportul românesc mi-a expirat încă de prin 2006, am sunat la Consulatul României din Chişinău ca să mă programez pentru a-mi face viză. Dacă nu ştiaţi, programările se fac telefonic. Din prima încercare nu am reuşit să răzbat.

Am sunat şi a doua zi. Vreo jumate de oră am ascultat nu ştiu ce melodii patriotice, o fi făcând şi asta din planul de educare patriotică a basarabenilor, frumos plan, frumoase melodii, totuşi, eu vroiam altceva. Sun şi a treia zi. În sfârşit, după un sfert de oră de delectare cu melodii patriotice, îmi răspunde o doamnă. După ce îmi cere să-i spun când m-am născut, după ce îmi cere să-i dictez datele din paşaport, mă programează pentru vineri, la ora 9 dimineaţa. Pe la 9 fără un sfert eram în faţa Consulatului, mutându-mă de pe un picior pe altul.

Pe lângă invitaţia din Sibiu, mai aveam şi o invitaţie de la Uniunea Scriitorilor din România, unde scria că mi se garantează asigurarea medicală. O doamnă din vecinătatea mea mă convinge că ar mai trebui să-mi mai cumpăr o asigurare medicală, aici, pe loc, dacă nu vreau să mi se întoarcă actele. Merg să-mi cumpăr. Costă 135 de lei. Îi întind băiatului 200 şi el îmi dă înapoi doar 40 de lei. Îi atrag atenţia că a greşti. Dar el încearcă să mă convingă că greşeala e a mea. Până la urmă, intervine un coleg de-al său care-i atrage atenţia unde a greşit şi acesta îmi întoarce restul întreg. Din această cauză, revin în faţa consulatului abia pe la 9 şi 3 minute. Prea târziu ca să mai pot intra.

Am întârziat tocmai cu trei minute şi gardianul nu mai vrea să mă lase să intru. Impunându-mă să aştept până la 9 şi jumate, când va intra o altă tură. Aştept, ce să fac. Timpul trece chinuitor de greu, dar totuşi trece şi se face 9 şi jumate. De data asta, întârzie funcţionarii să ne lase înăuntru. Aşa că intrăm abia pe la 9 şi 37. E bine măcar că am intrat. Am intrat într-o curte spaţioasă, înconjurată de un zid, încoronat cu sârmă ghimpată. Asta, ca nimeni să nu încerce să sară gardul, mă previne un funcţionar. Aici, din nou aşteptăm. Aşteptăm să apară un alt funcţionar. Apare un tânăr cu nişte liste în mână. Pe care începe să le citească. Sonorizează nume de oameni şi le dă bonuri.

Bine măcar că nu face mişto de numele oamenilor, aşa cum făcuse data trecută un coleg de-ai său. Sau nu le face apropouri sexuale femeilor. Mai întâi trec cei care au venit să-şi redobândească cetăţenia română, după aia, cei care vor să-şi facă certificate de naştere româneşti şi aşa mai departe. Listele sunt lungi şi timpul trece şi mai greu. Mai greu chiar decât norii de pe cer. Solicitanţii de vize sunt lăsaţi la urmă. La urmă, adică peste vreo umate de oră, dacă nu şi mai mult, mai rămân în curte doar cei care au venit să-şi facă viza. Din nou se citesc liste.

După ce trec cei care au fost programaţi la 9 şi 30, îmi permite şi mie să-i spun ce caut acolo. Îmi dă un bon şi intru. Urc scările şi pătrund într-o sală de la etajul doi, o sală metalică, o sală care îmi pare că seamănă cu o încăpere dintr-o puşcărie. Doar două banchete şi alea ocupate. Sala chifteşte de lume. Unii stau pe pervazuri. Dar majoritatea în picioare. Din cele 15 ghişee lucrează doar trei, două pentru cetăţeni şi unul pentru instituţii. De aia, coada trece greu. Înaintea mea mai sunt douăzeci de persoane. Peste o oră îmi vine şi mie rândul. Mă îndrept spre ghişeu, cu paşi mărunţi.

Străbat sala urmărit de privirile invidioase ale celor care îşi aşteaptă rândul. Dar şi de ochii de piatră ai frumoasei funcţionare de la ghişeul 5. Cu nişte ochi de piatră, mă priveşte fix în faţă. Îi întind pe rând, unul câte unul, actele. „Da de ce nu mi le daţi toate deodată? Ar trebui să mi le daţi toate deodată! Doar aţi avut timp să vă pregătiţi dosarul!”, se răţoieşte ea la mine, nemulţumită, ridicând vocea. E tot mai nemulţumită cu fiecare act pe care i-l trec prin ferestruica întredeschisă ca o pleoapă de peşte. În cele din urmă, începe să mi le examineze. Le examinează cu aceeaşi ochi de piatră. Deodată, îşi ridică frumoşii ei ochi spre mine şi îmi strigă, iritată: „Da unde vi-i rezervarea de bilet? Fără rezervare de bilet, nu vă pot primi dosarul. Următorul! Să vină următorul!”, ţipă ea şi îmi întoarce dosarul.

„Staţi, staţi aşa, domnişoară, chemaţi-l pe consul!” Frumoasa funcţionară cu o faţă înăcrită şi cu ochi de piatră dispare printr-o uşă montată într-un perete metalic. Trec trei, patru, cinci minute. Revine funcţionara cu doamna consul. Aceasta mă măsoară din cap până în picioare cu nişte ochi de gheaţă. Mă ia cu cald şi cu rece. Oare ce am făcut că mă priveşte aşa? „Nu se poate! Fără rezervare de bilet, nu vă putem lua dosarul. Asta-i legislaţia!” „Şi dacă aş vrea să merg cu bicicleta?” „Nu încercaţi să vă bateţi joc de noi,” se răsteşte la mine doamna consul. Ridică şi ea vocea. Îmi vorbeşte pe un ton răstit şi oţărit. Are o voce dură, metalică, mă străpunge cu ochii ei de gheaţă. Strigă la mine. Iar în timp ce mă acuză că nu vreau să respect legislaţia română, se adresează întregii săli. E foarte supărată şi mă bruschează. Pentru că strigă la mine şi pentru că mă priveşte ca pe un hoţ de cai, palmele încep să-mi transpire şi mi se înteţeşte pulsul.

Sunt pe cale să fac un atac de panică chiar în sala consulatului. „Bine, o să revin cu o rezervare de bilet”, îi spun cu o voce pierită şi mă retrag din faţa ei. Îi simt privirea în spate. Ca o piatră. Rezervarea de bilet mi-o fac pe 12 septembrie. Aşa îmi sugerează doamna de la buticul din coasta Consulatului. „Şi cu rezervarea asta, îmi voi putea lua bilet?” o întreb eu pe doamna de la butic. „Da de unde, e o rezervare fictivă, dar fără ea nu o să vi se dea viza”. Plătesc 50 de lei şi revin la consulat. Funcţionara de la ghişeul 5 mă lasă să aştept încă o jumate de oră. Aştept sub ochii de gheaţă ai consulului. Aceasta din nou strigă la mine, când o rog să-mi ia dosarul. Se vede că nu-i place mutra mea. Mă tratează ca pe sarea din ochi, nu altceva. Trec pesta asta şi atept. Aştept să se elibereze funcţionara de la ghişeul 5, care îmi examinează actele, la fel de iritată şi indispusă. Îi dau şi rezervarea de bilet. O anexează la dosar cu scârbă. Apoi îşi înalţă ochii ei de piatră spre mine şi îmi zice cu o voce ridicată ca să vin să-mi iau viza pe 13 septembrie. Adică, cu o zi mai târziu decât îmi rezeravesem biletul. Nu se poate. Şi atunci de ce am mai făcut-o, dacă nu se ia în considerare? Le zic despre asta, dar cele două doamne nu mai vor să stea de vorbă cu mine şi mă invită să părăsesc sala metalică a consulatului.

Totuşi, eu am dat 50 de lei pe rezervarea de bilet, o rezervare pentru 12 septembrie, la ora 18.00, iar viza mi se dă pe 13 septembrie, ceea ce înseamnă că mi-am făcut-o degeaba. Oare ştiu şi funcţionarele de la consulat că e o rezervare fictivă? Dacă nu ştiu, de ce nu vor să–mi dea explicaţii? Dacă e o rezervare fictivă, de ce mi-au mai cerut să mi-o fac? Dar dacă nu e fictivă, atunci cine o să-mi întoarcă cei 50 de lei plătiţi pentru rezervare? Sunt întrebări la care cele două funcţionare nu mai vor să-mi răspundă şi mă roagă insistent să mă car. Vreau să scriu o plângere şi le rog să-mi spună cum le cheamă. Nu vor. Nu au nume. E secret de stat. Dar cum să scriu o plângere pe nişte funcţionari fără nume? Uite aşa, scrie-o. Îmi zice consulul şi îmi întinde o foaie. Scrie plângerea, ce mai aştepţi. Ce mai aştept? Aştept să-i trateze pe oameni cu zâmbetul pe buze şi nu să-i bruscheze sau să-i intimideze, că nu, totuşi, consulatul nu e o puşcărie.

Nu pot să fac o plângere pe nişte oameni fără nume şi cobor scările, în căutarea consulului general. Acesta lipseşte. Nu e nici adjunctul. Părăsesc consulatul, cu un gust amar în gură. Şi cu gândul că cel mai mare duşman al României sunt anume aceşti funcţionari de la consulat. Oare să fie basarabofobi? Nu exclud! Oare să fi greşit eliberându-mi viza cu o zi mai târziu decât mi-am făcut rezervarea sau ştiau că în coasta consulatului să vând rezervări fictive? Iar dacă ştiau, oare nu sunt mână în mână cu cei de afară? Gânduri. Câte gânduri nu-i mai trec omului prin cap după ce pleacă din consulatul României din Chişinău.

Plec din consulat cu inima în buzunare, vorba unui poet. Nu mă consolează nici măcar faptul că s-au mai fript şi alţi scriitori la consulat, dar nu numai scriitori. Buzu şi Hose Pablo au păţit-o şi mai rău. Lor le-au fost respins dosarele. Mie măcar mi l-au primit. Totuşi, de la asta nu îmi este mai bine. După ce am ieşit din curtea consulatului, simt cum mi se face rău şi îmi bag sub limbă un validol ca să nu cad jos. Ajuns acasă, îmi scot mapa cu acte şi descopăr că îmi lipseşte certificatul de căsătorie. Oare unde să-l fi pierdut? Nevastă-mea vrea să divorţeze, descoperindu-i lipsa. Mă face cu ou şi oţet. Revin la consulat, dar acesta deja e închis.

E închis şi buticul unde mi-am cumpărat rezervarea de bilet. E vineri seara şi toate aceste instituţii sâmbătă şi duminică nu lucrează. Oare până luni nevastă-mea nu o să divorţeze? În faţa consulatului schelăie o laie de câini. Nu ştiu de ce, mă gândesc la băieţelul sfâşiat de maidanezi în Bucureşti şi încerc să mă ţin cât mai departe de Consulat. Cu toate astea, aproape că fulgerător, câinii mă înconjoară şi se reped să mă muşte.

Dumitru Crudu


Comentarii

16 Responses to Consulat european într-o Moldovă înapoiată

  1. da, scriitorii astia de beletristica s-au cam dus cu pluta… ce comun au maidanezii din Chisinau, de care sunt responsabilie autoritatile Chisinaului, cu Consulatul Romaniei ? baiatul cred ca a considerat ca v-a compune o perla a literaturii , dar i s-a primit un c**at… Parca un articol, parca o povestire a unui mediocru care nu stie unde se porneste si ce vrea, bombardata cu figuri de stil care nu sunt deloc la locul lor si cu abordari prin care el considera ca-si demonstreaza capacitatile de scriitor, insa care in realitate il fac un dement

  2. Ok,pina la urma nu mai inteles ce vreau sa zic.intr-un final inchdem tema asta ca de aici se incepe flood.nu am fost o data la consulat si de fiecare data acolo e dezastru.

  3. Stefan Ciugureanu "eci eu din timp mi-am procurat bilet" – fii atent, tu nu ai bilet, tu ai rezervare, care nu înseamnă că neapărat vei pleca cu acest autobuz. Plus că dacă tu faci rezervarea pentru MÂINE iar pe site-ul consulatului scrie că viza se eliberează în 5 ZILE LUCRĂTOARE, a cui e problema? Chiar dacă consulatul lipeşte foaia ceea în o zi, el te-a anunţat că va fi peste 5 zile, atunci fii bun şi programează-ţi timpul aşa ca să reuşeşti.

    Oamenii de afaceri, managerii care pleacă peste hotare îşi numără minutele şi reuşesc cu cheltuieli minimale, fără să publice comentarii că i-a amegit o femeie spunând să facă programare peste 4 zile… Dar cine nu îşi poate calcula timpul aşa şi va rămâne amegit! (fără supărări, dar e doar opinie)

  4. Loredana Molea Poate nu ai fost atentă, însă doamna de la ghişeu a răspuns normal, însă el a chemat consulul şi COSULUI deja i-a glumit depsre bicicletă, ce dracu, trebuia să cheme toată administraţia să le povestească anegdote?

    Şi din nou nu ai dreptate şi bat cu pumnul în masă că nu ai dretate. Cozile mari s-au creat NU din vina consulatului ci din vina proştilor care nu ştiu să aibă dosarul în regulă şi să treacă repede. De ce consulatul trebuie să deschidă ghişee? Cu ce sunt de vină românii dacă proşti sunt moldovenii?

    Dacă îl apucam de cămaşă şi îl dădeam afară restu oameni îmi aplaudau!

    REPET, fată hăi, nu femeia de la ghişeu i-a răspuns urât, femeia i-a spus să meargă să îşi facă dovada de transport, la ce tipul a chemat CONSULUL, omule, CONSULUL a chemat, tu înţelegi asta? Cum putea după asta să reacţioneze consulul când un papagal nemulţumit nu poate să iasă afară să facă un act?

    Postarea mea la fel e o simplă opinie, care am publicat-o sub formă de articol la mine pe blog, e un blog personal unde public de vreau eu, deci, am dreptul la orice în acest spaţiu, pentru că din banii mei îl achit.

    Şi fii atentă, blogul meu are titlul: "Nu vă place, nu citiţi!" …

    Şi nu înţeleg ce nu ţi-e clar din primul comentariu al meu? Da, critica ta e mai uscată, mai toarnă-i apă, să înflorească, să rodească, să prindă rădăcini, că o ia vântul.

    Nu văd rostul să mai reproşezi ceva, eu pe blogul meu nicidată nu mă dau bătut (atenţie la următoarele cuvinte) ATÂTA TIMP CÂT EU AM DREPTATE!!! Dacă nu o am, îmi cer scuze şi primesc critica, ceea ce tu nu prea ştii să faci.

    Succes

  5. Dmitri Gorobîc, era normal să încerce să depună actele cu orice preț, având în vedere cât timp a pierdut cu programarea. Nu era să fie moarte de om dacă doamna de la ghișeu avea să îi răspundă omenește că are nevoie de un act special chiar și în cazul în care are de gând să călătorească pe bicicletă. În loc de asta, dumneaei o ia drept o încercare de bătaie de joc. Dar dacă tipul chiar avea de gând să meargă pe bicicletă?
    Da, a fost vina lui că nu și-a pregătit dosarul mai minuțios, dar aceasta nu-i dă absolut niciun drept funcționarei să-l trateze cu condescendență. Și dacă erau cozi atât de mari, puteau să deschidă mai mult de 3 ghișee. Nu are nimeni pretenția să le vadă pe toate 15 funcționând.

    Dacă erai un simplu cetățean de la consulat și îl „apucai de cămașă”, nu avea să dai dovadă de altceva decât lipsă de răbdare și de bun-simț. Dar asta e altă poveste. :)

    Chiar dacă (și zic „chiar dacă”, pentru că nu e cazul) tipul avea să aibă o atitudine sfidătoare, jignitoare față de doamna de la ghișeu, aceasta, răspunzând cu ostilitate și umilindu-l de față cu toată lumea, a dat devadă de lipsă de profesionalism, iar persoana respectivă avea tot dreptul să se plângă.

    Și nu cred că, încercând să-mi desconsideri comentariul, demonstrezi că ai mai multă dreptate. Comentariul meu e o simplă opinie, nu avea pretenția să fie „zemos”, pe când aticolul tău e, totuși, un articol de blog. :)
    (Apropo, din penultima frază se înțelege că eu aș fi afirmat despre comentariul meu că ar fi mai uscat decât critica ta. Mai lipește vreo virgulă pe-acolo. 😉 )

  6. Okay.deci rezervarea ceea am facut-o la un chiosc,doamna de acolo m-a intrabat cand ma pornesc la care i-am zis ca pe 3 august.deci eu din timp mi-am procurat bilet pentru acea data ca mergeam cu un grup de oameni la un concurs.nicidecum nu puteam sa ma pornesc pe 4 august,cu atit mai mult pe 5 cand ei mi-au eliberat-o.consider ca de luni pina vineri puteau sa-mi elibereze o foaie lipita-n pasaport!

  7. Zici că nu cerea schimbarea legilor ci a atitudinii? Dară de ce insista să depună dosarul incomplet, fără dovada de transport? La ce atitudine se aştepta? Ce trebuia să îi explice femeia la ghişeu? Că e prost şi nu poate să îi primească? Nu putea să se întoarcă să meargă să-şi facă actul? Trebuia să cheme administraţia? Trebuia să glumească cu biciclete? Trebuia să reţină restu lumii în consulat? Dacă se întorcea fără să reproşeze cred că şi femeia de la ghişeu era mult mai pozitivă.

    Dacă eram un simplu cetăţean în consulat şi eram după el la coadă, cred că îl apucam de cămaşă şi îl aruncam peste fereastră drept la butiku cela unde să îşi facă rezervarea biletului, că pe mine mă reţinea şi strica dispoziţia oamenilor.

    CU CE DRACU E DE VINĂ LUCRĂTORUL CONSULATULUI? Dacă un cetăţean nu ştie să aibă atitudinea potrivită într-o instituţie publică?

    Loredana, nu abera te rog că comentariul tău e mult mai uscat decât critica mea. Şi repet: jurnalistul nu are loc de metafore de acest gen la adresa misiunilor diplomatice a unui stat străin.

  8. Probabil problema pe care a descris-o persoana respectivă în articol ține mai puțin de procedură, cât de atitudine. „Aştept să-i trateze pe oameni cu zâmbetul pe buze şi nu să-i bruscheze sau să-i intimideze, că nu, totuşi, consulatul nu e o puşcărie.” Atât. Nu cere schimbarea legilor, ci o atitudine umană din partea celor care lucrează cu publicul. Cel ce exagerează și e sarcastic ești dumneata, mai ales în ultimul punct al articolului. Câinii erau o metaforă pentru a exprima cum se simțise, nu încercase nicidecum să umilească autoritățile chișinăuene. Iar elefanții dumitale sunt o născocire ironică, o încercare de a persifla ideea inițială. În încercarea de a apăra consulatul care ți-e atât de drag, treci cu vederea ideea din articol și te legi de detalii. Ce să zic, ți-a reușit. Dar mie mi-a lăsat o impresie de critică uscată, fără esență.

  9. Una e să ai bilet, alta e să ai rezervare de bilet. Biletul costă 250 lei, rezervarea costă 50 lei. Rezervarea e o asigurare că şoferul te ia pe tine pe data de 3 august de exemplu la Cluj, doar că atunci când te ia tu mai plăteşti şi biletul pe lângă rezervare. Deci, ori eu nu am înţeles bine comentariul tău ori ai greşit puţin, adică dacă rezervarea e adevărată asta încă nu înseamnă că tu AI biletul, asta înseamnă cătu AI LOCUL asigurat, dar biletul îl achiţi pe loc.

  10. Ce tine de rezervarea biletului Dumitru are dreptatea.Adica eu am bilet pe 3 august la Cluj si mi se elibereaza viza pe 5 august.Chiar daca rezervarea ceea nu-i fictiva asta nu inseamna ca eu nu am bilet la acea data.

  11. Ion Macaria spune:

    Pai cat de prost sa fii ca sa ceri viza pentru tara ta? Sa presupunem ca locuiai in Romania, atunci cand expira buletinul cereai viza? 😀 Vrem presa libera? Cu stfel de jurnalisti? Pe care ii ingloada prostii si sunt cumparati cu 2 bani… Dar cum se spune "Prostul daca nu-i mandru nu-i sta bine".

  12. 😀 Pur adevăr. Dar nu m-am legat deja de soţie şi alte chestii, m-a durut atitudinea faţă de Consulatul României care a crescut mult în ochii mei ultimii ani.

  13. Marina Gusan spune:

    "Oare până luni nevastă-mea nu o să divorţeze?" Cred ca si institutia care se ocupa de divort nu lucreaza in week-end + pentru a inainta actele ar avea nevoie de certificatul de casatorie :)) Pentru unele persoane institutiile sunt un fel de "fidesco 24/24 si 7/7" 😀 😀 😀

  14. Faza cu cetateanul roman care se duce sa-si ia viza ca sa intre in Romania m-a dat gata :))

Lasă un răspuns