Articole cu Tagul: politica
Paradoxal: Oleg Brega ar putea să devină deputat în Parlamentul Moldovei
Astăzi, 5 decembrie 2014, Oleg Brega depus la CEC o contestație electorală. Candidatul Independent Oleg Brega de fapt a strâns mai multe voturi decât oricare deputat din parlament și el nu este de acord cu metoda de atribuire a mandatelor de deputat, conform căreia el nu a intrat în parlament. În demers el cere ca şi lui să i se atribuie un mandat în Parlamentul RM, ştiţi de ce? Pentru că aşa ar fi corect şi logic!
Vă explic imediat de ce Brega merită să fie în Parlament mai mult decât oricare alt deputat.
În cazul lui Brega poporul şi-a dat votul pentru persoană, au votat conştient în drept cu numele lui, chiar dacă înțelegeau că va exista riscul ca acesta să nu treacă pragul de 2% şi să nu ajungă în Parlament iar voturile să se redistribuie altor partide, inclusiv Socialiştilor şi Comuniştilor. Important este că oamenii cred în Oleg Brega, oamenii nu au votat strategic, nu şi-au dat votul pentru un partid cu şanse mari să ajungă în parlament, numai ca acel partid să strângă mai multe mandate decât partidele de stânga, oamenii au votat aşa cum au simţit.
În schimb, în cazul partidelor politice, alegătorul, care a vrut să vadă în parlament o persoană, de exemplu pe Marian Lupu, a fost nevoit să voteze Partidul Democrat, ceea ce înseamnă că de mână cu Lupu va veni în parlament şi Plahotniuc. Şi dacă eu, ca alegător nu-l vreau în parlament pe Plahotniuc, dacă cred în celelalte persoane de pe lista partidului, atunci eu trebuie să accept ca un afacerist corupt să îmi reprezinte interesele mele şi să îi cumpere pe ceilalţi? Mai mult decât atât, mulţi candidaţi de pe listele partidelor nu merită să fie în Parlamentul Republicii Moldova. Internetul este plin cu imagini, articole şi materiale video cu adevărul gol goluţ despre aceştia.
Criza Alegerilor Parlamentare din Republica Moldova
Am apucat să citesc Codul Electoral al Republicii Moldova. Nu tot bineînţeles, este ora 23:00 în momentul în care scriu acest articol, iar 69 de pagini este prea mult pentru creierul meu obosit. Ha, 69 de pagini, perverşii!
Ştiţi de ce am început să citesc această informaţie? Păi pentru că tot facebook-ul este plin cu imagini #AlegBrega. Brega este un candidat independent cu şanse mari să ajungă în Parlament. Iar mintea mea este plină de tot felul de scenarii ciudate pe care le voi analiza mai jos.
Ştiaţi că un candidat independent trebuie să strângă 2 la sută din numărul total de voturi valabil exprimate, ca să treacă pragul minim de reprezentare, atunci când partidele au nevoie de 6%, iar blocurile politice chiar mai mult? M-am gândit să analizez o speţă şi să vedem ce se întâmplă de fapt cu voturile noastre.
Ipoteza: La alegerile parlamentare votează 2 milioane de oameni. Oleg Brega strânge 75% (1.500.000 voturi), PCRM strânge 7% (140.000 voturi), PLDM 6% (120.000 voturi) iar celelalte partide strâng sub 6% fiecare.
Ponta plăteşte pentru defăimarea lui Iohannis în spaţiul online internaţional
Am încercat să fiu cât mai neutru în timpul campaniei electorale însă toată lumea a observat că sunt împotriva lui Ponta, adevărat. Acum scriu din nou despre Ponta, mai exact despre cum acesta plasează publicitate plătită prin Google AdSense pentru a-l defaima pe Iohannis.
Am intrat mai devreme pe dexonline.ro şi am văzut sus o bandă verde pe care scria „Votaţi Iohannis pe 16 noiembrie 2014! Vezi argumentele echipei Dexonline”. Mi-au plăcut argumentele foarte subiective ale echipei Dexonline. Ei, la fel ca şi mine, au pus accent pe calităţile negative ale lui Ponta, în contrast cu care Iohannis pare sfânt. Cel mai mult mi-a plăcut următoarea idee:
Statul de drept necesită, prin definiție, separarea puterilor, care se ţin sub control una pe cealaltă. Concentrarea parlamentului, a guvernului şi a puterii locale în mâinile PSD este deja alarmantă, […] Dacă PSD câştigă şi alegerile prezidenţiale, România va redeveni un sistem monopartid. Faptul că 40% dintre români nu văd o problemă în asta demonstrează starea de manipulare a unei naţii care arăta, în 1989, că urăşte cu toată fiinţa ei totalitarismul.
Inspirat din aceste argumente, i-am dat link şi vărului meu Dan Belibov, care deja a împlinit vârsta majoratului şi are drept de vot. Peste un minut am primit de la el un printscreen unde pe pagină apare un banner albastru cu text negru:
Klaus Iohannis: „N-am fost niciodata in Chişinau”.
Maia Sandu în doodle de 8 martie 2014 de la Google
Google marchează Ziua Internaţională a Femeilor cu un doodle (logo cu dedicaţie de pe site-ul Google) în care apare şi Maia Sandu, Ministrul Educaţiei al Republicii Moldova.
Trebuie să precizez că Google publică şi doodle-uri regionale, disponibile doar pe google.md, în cazul Moldovei de exemplu. De data aceasta doodle-ul este global şi poate fi văzut din orcie colţ al lumii.
Noul doodle începe cu simbolul feminităţii, numit şi „Oglinda Venerei”, apăsând play vom vedea compilaţia de clipuleţe video cu femei din toată lumea. Dintre persoanele pe care le-am recunoscut în această compilaţie mai apar Preşedintele Lituaniei Dalia Grybauskaite şi actriţa Nonna Grishaeva.
Cei de la Google au scris şi un mesaj foarte drăguţ la descrierea clipuleţului video de pe youtube, care apare în doodle:
„Femeile au fost istoric slab reprezentate în majoritatea domeniilor: în ştiinţă, în programele şcolare, în business, în politică şi, din păcate, în doodle-uri. În afară de efortul nostru continuu pentru diversitatea şi includerea doodle-urilor, în această adevărată Zi Internaţională a Femeilor doodle-ul prezintă peste 100 de femei exemplare din întreaga lume.”
Şi deoarece vorbim despre Ziua Internaţională a Femeilor, aş vrea să vin şi eu cu un mesaj pentru citiroarele blogului meu. Scumpe fete, femei, mame şi bunici, din tot sufletul şi cu toată sinceritatea vă spun La Mulţi Ani! Vă doresc să fiţi în primul rând femei, gingaşe şi simpatice, tandre şi liniştite, sincere şi neînţelese.
De mic copil ştiam că 8 martie este sărbătoarea mamelor, aşa că voi veni şi cu un citat actual: Te plângi că nu ai prietenă de 14 februarie? Atunci gândeşte-te cum se simt persoanele care nu au mamă de 8 martie!
La Mulţi Ani, Mamă! ♥
Imaginea turistică a Moldovei versus imaginea turistică a Macedoniei
Agenţia turismului a Republicii Moldova pe data de 7 februarie a prezentat spotul video publicitar pentru promovarea imaginii turistice a Republicii Moldova. Am văzut filmuleţul. De obicei eu încerc să iau o poziţie diferită de poziţia majorităţii, încerc să privesc lucrurile dintr-un alt unghi. Această situaţie tinde să fie una de excepţie, însă oricum am gânduri controversate. Mai bine să analizăm.
Republica Moldova
Ţărişoara noastră are o suprafaţă de 33.843,5 km², populaţia în anul 2013 a fost de 3.559.497 locuitori (fără Transnistria). Moldova există sub formă de republică independentă din 27 august 1991, având şi probleme teritoriale (Transnistria, Găgăuzia), unde îşi bagă nasul Ruşii.
Republica Macedonia
O ţărişoară cu origini slave, care foloseşte alfabetul chirilic în scriere şi limba căreia aminteşte o rusă foarte veche. Suprafaţa acestei ţări este de 25.713 km² la o populaţie de 2.058.539 locuitori, estimată în 2011. Macedonia este o ţară mai tânără decât Moldova, ea şi-a proclamat independenţa pe 8 September 1991 însă oficial a fost recunoscută pe 8 April 1993. Macedonia la fel are probleme teritoriale şi istorice, în special cu Grecia. Macedonia nu este membru al Uniunii Europene.
După ce am comparat aceste două ţări, să revenim la materialele de promovare, adică la filmuleţe.
Consulat european într-o Moldovă înapoiată
Notă introductivă: Acest mesaj este adresat lui Dumitru Crudu. Nu cunosc această persoană, nu am văzut-o niciodată şi pentru prima dată am citit un material publicat de el pe un portal de ştiri faţă de care am tot respectul. Din păcate „povestea” publicată de Dumitru m-a indignat foarte mult şi nu mă pot abţine să nu critic această publicaţie. Cunosc ca un debater experimentat şi ca blogger că nu trebuie să criticăm persoana ci ideea din acest motiv rog adresarea la persoana a doua din articol să nu fie considerată drept ofensă la adresa persoanei. Am scris mesajul meu sub această formă din motiv că materialul publicat de Dumitru la fel a avut o tentă personală, ceea ce nu e deloc profesional pentru un adevărat jurnalist independent.
Materialul publicat de Dumitru Crudu se numeşte „Consulatul român din Chișinău: o poveste de groază„, vă recomand pentru început să faceţi cunoştinţă cu cele scrise de Dumitru accesând site-ul sursă printr-un click pe titlul materialului sau să mergeţi în josul paginii pentru a vedea materialul citat (în caz că va fi şters de pe site-ul sursă) şi eu la rândul meu, cu toată stima indic sursa spre moldova.org.
Mesaj:
Am stat şi eu o noapte sub consulat să depun dosarul pentru studii în România, am stat să îmi fac viză, am fost şi eu la consulat să depun jurământul, am sunat şi eu pe acele numere de telefoane de zeci de ori să ajut pentru programare diferite persoane, dar acest articol chiar e dus la extreme, plin de exagerări şi vă spun de ce:
1. Dumitru, dacă ai spus că ai paşaport Român care ţi-a expirat, cum tu vroiai să îţi faci viză? Cetăţenii Români nu îşi pot face viză pentru a intra în România, e o lipsă totală de logică, e nonsens. Dacă a expirat paşaportul Românesc atunci tu ai venit să faci viză în cel Moldovenesc? Dar pentru ce, dacă tu poţi trece vama cu paşaportul Moldovenesc şi cu certificatul de cetăţenie ori cu cel de naştere Româneşti. Pentru mine cred că acest lucru va rămâne un mister, dar nu-i pe asta.
2. După lege viza se eliberează în 5 zile lucrătoare, dacă dosarul a fost depus pe data de 5, începând cu ziua următaore, adică cu 6 trebuie să adunăm încă 5 zile lucrătoare + încă 2 de weekend, primim cifra 13. Concluzia: cei de-au făcut rezervarea de transport au recomandat prost să-ţi faci programarea pe data de 12, trebuie să ai capul tău pe umeri.
3. Legislaţia prevede că solicitantul vizei trebuie să prezinte un set de acte, chiar dacă mergi în România cu bicicleta sau cu calul, trebuie să prezinţi dovada de transport, fie aceasta permis de conducere, actele pe automobil şi cartea verde, vie rezervarea locului la autocar, fie contractul de cumpărare a bicicletei sau actul de posesie a bicicletei pe numele tău, ori o procură de la vreun cunoscut care îţi dă în folosinţă acea biciletă. Dacă nu ai nici unul dintre aceste acte nu ai de ce să te plângi la consulat sau pe internet.
Conflict în Varniţa – Transnistria instalează două posturi vamale ilegale
În seara de 26 aprilie 2013, la ora 20:00, autorităţile transnistrene au instalat două posturi vamale, unul între satul Varniţa şi cartierul Severnîi (cartierul Nordic în traducere din rusă) al oraşului Bender iar celălalt se afla mai la nord de cartierul Severnîi, în apropierea satului Gura Bîcului, satele menţionate sunt controlate de autorităţile de la Chişinău. Miliţienii transnistreni au motivat instalarea acelor patru containere/vagonete drept măsuri pentru a preveni contrabanda dintre Moldova – Transnistria – Ucraina.
În noaptea de 27 aprilie locuitorii satului Varniţa, după şase ore de „lupte” au reuşit să dezinstaleze primul post vamal dintre Varniţa şi cartierul Severnîi, încărcând primele două vagonete în maşina de mare tonaj pentru a le deplasa la postul de poliţie, unde să stea până dimineaţă. Din înregistrările video putem trage concluzii: pe de o parte erau miliţienii transnistreni în uniforme şi aşa numiţii „pacificatori” din partea Rusiei, Ucrainei şi a Transnistriei, bine instruiţi, iar de cealaltă parte au fost locuitorii satului Varniţa, jurnaliştii şi vreo două persoane de la Chişinău.
Povestea e destul de „frumoasă” pentru timpurile în care trăim, dar hai să vă prezint scenariul meu, că el puţin diferă de ceea ce inventează (pe bune acum) autorităţile şi jurnaliştii moldoveni şi cei transnistreni.
Pentru început: eu sunt din Varniţa, am prieteni pe ambele părţi ale Nistrului, nu sunt rusofob sau românofob, sunt om care gândeşte logic şi urăşte acest joc politic, că nu e nimic mai mult.
Deci aşa: în Republica Moldova Guvernul Filat a fost demis, pe scaunele lor cu rotile se plimbă prin birouri nişte interimari, care nici măcar nu ştiu ce trebuie să facă în caz că pe computer apare ecran albastru. Preşedinte, din câte ştiţi, aşa şi nu avem. Ţara e într-o criză politică şi va fi în această criză până se termină sărbătorile, chiar prost să fii să nu te foloseşti de aşa ocazie, nu? Despre Moldova nu mai comentez că e gaura neagră.
Transnistria sau Republica Moldovenească Nistreană. Citat adaptat: Noi vrem să luptăm cu contrabanda, din acest motiv mai instalăm încă două posturi vamale (pe un drum pe care deja există un post vamal al Transnistriei; 2 puncte de control al Republicii Moldova şi un post de Pacificatori). Am început să le instalăm la opt seara deoarece contrabandiştii se deplasează noaptea deci, noi tot noaptea trebuie să lucrăm, ca ei să treacă pe lângă noi şi să ne vadă cum le instalăm.
Referitor la ultima aberaţie pe care eu am scris-o mai sus, trebuie să repet: eu sunt din Varniţa, eu ştiu fiecare drum şi cărare de acolo dar totuşi nu pot găsi logica în cuvintele oficialilor transnistreni. Pe hartă clar se vede un singur drum, strada Tighina, şi pe această stradă, de la satul Gura Bîcului şi până în oraşul Bender vei trece, în ordine, prin: Punct de control al Republicii Moldova din Gura Bîcului, postul de Pacificatori din apropierea celui de-al doilea post vamal ilegal, încă un Punct de control al Republicii Moldova şi o Vamă Transnistreană care se află în vecinătate şi arată ca un punct vamal dintre două state. Reţinem ideea şi mergem mai departe.
Matrioşca dezasamblată
Eu sunt cea mai mică piesă dintr-o Matrioşcă, să-i zicem cea mai mică păpuşă. Matrioşca (care în rusă se scrie Матрёшка) e o jucărie, sau mai degrabă un suvenir rusesc, realizată de regulă din lemn, care se îmbracă una în alta. Matrioşca noastră este formată din 5 păpuşi:
1. Eu. Pot să vorbesc şi despre alţi oameni care au aceleaşi caracteristici ca şi mine, însă despre mine pot povesti mai bine. Caracteristicile despre care spuneam sunt locul unde m-am născut, unde trăiesc etc. Sunt născut în oraşul Bender (Tighina i se mai spune) care se află în Transnistria, sau mai oficial Republica Moldovenească Nistreană, care caută independenţă de la Republica Moldova.
2. Transnistria. Uite că tocmai ea, ţara nerecunoscută, e a doua piesă din matrioşca noastră. Eu sunt născut în vara anului 1991, Republica Moldova şi-a proclamat independenţa pe data de 27 august 1991, oficial eu sunt născut în URSS (adică în Uniunea Sovietică). Dar, să vedeţi un paradox, Republica Transnistreană sărbătoreşte cu un an mai mult decât Republica Moldova, adică atunci când Moldova a împlinit 20 de ani, Transnistria deja ridica paharele pentru al 21-lea an din existenţa sa, aşa că neoficial eu sunt născut în Transnistria, atunci când nici nu exista aşa stat ca Republica Moldova, deci eu sunt o parte din Transnistira aşa că o reprezint (amuzant sună dar asta e).
3. Republica Moldova. Aici totul e simplu, conform hotarelor ţărişoarei noastre Transnistria face parte din Moldova, eu sunt în Transnistria – rezultă că eu sunt în Moldova, deci reprezint o parte din Moldova, o piesă a acestei matrioşti.
4. România. A văzut cineva prin România, pe pereţi inscripţii gen „Basarabia e România”, şi nu numai pe pereţi le poţi vedea, sunt peste tot. Statul Român oferă moldovenilor cetăţenia lor, deoarece cândva buneii noştri au trăit şi ei în România iar după „înfrăţirea” cu ruşii noi am pierdut cetăţenia pe nedrept, acum o REdobândim. Peste vreo 10 ani nu va fi un moldovean care să nu aibă dubla cetăţenie, atunci Republica Moldova va fi o Transnistrie mai mare: originarii de pe acest teritoriu (mă refer la moldoveni), cu două paşapoarte, pot circula liber în ambele direcţii însă românii nu au putere aspura acestui „teritoriu”. Am primit şi eu cetăţenia magică, aşa că eu reprezint o parte din România, la fel cum a fost cu Moldova şi cu Transnistria.
5. Uniunea Europeană. Din anul 2007 România (de mânuţă cu Bulgaria) au intrat în Uniunea Europeană. Acum văd oamei pe străzile Bucureştiului care se plâng că Băsescu a distrus ţara, intrarea în UE a fost o greşeală, de la integrare se trăieşte mai rău. Nu înţeleg aceste bocete, dar nici nu mă afectează, deoarece eu reprezint o parte din Uniunea Europeană.
De fapt nu e totul aşa de roz cum pare, dacă tot am spus că Transnistria vrea independenţă, Moldova în scurt timp ajunge şi ea să alerge de România, Românii se plâng că în UE nu e bine, şi nici eu nu mă bucur că trăiesc într-o zonă de conflict, într-o ţară nerecunoscută, rezultă că avem o Matrioşcă desfăcută, demontată, dezasamblată. Oare cine o va strânge la loc?
Destinaţia zilei: cetatea Bender
Se află chiar pe malul fluviului (e vorba de Nistru, desigur). Face parte din oraşul Tighina, dar se numeşte „Bender” (explicaţie: aşezarea avea o mică fortăreaţă, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, dar era folosită ca punct de vamă, nu ca cetate întărită. Aşa cum arată acum, fortificaţiile au fost construite de turci, deci numele corect al cetăţii este „Bender”, nu „Tighina”, orice-ar zice naţionaliştii noştri. Şi ai lor, dealtfel).
E plasată pe malul drept al Nistrului, dar este sub autoritatea Tiraspolului (adică al malului stâng: plăteşti taxa de intrare în ruble nistrene, nu în lei moldoveneşti). Ca şi în cetăţile similare din România, nu ai nimic de făcut, decât să te uiţi la ziduri şi să te tragi în poze: nici tur organizat, nici ghid care să povestească ceva, nici pliante de prezentare, nici magazin cu artizanat, nici traseu prin subteranele cetăţii, nimic. Doar un muzeu naşparliu şi un chioşc cu bere locală („Staraia Kreposti”, adică „Cetatea Veche”), care nu e rea deloc, când e rece. Faţă de cetăţile de la noi, potenţialul acesteia e imens, pentru că-i legată istoric de două figuri foarte prezente în imaginarul european: Carol al XII-lea al Suediei (marele învins de la Poltava) şi simpaticul baron Münchhausen, care ne-a încântat cu poveştile lui în copilărie (şi mult după, pe unii dintre noi, măcar că n-am recunoaşte nici picaţi cu ceară!). Din păcate, ca peste tot unde se face turism după ureche, pe modelul „frunză verde”, totul e foarte prost pus în valoare, dacă se poate spune aşa: două statui chioare şi-o placă memorială. Nu cu asemenea cârpăceli te baţi cu francezii sau cu germanii în materie de turism: ei au ce arăta şi ştiu cum să arate, nu lucrează doar aşa, ca să se afle-n treabă.
Apropo de lucru, cetatea nu e deloc pustie: turişti nu sunt, dar curtea interioară forfoteşte de muncitori, care o renovează de-i merg fulgii. Dacă nu li se termină banii şi nu se opreşte „renovarea”, din cetatea Bender n-o să mai rămână nimic interesant. Va deveni un „simbol naţional transnistrean” şi nu va mai veni nici naiba s-o viziteze. Poate „preşedintele” Abhaziei, dar nu bag mâna-n foc.
Atenţie: Articolul este scris de Mihai Buzea, bucureştean (adică român din România) care scrie pentru revista Caţavencii, inspirat din povestirile mele şi ale prietenului meu bucureştean Dan Mareş care a vizitat Benderul. Unele idei întradevăr sunt eronate (din necunoaştere), deci să corectez: tur organizat există însă trebuie să-i suni şi să te înţelegi din timp; statui nu sunt 2 ci mult mai multe (exagerat de multe). Cam atât, în rest ideile sunt foarte bune şi adevărate.
Hai Transnistriei să cedăm Republica Moldova
Propun să facem o şmecherie pentru a îmbunătăţi situaţia geo-politică a Republicii Moldova, hai să cedăm ţara noastră Transnistriei, de ce nu? Moldova preşedinte nu are – Transnistria are, un preşedinte nou, cu noi viziuni. În Chişinău sunt distruse (le-au mai reparat, sau ce fac ei acolo?) clădirea Parlamentului şi Preşedenţia – în Tiraspol parcă totul e în regulă, e cald şi bine.
Dacă tot am vorbit despre „cald”, uite că mai e un punct pozitiv de ce ar fi bine să fim anexaţi de Transnistria – ei, pentru gazele naturale ruseşti, plătesc un preţ de 7 ori mai mic decât Moldova. Închipuiţi-vă, toată ţara se numeşte Transnistria, ruşii oferă gaz ieftin pentru toată ţara, de azi înainte putem încălzi nu 2 camere dar 14, sau în loc de 700 lei plăteşti 100.
Dar dacă e nevoie de ridicat la conducere nişte parlamentari de-ai „noştri”? Nimic complicat, populaţia „Moldovei” de azi e mai mare decât cea a Transnistriei, deci 50+1 din numărul voturilor sunt asigurate, dar dacă tare să vrem, putem să băgăm şi un preşedinte de-al nostru, pe Lupu de exemplu, ştiţi cum se spune: „să băgăm un lup în turma de oi”.
Cu limba de comunicare nu vor apărea probleme, în Transnistria sunt 3 limbi de stat: Rusă, Ucrainească şi Moldovenească, primele două cred că nu încurcă. Pacifiştii de pe Nistru nu vor mai avea ce să facă acolo, vor merge acasă la mama şi la tata. Valuta ei cred că o vor accepta pe a Moldovei, mai are sens să se zbată cu rublele lor nerecunoscute dacă cursul valutar oricum e 1 Leu = 0,93 Ruble (aproximativ, că se mai shcimbă). Ce ţine de capitală, cred că mai e bine să fie Tiraspol, în Chişinău şi aşa e mizerie, lasă că-n Tiraspol e mai liniştit, şi alţi politicieni străini care vor veni în vizită vor vedea capitala cu aspect post-sovietic şi li se va face milă de noi (adică vor da bani). Mai e vreo problemă? Spuneţi-mi (scrieţi-mi un comentariu), că rezolvăm pe loc.
Bună şmecheria nu? Transnistrenii până se prind care-i faza, deja va exista o ţară unită, cu preşedinte, cu gaze naturale ieftine, 3 limbi de stat. Însă o problemă rămâne nerezolvată: nu suntem recunoscuţi…
