Cum văd eu studenţii în căminele din Bucureşti

beţie în căminele studenţeşti

Studenţia – cea mai interesantă perioadă a vieţii, o perioadă intermediară când încă nu te interesează problemele societăţii dar deja eşti nevoit să rezovi unele probleme mai delicate, pentru a supravieţui. Viaţa la cămin te educă din mai multe puncte de vedere, te formează ca personalitate însă cred că e ceva opus slujbei militare (acolo te civilizezi dar la cămin te strici, aşa să zicem).

Am trecut prin mai multe cămine a oraşului Bucureşti, unele sunt doar pentru studenţi străini, în altele găseşti români şi acum vreau să descriu fiecare tip de studenţi care populează aceste cămine.

Moldovenii. Încep de la cei din Republica Moldova deoarece şi eu sunt moldovean, am interacţionat mai mult cu aceştia şi am ce spune. Sunt mulţi, mai mulţi decât alţi studenţi străini însă mai puţini decât români. Moldovenii sunt gălăgioşi, mai ales noaptea: stau pe palier, fumează, mereu au teme de discuţie, uneori mai joacă monopolia, bilot sau chiar şah. Au moldovenii un limbric de la ruşi aşa că sunt cam agresivi, pe la petrecerile „basarabenilor” mai vezi vreo doi să se întindă, în cămin la fel poţi să auzi înjurături maldaveneşti (româneşti + ruseşti numa că cu terminaţii de-anoastre). Alţi studenţi cu moldovenii nu se ceartă, deoarece moldvenii sunt mulţi, uniţi şi cunosc „ghini” limba română. Din primele zile moldovenii fac cunoştinţă unul cu altul, aleargă din cameră în cameră după o ceapă sau pentru 10 minute de Odnoklassniki, tocmai de asta şi sunt gălăgioşi, că se cunosc şi mereu au despre ce să vorbească. După ce se cunosc, urmează chefuri, beţii cu coniac şi bere, muzică şi înjurături în gura mare, doar că încearcă să nu prea atragă atenţia celor din jur şi nici a poliţiei.

Chinezii. Sunt mai mulţi decât alţi studenţi, însă nu se compară ca moldovenii, aşa că sunt mai tăcuţi, binevoitori dar izolaţi. Chinezii când gătesc ceva, deschid uşa la cameră. Mâncarea lor este condimentată la 180%. Toată lumea care trece pe lângă camera lor strănută, deoarece mirosul e insuportabil (despre gust nici nu comentez). Aceştia au în cameră foarte multe aparate electrocasnice, haine şi alte chestii care în China se vând la kilogram.

Africanii. Sunt şi studenţi din Africa prin căminele româneşi, nici acum nu pot să rămân indiferent când ei trec pe lângă mine, mă simt obligat să ridic capul să-i privesc şi … mereu îmi pare că ei gândesc ceva urât desre toţi cei care-i privesc. În băile de pe palier mereu e mizerie, nu ştiu cine sunt mai scârboşi dintre toate tipurile de studenţi, cert e faptul că în duş cel mai mult păr rămâne după africani, după cei ce-şi berbiresc alte locuri în afară de faţă şi după fete cu păr lung în cap (în ultimile două categorii includ toţi studenţii).

Unii mai agresivi. Mai agresivi ca moldovenii sunt cei din ţările în care sunt conflicte armate. Nu mă refer chiar la fiecare student din acele ţări, există excepţii. Eu aş spune că ei sunt mai puţin comunicabili şi sunt agresivi din cauza stereotipizării şi prejudiciilor. Eu aş băga în această categorie Armenii, Sirienii, Iranienii, Albanezii sau cetăţenii altor state Arabe sau din Asia mijlocie. Aceştia nu au frică de nimeni, trăiesc cu viaţa lor şi îşi permit să fie gălăgioşi.

Alţii mai comunicabili. Din orice colţ al lumii găseşti o persoană comunicabilă, cu care găseşti limbă comună, care te mai învaţă înjurături în limba lor, pe care-l mai înveţi tu înjurături în română (eu ca moldovean cunosc şi rusa, aşa că aş putea să-i învăţ înjurături în rusă, chiar şi pe români, doar că nu practic aşa ceva). Cu aceştia mai stai pe palier, lângă calorifer la o cafea şi la un dialog, sau te mai bagi la ei (ori ei la tine) atunci când e foame „mondială”.

Românii. La final voi scrie despre studenţii care sunt cei mai numeroşi. Amintesc că mai există şi excepţii, însă eu acum scriu despre comportamentul majorităţii (ca în democraţie). Românii se simt ca la ei acasă şi nu prea se bagă în dialog cu studenţii străini, tot din acest motiv ei nici nu încearcă să facă cunoştinţă unul cu altul. În caz că se adună în cămin o gaşcă de prieteni ce se cunosc de mai mult timp, atunci e gălăgie, chef, strigăte, beţie. În celelalte cazuri e linişte mortală prin căminele de români, mai vezi câte vreo două fete vorbind la telefon cu iubi, ceilalţi vorbesc chiar în cameră, tot la telefon, că sunt dependenţi (fără glume). Unii mai aduc de acasă boxe, aşa că muzică pe tot căminul, la ora 3 de noapte, e ceva normal. Majoritatea românilor fumează, zic eu că asta e foarte urât, aşa că atunci când nu vezi fete să vorbească la telefon, le vezi tot pe ele fumând. O bună parte dintre aceştia fumează iarbă (poliţia parcă nici nu ştie), mai merg la toaletă, deschid fereastra şi fumează acolo, să nu-i vadă nimeni, pentru că e interzis, aşa că iarna poate să-ţi îngheţe fundul în toaletele comune. Alţii deschid fereastra pentru că sunt foarte băşinoşi (zic că nu doar românii, de fapt nu am stat să urmăresc cine sunt) şi preferă să îngheţe de frig decât să respire 10 minute cu gaze toxice. Eu, ca student străin, unica parte pozitivă care o văd la cei români e că aceştia pleacă în weekend acasă şi e linişte, mai ales e bine când colegul de cameră e român: pleacă pe weekend şi vine cu mâncare (True story).

Acum să vorbesc la general. Studenţii au ceasul biologic dezechilibrat, modificat, distrus (nu găsesc cuvântul potrivit). La orele 19 – 23 seara vezi unii indivizi, după miezul nopţii şi până la ora 4 dimineaţa vezi pe coridor alte feţe şi mult mai multe care fumează, beau cafea, vorbesc, învaţă ori stau la laptop în cameră (dar oricum ştii că nu dorm). De la 5 până la 11 vezi doar pe cei ce pleacă la facultate, ceilalţi dorm. În sesiune, în zilele când nu sunt examene, dorm toţi! Dacă să mergi în duş la ora 23 nu găseşti pe nimeni, dacă să mergi la ora 3 noaptea, ai mai multe şanse să întâlneşti pe cineva acolo (legea căminului studenţesc).

Acesta e punctul meu de vedere. Cine are să completeze, să povestească despre alte cămine în care situaţia diferă sau să mă contrazică o faceţi în comentarii la articol. Cine vrea să mă bată, că l-am jignit cu ceva – vă rog, nu trebuie! Celora ce nu le-a plăcut articolul deloc, şi nici blogul, le reamintesc denumirea blogului meu: Nu vă place, nu citiţi.


Comentarii

12 Responses to Cum văd eu studenţii în căminele din Bucureşti

  1. cristina graur spune:

    iar am citit si iar am inteles ca eu am noroc!!! scrii tu ca „viata la camin te educa” si tot tu, cu un rand mai jos scrii ca „viata la camin te strica”…deci,care ar fi sa fie realitatea sau macar parerea ta???(nu de alta dar nu prea am inteles…iar prima intrebare care mi-a aparut a fost ” dima,te-a stricat cumva viata de camin? esti atat de vulnerabil si sensibil???. Eu cred nu e nevoie sa stea omul in camin ca sa se strice daca vrea se strica oriunde s-ar afla!!!

    • Gorobîc Dmitri spune:

      Nu pot să spun precis dacă viaţa te strică sau te educă. După ce am scris articolul meu, am mai găsit pe net nişte articole asemănătoare, unde o fată scria că într-un cămin era linişte şi putea să înveţe, iar în altul în care a stat erau doar chefuri, la care evident că şi ea participa. Eu zic că să trăieşti la cămin merită, merită să le încerci pe toate din viaţă (aproape toate).

  2. Fana acestui blog spune:

    Cum am vazut denumirea articolului, am apucat in graba sa citesc… speram sa intilnesc ceva de „mult stimatii” mei vecini din camin – albanejii din Obor 😀 Bine ca Anna si-a amintit de istorioara mea… cum isi sparg capurile cu canile (sau obiecte de genu), cum RAG 24/24 pe coridor … caci unul sta intr-un capat, iar celalalt e in baie, si de ce n-am striga in gura mare „e calda apa la baie? ” 😀 doar trebuie sa auda cu toti, ca „in **** *** e apa rece”. Acestia interactioneaza pozitiv cu noi – beu cu moldovenii, fumeaza impreuna, se bat tot cu ei… De politie nu le este frica, i-a vizitat de vreo 4 ori si deja s-au impritenit. Cam asta era povestea. Da, cat pe ce sa uit… manelisti inflacarati. Muzica la maximum non stop!
    PS: urasc albanejii! (cel putin pe astia vreo 10 de aici)

  3. Trudi spune:

    Ooou Dima, ce clasificare găsesc eu aici la tine.
    Vreau să confirm faptul că, într-adevăr, la românii ceasul biologic e defect. Cunosc suficiente persoane care se culcă la ora 3-4 noaptea și se trezesc la 13-14 ziua. Impresionant pentru mine cum poți să duci un așa mod de viață. Dar, mă rog, fiecare cu modul lui. Ar fuma în cameră de fiecare dată, dacă le-ar permite de fiecare dată celelalte colege de cameră. Vorbesc la telefon exagerat de tare. Uneori, de multe ori, intenționat, nu au nici cel mai mic simț practic. Ai impresia că nu au fost educate de părinți, ci au prins educația din zbor. Cu toate astea, cum ai menționat și tu, există și excepții care, instant, de duce la gândul că mai există și oameni intacți.

  4. Anna spune:

    waw! ce poză la subiect! Dima, de unde numai le gasești?!))) Consider că articolul merită să fie recunoscut drept o adevărată cercetare științifică – fiecare cuvânt își găsește dovada zi de zi (căci stau la cămin și observ aceste lucruri. Ai putea să adaugi în acest studiu date și despre bulgari (bulgăroaice) și albanezi? Tare mi-ar fi interesant să citesc despre punctul tău de vedere la acest capitol…

    • Gorobîc Dmitri spune:

      Nu prea am ce adăuga la bulgari şi albaneji. Îmi amintesc că am avut în cămin persoane din aceste ţări însă ele (persoanele) erau cam tăcute, nu prea ieşeau din cameră, nu comunicau cu alţii, adică erau de neobservat, practic nu existau fizic în viaţa căminului de aceea nici nu i-am inclus în studiu, ce să voresc despre cei cu care nu am interacţionat nici pozitiv, nici negativ şi care nici nu m-au provocat să-mi creez păreri despre ei.

      Totuşi aş putea să-i includ pe unii în unele dintre categoriile de mai sus: bulgarii poate au comportament asemănător cu a moldovenilor, pentru că sunt mai mulţi (sunt şi ei de mai aproape), ceilalţi i-aş băga în listele cu cei agresivi şi cu cei comunicabili.

      • Anna spune:

        iar eu țin minte că bulgarii erau destul de comunicativi – mai ales când ieseau la o țigară pe la 2.00 noaptea. În privința albanezilor, am auzit ca cei din Obor au trăsăturile lor „distinctive” și e cam periculos să te apropii de ei)
        În privința chinezilor, ai remarcat-o bine: mâncarea lor mirosea de la parter până la etajul 2. Totuși le duc dorul chinezilor)))

Lasă un răspuns