Articole cu Tagul: viata de student

Transport Chişinău – Bucureşti. Metoda cea mai comodă de a călători

În acest articol voi povesti cum eu, în ultimii 5 ani, de când mă aflu în România, am găsit cea mai comodă metodă de a călători între Chişinău şi Bucureşti. Voi povesti despre transportul care circulă la ora cea mai potrivită, mă lasă în locurile convenabile pentru mine şi are Wi-Fi.

Tren sau autocar?

Am renunţat la tren, în favoarea autocarului, deoarece biletul la tren este mai scump, trenul mă lasă numai în gara feroviară, călătoria durează mai mult, etc. Pentru mai multe argumente ne vedem în secţiunea de comentarii.

transport-chisinau-bucuresti-alverstur

Cum fac rost de bilet?

Atunci când eşti în Bucureşti, este simplu, suni şoferul şi îl rogi să îţi păstreze un loc (sau mai multe) pe numele tău. Seara vii la autocar, dai banii, îţi găseşti locul şi porneşti la drum.

Din Chişinău mereu am avut o problemă: cum să fac rost de bilet în timp util? Să sun la şofer nu puteam, pentru că biletele se cumpără de la ghişeul gării. Primii patru ani procedam în felul următor:

Unde să stau în timpul anilor de studenţie? În cămin, la gazdă sau în chirie?

O întrebare importantă pentru toți studenții, care vin la studii în România, este unde să stea. Irina Andrievschi a fost drăguţă şi ne-a oferit răspuns la această întrebare. Aritcolul de mai jos este scris în totalitate de către Irina, pentru ce o mulţumesc enorm! Şi totuşi, unde ar alege un student să locuiască în timpul studenţiei? Alegerea, de obicei, se rezumă la trei variante: cămin, gazdă sau chirie.

Căminul, evident, este cea mai ieftină variantă. Unele locuri sunt plătite de către stat, altele trebuie plătite de studenți, dar suma oricum este una simbolică. Prietenii mei, care stau la cămin, au zis că se distrează maxim și studenții de acolo se ajută unii pe alții, chiar își fac grupuri pe Facebook. Sunt și eu pe un astfel de grup, și mă amuză să citesc mesaje, ca: ”La ora 11.00 vă așteptăm pe toți în bucătărie la tusovkă” sau ”Cine are hrișcă și o schimbă pe zgușionkă?”. Asta dovedește faptul, că oamenii de acolo sunt deschiși și săritori la nevoie. În același timp, poți să citești și alte postări, de exemplu: ”Care a aruncat cu ouă în geamul nostru aseară?” și ”Cine a luat tava din cuptor, să o pună înapoi!”. Astea sunt părțile frumoase, dar…

Conferinţa „Student în România – între mit şi realitate”

Ai fost admis la studii în România? Felicitări! Am pentru tine o veste bună, poţi participa la Conferinţa „Student în România – între mit şi realitate”. Vino să descoperi aspectele nevăzute ale mediului universitar şi şcolar din România alături de alţi studenţi basarabeni!

Scopul proiectului este de a informa tinerii cu privire la mediul universitar şi cel organizaţional din Ţară. Se va accentua problematica izolării a tinerilor basarabeni şi cea a prejudecăţilor legate de efectuarea studiilor în România. În acelaşi timp se doreşte promovarea unei atitudini proactive şi solidare a studenţilor în abordarea relaţiilor cu terţii (alţi studenţi, cadrele didactice şi mediul organizaţional).

Evenimentul constă într-o serie de conferinţe susţinute în oraşele:

Ungheni (14.09.2013) – 11:00 – 15:00 – Centrul Regional de Resurse pentru Tineri Ungheni, str. Lacului nr. 3 (Cartierul Ungheni Vale);

Chişinău (15.09.2013) – 11:00 – 15:00 – Ginta Latină, str. Sfatul Ţării, nr. 18;

Bălţi (16.09.2013) – 12:00 – 18:00 – Colegiul Tehnic Feroviar Bălți, str. Decebal, nr. 101;

Cahul (17.09.2013) – 11:00 – 15:00 – Consiliul Raional Cahul, Piaţa Independenţei, nr. 2;

Pentru mai multe detalii accesaţi evenimentul de pe Facebook:
https://www.facebook.com/events/419924874775337/

Nu uita să-ţi anunţi toţi colegii şi prietenii care au fost admişi la studii în România. Suntem nerăbdători să te cunoaştem!
Cu drag, Echipa VERB

Învăţăm limba română şi scăpăm de moldovenisme

Noroc! Sunt basarabeancă studentă în Bucureşti. Navigând pe net, am observat mulţimea de întrebări de la basarabenii care vor să studieze în România şi, respectiv, un mare număr de articole menite să-i ajute să se încadreze în societatea românească, însă am fost atrasă de o problemă importantă – problema dialectului. Din cauza dificultăţilor de socializare şi comunicare în primul an de studii, am hotărât să scriu acest articol în care să specific principalele diferenţe de exprimare a cetăţenilor Republicii Moldova faţă de cei din România. Vorbesc despre dialectul muntenesc, considerat cel corect şi oficial, pentru că, în cazul în care eşti înmatriculat la Iaşi sau  Cluj, sfaturile mele probabil îţi vor fi inutile.

Pentru început voi vorbi despre cum se salută, în Bucureşti cel puţin. Băieţii spun „Salut!”, iar fetele „Bună!”, dimineaţa ai să auzi străzile pline de „Neaţa!”. Să nu te miri dacă unele persoane în loc de „La revedere!” îţi vor spun „Bună ziua!”, nu este corect literar, dar în limba vorbită este frecvent utilizat. La fel, în loc de „Mulţumesc!”, ai să auzi adesea „Săru’ mâna!”, în România această expresie este folosită pe larg însă, dacă eşti fată, nu cumva să-i spui unui tânăr „Săru’ mâna!”.

În loc de „Şi mai faşi?” e mai binevenit să foloseşti „Ce faci?”, dacă cineva îţi dă întrebarea respectivă, nu e neapărat să povesteşti tot ce ai făcut pe parcursul zilei, e suficient să răspunzi „Bine” sau, dacă ai o expresie a feţei super tristă, răspunde „Naşpa”. Dacă vrei să întrebi ceva, foloseşti formula de adresare „Nu te supăra” în loc de „Scuză” (Ex: Nu te supăra, cât e ceasul?). Nu uita că, de obicei, românii sunt foarte amabili, dacă ai împins pe cineva din neatenţie, neapărat să spui „Pardon”. Dacă cineva este trist, dă dovadă de bunul simţ şi întreabă-l: Eşti supărat? Ce ai?.

Seminarii în Sinaia pentru studenţii din economie şi administraţie

Universitatea din Bucureşti, eveniment Sinaia

Universitatea din Bucureşti a organizat la Sinaia, în perioada 25-27 noiembrie 2012, o nouă serie de evenimente adresate studenţilor, evenimente derulate în cadrul proiectului „Măsuri active pentru susţinerea inserţiei pe piaţa muncii a studenţilor de la profilurile ştiinţe economice şi administrative”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, la care am participat şi eu. 

De mic copil mă implicam în diverse proiecte, îmi asumam responsabilităţi, participam şi desfăşuram, vorbeam şi ascultam, citeam şi aplicam… În anii de facultate mi-am păstrat flacăra aprinsă datorită „scânteilor” oportune. Universitatea la fel a venit cu propria „scânteie”: o serie de seminarii pentru studenţii care-şi caută sau îşi vor căuta un loc de muncă.

Sunt cetăţean român aşa că fac parte din grupul ţintă al proiectului, excelent, urmează să scriu o scrisoare de intenţie, să-mi actualizez CV-ul, copii după nişte acte (tot felul de formalităţi) şi să aplic. Un eveniment de aşa amploare în Bucureşti? Banal! În Sinaia? Ceva nou! Aşa că primul tren „regio” din ziua de 25 noiembrie şi am ajuns la Hotelul Palace. După mine au venit şi ceilalţi participanţi.

Ce m-a motivat pe mine să particip la acest proiect: cazarea la hotel, masa gratuită şi distracţie seara? Şi asta tot! Dar totuşi am venit pentru informaţii, experienţă şi socializare, traversând aproape 700 km într-o noapte(Bender – Chişinău – Bucureşti – Sinaia). La eveniment au participat şi colegi de-ai mei, alături de care, cot la cot, suportăm cursurile plictisitoare şi savurăm cursurile interesante ultimii 3 ani, totuşi am încercat să socializez şi cu celelalte persoane. Alături de noile cunoştinţe am participat la concursul organizat de către Marian Crăciun, am realizat un proiect şi am câştigat bineînţeles. Chiar îmi pare bine că am fost ales manager de echipă (chiar dacă nu cunoşteam nici o persoană din echipă), am fost cei mai organizaţi şi toate activităţile s-au votat în mod democratic. Apropo, echipa noastră se numea „Pokemonii” iar metoda de alegere a numelui aş numi-o „democraţie spontană”.

Datorită acestui eveniment am aflat că am un nivel organizaţional şi decizional bun, în urma efectuării mai multor teste. Din altă parte, cum s-ar uita studenţii altor facultăţi văzând cum decanul facultăţii comunică cu studenţii săi, degajat, pe fotoliu, la o pauză de cafea?!

Frumoasă experienţă şi frumoase amintiri. Am avut parte de informaţie utilă şi de puţină distracţie în mijloc de semestru. Mulţumesc organizatorii proiectului, invitaţii, participanţii şi Uniunea Europeană pentru fondurile nerambursabile.

Discriminare rasială în universităţile din România

discriminare reasiala in romania

Un copil afro-american bea de la o cişmea rezervată negrilor, pe gazonul Tribunalului din Carolina de Nord, anul 1938. Sursa: wikipedia.org

Am ajuns în secolul XXI şi tot ne ciocnim cu probleme rasiale. În România, după Revoluția din 1989, au fost adoptate o serie de legi care să apere interesele minorităţilor împotriva discriminării, aceste legi pot fi uşor găsite pe internet.

În luna octombrie toate universităţile din România încep anul universitar, studenţii din toată ţara şi din străinătate vin să primească un loc în cămin. Am fost la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, să ajut o fată din Republica Moldova cu înregistrarea la facultate şi cu cazarea. Bineînţeles că fără peripeţii şi „vîpendreoj” din partea universităţii nu s-a putut. Dacă eşti student străin trebuie să vii din timp să te înregistrezi la facultate pentru că dacă vii în „termen legal” poţi să nu mai ai loc. Coada mare de la uşa căminului la fel era doar pentru români iar cazul excepţional cu studentul străin trebuia să fie analizat la sfârşit, adică peste 5 ore şi dacă mai rămân locuri. Nu aici se ascunde discriminarea care m-a mirat, Românii şi Moldovenii totuşi sunt de aceeaşi rasă, europoidă.

Pentru probleme mai delicate studenţii se adresau la „şăful” căminelor, străinii tot acolo. Coada mare, în faţa noastră un băiat de rasă neagră care vroia să ceară şi el cămin, şi când l-a ajuns rândul, „măria sa” (adică şăfu) a spus:

– Tu eşti unicul student „străin” (se referea doar la negri, pentru că alături era fata din Moldova pe care n-a luat-o în calcul), nu-ţi dau cămin, doar dacă va mai veni cineva „ca tine”.

Cam asta a fost. Dacă omul are mai multă melanină în piele (pigmentul de care depinde culoarea pielii) înseamnă că trebuie să trăiască în cameră doar cu „de-ai săi” pentru că românilor le este frică ca nu cumva noaptea să-l vadă deasupra patului.

Succes în România 2012 – 2013

Succes in Romania

Scopul proiectului Succes în România este de a ajuta studenţii de origine română, născuţi în afara ţării şi veniţi la studii în România, cu vârste cuprinse între 18-25 de ani, în procesul de integrare socio-culturală şi profesională în societatea românească.

Studenţi născuţi în ţări precum : Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Macedonia, Albania, Serbia si Grecia şi altele, pot participa la acest proiect.

Ediţia 2012-2013 va aduna laolaltă 30 de studenţi dornici să-şi proiecteze orizonturile către Succes, ghidaţi de cei 30 mentori, care sunt români din diasporă, stabiliţi în România de mulţi ani şi care au reuşit să se adapteze la o experienţă total nouă de viaţă. Urmând principiul „Pay it forward”, au conştientizat ajutorul primit la momentul integrării în societatea românească şi acum doresc să împărtăşească şi celorlalţi din experienţa lor de viaţă şi profesională şi se vor implica în mod voluntar în acest proiect.

CĂUTĂM tineri activi şi dornici să se implice în viaţa societăţii din care face parte sau din care provin : cetăţenia activă este un element cheie al proiectului nostru.

Cum să-ţi strângi dosarul pentru VIZĂ Românească

Viză România

Hai să vă explic cum putem strânge toate actele ca să mergem liniştiţi la consulat să ne facem Viză pentru România. Ca să facem totul repede, preferabil într-o singură zi, vom strânge actele la Chişinău. Acest articol e pentru studenţi admişi la studii în România, elevi şi însoţitorii acestora însă e la fel de folositor şi pentru cine a intrat aici căutând în Google despre viză aşa că citiţi. Întâi găsiţi aici şi notaţi pe foaie lista cu actele de care aveţi nevoie. Faceţi asta de cu seară, pentru ca de dimineaţă să fiţi gata.

Pentru început vă rog să citiţi articolul până la capăt şi în comentarii să fie nu întrebări ci doar mulţumiri! La sfârşit de articol sunt răspunsurile la cele mai frecvente întrebări, am scris şi nişte sfaturi pentru cei admişi dar vă spun asta acum pentru că mulţi nu rabdă şi închid pagina ori se duc la comentarii şi dau întrebări anapoda.   

[AdSense-D]

Acum nu mai e nevoie să te trezeşti cu noaptea-n cap ca să mergi la capitală să-ţi faci cazier judiciar, acesta poate fi făcut online, doar că trebuie să mergi la Comisariatul raional de poliţie să-l iai, dar şi durează 10 zile. Cine stă la ţară şi nu are drum spre centrul raional, sau pur şi simplu nu are chef să meargă acolo, poate să-şi ridice cazierul de la Chişinău, oricum va trebui să meargă în capitală pentru perfectarea celorlalte acte. Dacă vrei să-l faci într-o zi, vei achita 60 de lei, plata o faci din timp la orice aparat QIWI sau Banca de Economii ori Victoriabank (mai multe detalii pe site-ul oficial). Cazierul de urgenţă trebuie să-l ridici exclusiv din Chişinău, aşa că hai să mergem la capitală: ne trezim mai devreme şi ne deplasăm spre Chişinău cu orice transport. Să fim acolo mai devreme ca să le reuşim pe toate.

Câteva sfaturi pentru cei ce se pornesc în Chişinău să-şi facă actele: nu vă porniţi singuri, luaţi cu voi vreun prieten care tot vine la studii în România, minorii să-şi ia ambii părinţi sau cel puţin un părinte (care va însoţi minorul până la instituţia de învăţământ din România); să aveţi bani cu voi şi să aveţi toate actele.

De ce nu e bine să faci liceul în România?

unde sa merg la liceu

Acest articol este adresat elevilor din Republica Moldova care au terminat clasa 9 şi vor să meargă la liceu în România. Fiecare vară după ce au dat ultimul examen, absolvenţii de gimnaziu se gândesc unde să meargă mai departe: la cel mai apropiat liceu, în localitatea vecină (pentru oraşe: în alt capăt de oraş) unde sunt condiţii mai bune sau în România că sunt licee bune, profesori calificaţi, diplomă de tip european şi nu în ultimul rând mai departe de părinţi.

Până la urmă tot copiii decid unde să înveţe iar părinţii nu ştiu decât să-şi dea acordul şi să pună semnătura pe cererea de admitere. Sunt convins că elevii (minori) trag concluzii în necunoştinţă de cauză, ei nu cunosc ce-i aşteaptă, ei vor doar să fie independenţi iar vama dintre ei şi părinţi e cea mai simplă metodă. Părinţii, nici ei nu-şi dau seama ce va fi acolo, peste Prut, alţi elevi care deja învaţă în liceele Române vor spune că unde învaţă ei e cel mai bine, oare va spune cineva că „am fost prost, am făcut o greşeală, hai, râdeţi de mine dar odrasla nu o daţi acolo”?! Eu sper ca absolvenţii de gimnazii şi părinţii lor să citească acest articol şi să mai gândească o dată înainte de a acţiona.

Motive de ce nu ar rămâne în ţară, în satul sau oraşul natal se găsesc o mulţime însă eu am venit cu câteva argumente de ce ar trebui să rămână copilul acasă şi să nu meargă în străinătate:

Departe de părinţi şi de casă. Copilul de 16 ani trebuie educat, are nevoie de atenţia părinţilor chiar dacă el spune că e mare şi vrea să fie independent. De la cine va primi copilul educaţie după patru ani de viaţă la cămin, înconjurat doar de alţi copii de aceeaşi vârstă şi cu aceiaşi gândaci în cap? Profesorii pentru ei sunt doar nişte strajnici, liceul şi căminul e o închisoare iar viaţa e un joc, ei caută să fugă de la ceea ce-i înconjoară, să descopere ceva nou şi interzis.

Viaţa în cămin. Nu se compară viaţa în propria casă, unde ai crescut şi unde cunoşti fiecare treaptă cu căminul de la liceu unde stau în cameră între 3 şi 6 persoane care caută să asculte muzică, să privească un film, să vorbească la telefon sau să mai iasă la toaletă. În aceste condiţii nu poţi nici să dormi şi nici să înveţi.

Alimentaţia incorectă. Puţine licee şi cămine care au propria cantină şi asigură copilul cu hrană sănătoasă cel puţin 2 ori pe zi, mai des se întâlnesc cazuri când liceenii trebuie să-şi cumpere de la magazin sandwich-uri, covrigi şi cola iar în timul liber să gătească la reşou în camera de cămin. Gătitul iarăşi mănâncă din timp (acasă mama are grijă să fie mâncare caldă pe masă) iar în majoritatea căminelor este interzis să porneşti reşoul în cameră. Până la urmă alimentaţia incorectă poate duce la diferite boli ce apar chiar din primul an de liceu.

Drumul lung şi costisitor. De regulă elevii mult nu rezistă şi de la prima vacanţă pleacă acasă la părinţi, drumul până în Moldova e lung iar timpul costă bani. În altă ordine de idei nu orice părinte îşi permite să facă el un drum până la odrasla sa ca să vadă condiţiile de la cămin, să vadă liceul şi profesorii pentru a se convinge că totul e bine.

Un an din viaţă pierdut. În Republica Moldova şi în România liceul se termină după clasa a 12-a însă în România liceul începe de la clasa a 9-a şi durează 4 ani atunci când în Republica Moldova liceul durează 3 ani şi începe de la clasa a 10-a. Un elev care a terminat clasa a 9-a în Republica Moldova şi va merge la liceu în România va fi obligat să mai repete o dată clasa a 9-a, adică va învăţa cu un an mai mult. Viaţa şi aşa e scurtă, după părerea mea nu se merită să mai stai un an în liceu plus la asta nu e comod să fii cu un am mai mare decât toţi colegii de liceu sau nu cred că eu uşor să vorbeşti cu foştii colegi de gimnaziu care fac primul an de facultate şi să le spui că anul acesta abia termini liceul.

Riscuri mari la examenul de BAC. În Republica Moldova BAC-ul l-au promovat practic toţi absolvenţii de liceu iar în România, în anul 2011 examenul l-au promovat în jur de 50% dintre liceeni, ceilalţi au avut note sub 5 şi vor mai pierde un an din viaţă până vor mai avea o şansă să susţină examenul şi să intre la facultate.

Studiile universitare. Dupău liceu urmează facultatea, cei care au terminat liceul în România vor participa la un concurs de admitere separat decât românii, de exemplu în anul 2012 ministerul a acordat absolvenţilor moldoveni cu BAC-ul în România 500 de locuri la toate universităţile din ţară iar studenţilor cu BAC-ul în Republica Moldova – în jur de 2300 de locuri. O altă diferenţă e că cei cu BAC-ul în România vor depune actele direct la universitate şi vor plăti taxa de înscriere.

Mai există argumente pe care puteam să le menţionez însă m-am limitat la acestea, cred că le-am trecut pe cele mai importante. Dacă cineva vrea să mă susţină sau să mă contrazică poate să scrie un comentariu la acest articol.

Cum strângi dosarul pentru studii în România într-o singură zi!

Emotii inainte de admitere

Notă: Informația e din anul 2012, dacă citiți acest articol peste mulți ani, e posibil unele acte să nu se solicite pentru dosar sau e posibil să existe alte acte despre care nu scrie în articol. Să fiți atenți!

Lume, noi nu suntem pe Titanic ca să faceţi panică, calm! Admiterea la facultăţile din România e ceva simplu şi deloc nu doare. Pe internet apar o mulţime de întrebări referitor la admitere printre care se găsesc şi întrebări amuzante, stupide şi în necunoştinţă de cauză. Fără supărări, sunteţi măricei şi e timpul să recunoaşteţi greşelile. Unele persoane vor facultate în străinătate însă nu cunosc ce-i asta Metodologie şi nici nu au citit-o înăinte de a-mi adresa întrebări.

Cum strângi dosarul pentru studii în România într-o singură zi:

[AdSense-D]

Te trezeşti dimineaţa, preferabil până la prânz (că dimineaţa lucrează toate instituţiile), descarci Metodologia de şcolarizare pentru acest an şi citeşti (e greu, necesită efort, ştiu că în 12 ani de şcoală nu ai citit atâta dar merită). Tot în metodologie găseşti actele care trebuie să le conţină dosarul, le scrii pe o foiţă şi ieşi la „vânătoarea” de acte.

Pentru început mergem la uzina cunoştinţelor sau cimitirul tinereţii, adică la liceu, de la secretară ceri foaia matricolă (model este şi la mine pe blog) şi Diploma de Bacalaureat (dacă încă n-ai luat-o). Dacă secretara nu ştie ce-i asta foaie matricolă arată-i modelul şi spune-i să-ţi facă aşa o tabelă pe hârtie A4 cu semnătura şi ştapmila directorului.

Am ieşit transpiraţi de la liceu (emoţii, frică sau mai ştiu cum e la voi) acum mergem la centrul de medicină să cerem adeverinţa medicală, e cea mai simplă adeverinţă, medicii împart aşa adeverinţe la toţi absolvenţii care merg la liceu sau facultate aşa că ei ştiu ce să scrie acolo şi câte ştampile să pună. În această adeverinţă putem băga şi informaţia din Certificatul HIV/SIDA care se face la Chişinău (acesta nu e obligatoriu aşa că trecem peste).

Acum mergem până la notar să facem copie legalizată după Diploma de Bacalaureat, Foaia Matricolă, Adeverinţa Medicală, certificatul de naştere şi cel de căsătorie (dacă este cazul). Atâta timp cât notarul îşi face datoria vom trage o fugă până la xerox să scoatem la imprimantă vreo 2 cereri (cererea tot o putem găsi în metodologie: Anexa 1A) şi facem câteva copii simple după buletin şi paşaport.

Notarul lucrează încet aşa că mai avem timp să facem poze, intrăm la un studiou foto şi cerem la 10 minute nişte poze 3/4. Pe drum spre casă intrăm pe la notar să luăm copiile legalizate.

Asta e tot, nimic complicat, nici un stres. Profesorii, secretarii, medicii, notarii şi fotografii trebuie să-şi cunoască funţia şi obligaţiile aşa că un simplu student nu trebuie să-şi bată capul de toate detaliile. La final: să ajungeţi acolo unde v-aţi dorit! Baftă!

Şi dacă ştiţi că veţi intra la studii în România, vă mai recomant un articol unde veţi afla cum să vă strângeţi dosarul pentru Viză Românească, veţi găsi şi nişte sfaturi pentru cei admişi şi răspunsuri la întrebările frecvente.

[AdSense-D]

Harta cu paşii pentru a ajunge la studii în România (apasă pe hartă pentru a vedea mărimea întreagă):
pasii-admitere-romania-gorobic-dmitri