Articole cu Tagul: viata de student
Transport Chişinău – Bucureşti. Metoda cea mai comodă de a călători
În acest articol voi povesti cum eu, în ultimii 5 ani, de când mă aflu în România, am găsit cea mai comodă metodă de a călători între Chişinău şi Bucureşti. Voi povesti despre transportul care circulă la ora cea mai potrivită, mă lasă în locurile convenabile pentru mine şi are Wi-Fi.
Tren sau autocar?
Am renunţat la tren, în favoarea autocarului, deoarece biletul la tren este mai scump, trenul mă lasă numai în gara feroviară, călătoria durează mai mult, etc. Pentru mai multe argumente ne vedem în secţiunea de comentarii.
Cum fac rost de bilet?
Atunci când eşti în Bucureşti, este simplu, suni şoferul şi îl rogi să îţi păstreze un loc (sau mai multe) pe numele tău. Seara vii la autocar, dai banii, îţi găseşti locul şi porneşti la drum.
Din Chişinău mereu am avut o problemă: cum să fac rost de bilet în timp util? Să sun la şofer nu puteam, pentru că biletele se cumpără de la ghişeul gării. Primii patru ani procedam în felul următor:
Conferinţa „Student în România – între mit şi realitate”
Ai fost admis la studii în România? Felicitări! Am pentru tine o veste bună, poţi participa la Conferinţa „Student în România – între mit şi realitate”. Vino să descoperi aspectele nevăzute ale mediului universitar şi şcolar din România alături de alţi studenţi basarabeni!
Scopul proiectului este de a informa tinerii cu privire la mediul universitar şi cel organizaţional din Ţară. Se va accentua problematica izolării a tinerilor basarabeni şi cea a prejudecăţilor legate de efectuarea studiilor în România. În acelaşi timp se doreşte promovarea unei atitudini proactive şi solidare a studenţilor în abordarea relaţiilor cu terţii (alţi studenţi, cadrele didactice şi mediul organizaţional).
Evenimentul constă într-o serie de conferinţe susţinute în oraşele:
Ungheni (14.09.2013) – 11:00 – 15:00 – Centrul Regional de Resurse pentru Tineri Ungheni, str. Lacului nr. 3 (Cartierul Ungheni Vale);
Chişinău (15.09.2013) – 11:00 – 15:00 – Ginta Latină, str. Sfatul Ţării, nr. 18;
Bălţi (16.09.2013) – 12:00 – 18:00 – Colegiul Tehnic Feroviar Bălți, str. Decebal, nr. 101;
Cahul (17.09.2013) – 11:00 – 15:00 – Consiliul Raional Cahul, Piaţa Independenţei, nr. 2;
Pentru mai multe detalii accesaţi evenimentul de pe Facebook:
https://www.facebook.com/events/419924874775337/
Nu uita să-ţi anunţi toţi colegii şi prietenii care au fost admişi la studii în România. Suntem nerăbdători să te cunoaştem!
Cu drag, Echipa VERB
Seminarii în Sinaia pentru studenţii din economie şi administraţie
Universitatea din Bucureşti a organizat la Sinaia, în perioada 25-27 noiembrie 2012, o nouă serie de evenimente adresate studenţilor, evenimente derulate în cadrul proiectului „Măsuri active pentru susţinerea inserţiei pe piaţa muncii a studenţilor de la profilurile ştiinţe economice şi administrative”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, la care am participat şi eu.
De mic copil mă implicam în diverse proiecte, îmi asumam responsabilităţi, participam şi desfăşuram, vorbeam şi ascultam, citeam şi aplicam… În anii de facultate mi-am păstrat flacăra aprinsă datorită „scânteilor” oportune. Universitatea la fel a venit cu propria „scânteie”: o serie de seminarii pentru studenţii care-şi caută sau îşi vor căuta un loc de muncă.
Sunt cetăţean român aşa că fac parte din grupul ţintă al proiectului, excelent, urmează să scriu o scrisoare de intenţie, să-mi actualizez CV-ul, copii după nişte acte (tot felul de formalităţi) şi să aplic. Un eveniment de aşa amploare în Bucureşti? Banal! În Sinaia? Ceva nou! Aşa că primul tren „regio” din ziua de 25 noiembrie şi am ajuns la Hotelul Palace. După mine au venit şi ceilalţi participanţi.
Ce m-a motivat pe mine să particip la acest proiect: cazarea la hotel, masa gratuită şi distracţie seara? Şi asta tot! Dar totuşi am venit pentru informaţii, experienţă şi socializare, traversând aproape 700 km într-o noapte(Bender – Chişinău – Bucureşti – Sinaia). La eveniment au participat şi colegi de-ai mei, alături de care, cot la cot, suportăm cursurile plictisitoare şi savurăm cursurile interesante ultimii 3 ani, totuşi am încercat să socializez şi cu celelalte persoane. Alături de noile cunoştinţe am participat la concursul organizat de către Marian Crăciun, am realizat un proiect şi am câştigat bineînţeles. Chiar îmi pare bine că am fost ales manager de echipă (chiar dacă nu cunoşteam nici o persoană din echipă), am fost cei mai organizaţi şi toate activităţile s-au votat în mod democratic. Apropo, echipa noastră se numea „Pokemonii” iar metoda de alegere a numelui aş numi-o „democraţie spontană”.
Datorită acestui eveniment am aflat că am un nivel organizaţional şi decizional bun, în urma efectuării mai multor teste. Din altă parte, cum s-ar uita studenţii altor facultăţi văzând cum decanul facultăţii comunică cu studenţii săi, degajat, pe fotoliu, la o pauză de cafea?!
Frumoasă experienţă şi frumoase amintiri. Am avut parte de informaţie utilă şi de puţină distracţie în mijloc de semestru. Mulţumesc organizatorii proiectului, invitaţii, participanţii şi Uniunea Europeană pentru fondurile nerambursabile.
Discriminare rasială în universităţile din România
Am ajuns în secolul XXI şi tot ne ciocnim cu probleme rasiale. În România, după Revoluția din 1989, au fost adoptate o serie de legi care să apere interesele minorităţilor împotriva discriminării, aceste legi pot fi uşor găsite pe internet.
În luna octombrie toate universităţile din România încep anul universitar, studenţii din toată ţara şi din străinătate vin să primească un loc în cămin. Am fost la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, să ajut o fată din Republica Moldova cu înregistrarea la facultate şi cu cazarea. Bineînţeles că fără peripeţii şi „vîpendreoj” din partea universităţii nu s-a putut. Dacă eşti student străin trebuie să vii din timp să te înregistrezi la facultate pentru că dacă vii în „termen legal” poţi să nu mai ai loc. Coada mare de la uşa căminului la fel era doar pentru români iar cazul excepţional cu studentul străin trebuia să fie analizat la sfârşit, adică peste 5 ore şi dacă mai rămân locuri. Nu aici se ascunde discriminarea care m-a mirat, Românii şi Moldovenii totuşi sunt de aceeaşi rasă, europoidă.
Pentru probleme mai delicate studenţii se adresau la „şăful” căminelor, străinii tot acolo. Coada mare, în faţa noastră un băiat de rasă neagră care vroia să ceară şi el cămin, şi când l-a ajuns rândul, „măria sa” (adică şăfu) a spus:
– Tu eşti unicul student „străin” (se referea doar la negri, pentru că alături era fata din Moldova pe care n-a luat-o în calcul), nu-ţi dau cămin, doar dacă va mai veni cineva „ca tine”.
Cam asta a fost. Dacă omul are mai multă melanină în piele (pigmentul de care depinde culoarea pielii) înseamnă că trebuie să trăiască în cameră doar cu „de-ai săi” pentru că românilor le este frică ca nu cumva noaptea să-l vadă deasupra patului.